LIVIA GHIGHILICEA - IARNĂ-MĂ


Premiul Național pentru Debut  “Traian T. Coșovei”














Livia Ghighilicea – Iarnă-mă (editura Tracus Arte, 2019): Volum câștigător al Premiului Național pentru Debut în Poezie “Traian T. Coșovei” (ediția a V-a, 2018), premiu acordat de către editura Tracus Arte în colaborare cu Asociația Culturală Direcția 9 și cu Agenția de Carte.


   ne-liniști

e atâta liniște în odaia aceasta și parcă
aud
ca dintr-un biscuit cum rupe luna din noapte
sau poate secundele îngurgitate cu lăcomie
de viață
trosnesc


   în fiecare an, la 1 aprilie

îmbrățișare rece brațul barierei prima oră
moment numai bun pentru a cerși timp din cutia milei
cioburile sparte aduc noroc
atunci când reușești să le scoți
pe toate
un geam rămâne mai deschis decât albul norilor
e mai ușor așa nu voi mai uita să încui mașina
lângă
cafeaua s-a trezit înaintea mea
pe jos
de la izbitură

în boxe urlă freddie rag și eu aproape credibil
who wants to live foreveeeeer


   fermoare între lumi

așchiile răsăritului și un cer
plin de cicatrici nesfârșit
de răbdător
în semn de uimire doi pescăruși
își desfac aripile pentru actul final
sub un albastru vinețiu
mări leagă șiraguri stâncilor încăpățânate
un val mai leneș
linge impasibil o scoică drept urmare
devine opac
și cald

în tot acest timp malul
fermoar bagajului de peste an

pălăria din vamă  bascheți eșarfe blugii rupți creme două cărți
mai scot cămașa de la tine
o mânecă e și acum întinsă ca un gând

dincolo de toate acestea
o lume spre care nu mai duce niciun drum

Premiul Național pentru Debut  “Traian T. Coșovei”

   cuvintele, când se duc

uneori nu știu dacă a fost o viață sau
au fost două
și parcă
aștept și astăzi să-mi răspunzi
atunci când plecăm cuvintele se strâng în ele și dispar
de la sine
sau
din acel moment
vor urca direct
spre îngeri


   mă întorc acolo

de unde am adunat
poveștile scrijelite pe garduri
foarte din viața aceasta
și pământul
suspendat  la fereastră cu ajutorul unor corzi

nu deschid azi
se face frig sufletele se încolonează ușor
ghidate după respirația fiecăruia
așteptarea a întregit crăpăturile din pereți
motanul behemoth ne judecă insolent
printr-un binoclu întors

pe jos manuscrisul deasupra lui
o pereche de mănuși
din piele

în definitiv și aici s-a trăit odată
încuiați ușa la sfârșitul vizitei
cu o aripă


   înspre diminețile pe unde intră  melcii

vă mai spun doar că
de la o vreme
mă trezesc dimineți mov
îmi țin predici despre fobiile omizilor
despre durerile de gât ale pietrelor și despre
răbdarea din ochiul melcului
și nimicul pe care îl avem rest

s-au spart și semnele de întrebare
pe jos doar schelete firave
fracturi     
poemule încotro


   acum sângele foșnește  pe furiș

miezul nopții și
ultimul strigăt al prezentului notând parcă futilitatea zilei
e vremea
să te întrebi cui aparții

dimineața
răsări-ne-vor picioare în locul de unde
ne va fi plecat
inima
sângele va tropăi loial se va strădui
să nu foșnească

insomnia miroase amar ca golul necicatrizat din ușă


Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Livia (Mariana) Ghighilicea
Pagina Facebook: Livia Mariana

Copyright © 2019 Livia Mariana Ghighilicea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.