LIVIA GHIGHILICEA - IARNĂ-MĂ

Livia Ghighilicea – Iarnă-mă (editura Tracus Arte, 2019): Volum câștigător al Premiului Național pentru Debut în Poezie “Traian T. Coșovei” (ediția a V-a, 2018), premiu acordat de către editura Tracus Arte în colaborare cu Asociația Culturală Direcția 9 și cu Agenția de Carte.

   ne-liniști

e atâta liniște în odaia aceasta și parcă

aud

ca dintr-un biscuit cum rupe luna din noapte

sau poate secundele îngurgitate cu lăcomie

de viață

trosnesc

   în fiecare an, la 1 aprilie

îmbrățișare rece brațul barierei prima oră

moment numai bun pentru a cerși timp din cutia milei

cioburile sparte aduc noroc

atunci când reușești să le scoți

pe toate

un geam rămâne mai deschis decât albul norilor

e mai ușor așa nu voi mai uita să încui mașina

lângă

cafeaua s-a trezit înaintea mea

pe jos

de la izbitură

în boxe urlă freddie rag și eu aproape credibil

who wants to live foreveeeeer

   fermoare între lumi

așchiile răsăritului și un cer

plin de cicatrici nesfârșit

de răbdător

în semn de uimire doi pescăruși

își desfac aripile pentru actul final

sub un albastru vinețiu

mări leagă șiraguri stâncilor încăpățânate

un val mai leneș

linge impasibil o scoică drept urmare

devine opac

și cald

în tot acest timp malul

fermoar bagajului de peste an

pălăria din vamă  bascheți eșarfe blugii rupți creme două cărți

mai scot cămașa de la tine

o mânecă e și acum întinsă ca un gând

dincolo de toate acestea

o lume spre care nu mai duce niciun drum

   cuvintele, când se duc

uneori nu știu dacă a fost o viață sau

au fost două

și parcă

aștept și astăzi să-mi răspunzi

atunci când plecăm cuvintele se strâng în ele și dispar

de la sine

sau

din acel moment

vor urca direct

spre îngeri

   mă întorc acolo

de unde am adunat

poveștile scrijelite pe garduri

foarte din viața aceasta

și pământul

suspendat  la fereastră cu ajutorul unor corzi

nu deschid azi

se face frig sufletele se încolonează ușor

ghidate după respirația fiecăruia

așteptarea a întregit crăpăturile din pereți

motanul behemoth ne judecă insolent

printr-un binoclu întors

pe jos manuscrisul deasupra lui

o pereche de mănuși

din piele

în definitiv și aici s-a trăit odată

încuiați ușa la sfârșitul vizitei

cu o aripă

   înspre diminețile pe unde intră  melcii

vă mai spun doar că

de la o vreme

mă trezesc dimineți mov

îmi țin predici despre fobiile omizilor

despre durerile de gât ale pietrelor și despre

răbdarea din ochiul melcului

și nimicul pe care îl avem rest

s-au spart și semnele de întrebare

pe jos doar schelete firave

fracturi     

poemule încotro

   acum sângele foșnește  pe furiș

miezul nopții și

ultimul strigăt al prezentului notând parcă futilitatea zilei

e vremea

să te întrebi cui aparții

dimineața

răsări-ne-vor picioare în locul de unde

ne va fi plecat

inima

sângele va tropăi loial se va strădui

să nu foșnească

insomnia miroase amar ca golul necicatrizat din ușă

Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Livia (Mariana) Ghighilicea

Pagina Facebook: Livia Mariana

Blog: un blog pe stomacul gol – Livia Ghighilicea

Copyright © 2019 Livia Mariana Ghighilicea

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.