GABRIELA ARONOVICI - DOR CUANTIC

Gabriela Aronovici – Dor cuantic (editura Vremea, 2018): Într-o imensă generozitate faţă de cititorii săi, Gabriela Aronovici, le oferă acestora, pe tavă, întregul său suflet în care domneşte cu desăvârşire iubirea. În opinia mea, una dintre însuşirile de bază ale poetului este să-şi slăvească iubirea. Gabriela Aronovici, face acest lucru prin fiecare cuvânt, prin fiecare vers, prin fiecare poezie. Îşi cântă şi îşi slăveşte iubirea, uneori încrezătotoare, curajoasă, îndrăzneaţă, alteori temătoare şi timidă, o timiditate învelită într-un bun simţ cum greu mai întâlneşti în zilele noastre, în care, poezia de dragoste, devine din ce în ce mai obscenă şi mai directă, fără a se mai ţine cont de limitele bunului simţ. (...) Gabriela Aronovici, clădeşte, prin poezia sa, parcă, un gen aparte. O poezie, extrem de bine calculată, acest lucru nu e surprinzător, gândindu-ne la profesia pe care aceasta o are. O poezie, care, e calculată extrem de bine şi extrem de în detaliu, pentru a putea ajunge în sufletele tuturor celor ce vor să simtă dragostea, aşa, cum, o simte Gabriela, din toată inima. (extrase din recenzia semnată de poetul Călin Pop)

Iubire cuantică

Cuantele mele de energie

Fără timp și fără spațiu

Doresc să se împletească

Cu cuantele tale de energie

Fără timp și fără spațiu,

Pentru a genera

O nouă formă de lumină,

Iubire cuantică senină.

Magnetism

Azi sunt eu
Polul Nord
Și tu ești
Polul Sud,
Iar magnetul este
Poezia care
Ne atrage
Până la îmbrățișarea
Perfectă, iminentă.
Apoi tu devii
Polul Nord
Și eu tot Polul Nord,
Iar magnetul ne
Aruncă la
Depărtare mare,
Până la o nouă
Inversare a Polilor,
Când eu devin Polul Sud,
Iar tu devii Polul Nord
Și ne atragem unul
Pe celălalt cu dor
De poezie și amor,
Până la o nouă
Iminentă îmbrățisare,
Care prin forța sa,
Ar putea schimba
Chiar toată Lumea.

Doar eu

Doar eu citesc

În tine,

Povești nespuse încă.

Doar tu opresti

În mine timpul.

Doar eu

Prives cadânc

În Sufletul tău mare,

Găsind comori ascunse.

Doar eu aprind

Privirea ta

În mii de stele

Ce lumineaza

Mintea mea.

Doar eu

Privesc oglinda

Sufletului meu

Văzându-te pe tine,

Dragul Meu.

Acum

Timpul s-a transformat în contratimp

Iar spațiul ne ține la mare depărtare,

Purtați de gânduri și de valuri pe mare,

Zburând pe pârtii cu viteză mare,

Fiecare într-o altă zare.

Acum ar trebui timpul să-l sfidăm,

Sufletele să ni le adunăm

Într-un minunat zbor de fluturi aurii,

Care ne poartă peste câmpii și poezii.

Când vom obosi de atâta plutire în fericire,

Să ne facem culcuș în amintiri,

Să ne bucurăm de clipa de dăruire

Și să ne visăm fericiți viitorul.

Nu a fost o întâmplare

Că ne-am întâlnit.

Eu cred că este predestinare,

Cu un viitor strălucit.

Noi doi, avem ceva important de împlinit.

Poezia ta este chemarea care biruie

Vremea, distanța și aduce iertarea

De fiecare dată când o neînțelegere

Se arată și ar putea să ne despartă.

Dragostea noastră infinită

În timp și spațiu, luminează

Și alimentează iubirea din lume,

Pentru un Pământ mai iubitor,

A cărei vibrație crește ușor, ușor.

Cutia cu vise

Privesc pe geam

Jocul fulgilor de nea,

Ce roiesc sub felinar,

Fără să aibă habar

Că se vor topi curând,

Când vor ajunge pe pământ.

Aș vrea legea gravitației

Să o schimb

Și dintr-o dată

Fulgii să mai ningă o dată.

Noi să zburăm printre ei

Ținându-ne strâns lipiți

În priviri, obraji și omoplați

Legănându-ne ca într-un dans,

Într-un plăcut balans,

Pe muzica aleasă de tine.

Fulgii să  crească,

Să se transforme în aripi

De gheață, iubirea noastră

Să o poarte cât mai departe,

Cât mai aproape de stele,

Acolo unde sunt visele mele.

Aș vrea să ți le prezint pe toate,

Sperând că într-o zi,

Sau într-un Univers mai iubitor,

Vor deveni și visele tale.

Hai, lasă-te purtat pe aripi de nea,

Cutia cu vise nu e departe,

Iar dacă suntem împreună,

Gerul nu are nici o șansă să ne despartă.

Privesc pe geam

Jocul fulgilor de nea

Și îmi imaginez zborul

Care s-ar putea întâmpla.

Ca o poezie

Te iubesc

Ca o poezie,

Cu tâlc,

Adânc,

Suspinând,

Lacrimând,

Zâmbind,

Visând,

Arzând,

Sperând,

Așteptând,

Cu versuri albe,

Într-o carte,

Cu file albe,

Ce-și așteptă,

Cuvintele

Dictate,

De sentimente

Revelate.

Supersimetrie

Cercetătorii au aflat
Că modelul Standard
Aplicat de CERN pentru
Particule de descoperit,
Este incomplet,
Astfel încât,
Supersimetria au inventat,
Pentru a găsi o particulă pereche
Pentru una existentă, veche.
Dacă tu un boson ai fi,
Eu aș fi pentru tine fermion,
Aș avea masă și pretutindeni
Te-aș însoți
Particula mea!

Mângâiere

Îmi doresc mângâierea ta, ca o adiere.
Mângâie-mi sufletul cu gândul tău,
Să-mi încălzească inima,
Mângâie-mi auzul cu vorba,
Cu poezia sau cu muzica ta,
Mângâie-mi privirea cu privire ta
Și lasă-mă să mă oglindesc în ea,
Mângâie-mi palma cu palma ta,
Mângâie-mi fața cu un deget, cu două,
Sau cu toată mâna ta,
Mângâie-mi buzele cu buzele tale
Fără înverșunare, blând,
În ritmu linimii tale.
Mângâie-mi abdomenul
Cu fluturii ce ți se zbat în stomac,
Știu eu cum să-i împac.
Mângâie-mă pe pleoape cu genele tale toate,
Mângâie-mă pe gând cu o lacrimă de-a ta
Să nu te mai pot uita.
Mângâie-mă cu toată ființa ta!

Mai multe poezii și profilul autoarei: Gabriela Aronovici

Copyright © 2018 Gabriela Aronovici

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.