LIVIA MARIANA GHIGHILICEA















     Păcate și sfinți

fiecare supraviețuire cu viciul ei nu demult am aflat
cât despre sfințenie ar fi mai bine dacă am tăcea-o
nu se deschide cerul așa cum se deschid
abatoarele
la oră fixă
pentru curățarea sângelui de pe trotuar
păcat


     Sforile copilăriei

în copilărie îmi purtam gândurile în buzunarul din față al cămășii
printre bilete cu replici ale păpușilor pe sfoară
le scoteam în lume doar noaptea când eram singure
le alegeam ca pe boabele de fasole

necâștigător

rolurile au fost împărțite copilelor cu ochi albaștri și breton franțuzesc
sforile mi le-am legat la mână brățări
le port și astăzi

ție ți le-am tăcut pe toate
până la lună și înapoi


     În fiecare an, la 1 aprilie

îmbrățișare rece brațul barierei prima oră
moment numai bun pentru a cerși timp din cutia milei
cioburile sparte aduc noroc atunci când reușești

să le scoți pe toate

un geam rămâne mai deschis decât albul norilor
e mai ușor așa nu voi mai uita să încui mașina
lângă
cafeaua s-a trezit înaintea mea
pe jos
de la izbitură

în boxe urlă Freddie rag și eu aproape credibil
who wants to live foreveeeeer


      Acei ochi verzi care nu trec

o lampă aprinsă o pereche de pantofi prea înalți o cicatrice cât un picior
un degetar pentru frig
o carte rugată pe un raft prăfuit o broșă mereu aceeași

lumânările când se sting unde se duc
flacăra lor se împarte în mod egal bătrânilor plecați
cu buzunarele golite de vină

curcubeiele au fost odată verzi ca ochii bunicii
ferestre către viață

atunci când nu mai ai cer îți croiești unul
îl încapi pe tot în tine
îi ceri iertare
e ca atunci când toți ceilalți îți rămân prea mici

îți strângi toate numele nescrise și le înghesui adânc în suflet
ai tot mai puțin din tine și tot mai rar

apoi creștem noi ne este dor
și nu ne mai trece


     Acesta nu este un câine

Aceasta este o trompetă
rece și udă
îți trezește dimineața înainte să-și amintești
numele ei

acesta nu este un câine
aceasta este o ureche
nesfârșită
în ea concertează toate păsările lumii
vecinii încă nemutați
poștașii toți

acesta nu este un câine
acesta este un buchet de gladiole
mirosind
a fân proaspăt
ecusonul fiecărei reîntoarceri
acasă

acesta nu este un câine
aceasta este o coadă legată bine
de inimă
printr-un mecanism

al naibii de simplu

Premiul Național pentru debut în poezie „Traian T. Coșovei”Livia Mariana Ghighilicea (n. 31 octombrie 1981, Drobeta Turnu Severin; locuiește în Timișoara): În anul 2005 am  absolvit Facultatea de Litere din cadrul  Universității de Vest din Timișoara, secția Limbă și literatură germană-Limbă și literatură română. Între anii 2011-2013 am urmat studiile de Masterat din cadrul aceleiași Universități, în domeniul Limbă și Literatură, programul de studii: Comunicare Interculturală. În anul 2017 am absolvit Facultatea de Științe  ale Educației , Psihologie și EFS  a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, cu specializarea Pedagogia  Învățământului Primar și Preșcolar.

În data de 30 noiembrie a acestui an am primit Premiul Național pentru debut în poezie „Traian T. Coșovei”, ediția a V-a. Poemele premiate (din ele fac parte și cele trimise aici) au apărut într-un volum, Iarnă-mă, publicat la editura Tracus Arte. Dincolo de literatură, iubesc fotografia (pentru care mi-ar plăcea să am mai mult timp), muzica și pe cele două vânătorese patrupede ale casei.

Pagina Facebook: Livia Mariana

Copyright © 2018 Livia Mariana Ghighilicea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.