ROMEO AURELIAN ILIE - PATRUZECI ȘI UNU. EU, SURDO-MUTUL
Romeo Aurelian Ilie - Patruzeci și unu. Eu, surdo–mutul (editura Tracus Arte, colecția “Traian T. Coșovei”, 2018 -
volum câștigător al Concursului de debut “Traian T. Coșovei”, 2017): Debutul
în poezie al lui Romeo Aurelian Ilie se citește cu sufletul și se rostește cu
șoapta discretă a rugăciunii. Volumul „Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul”
confirmă tensiunea, autenticitatea, viziunea și, deopotrivă, amprenta
stilistică ce fac din Romeo Aurelian Ilie un glas poetic distinct, ce folosește
autoreferențialitatea ca pe o oglindă în mișcare. (…) „Patruzeci și unu. Eu,
surdo-mutul” este o carte ca un număr de înger. O carte în care îngeri
surdo-muți vând iconițe în tramvai, pleacă în războaie, reconstruiesc lumea,
sparg becuri ca să vadă lumina, cutreieră deșerturi și cârciumi, complotează cu
ursitoarele, se împrietenesc cu frunzele, dar plâng de dorul crucii. Din
fiecare vers, Dumnezeu le face complice cu ochiul îngerilor surdo-muți și le
spune că poezia merită... (extrase din cronica d-nei Ștefania Coșovei, rostită
la lansarea volumului, organizată sub egida Asociației Culturale “Direcția 9”).
*
Sunt surdo-mutul
ce vinde iconițe
în tramvaiul 41,
ce trece zilnic
prin centrul
somnului
lumii.
*
În fiecare zi, la fiecare 41 de ore
se întâmplă
firescul absolut:
noaptea nu mai adoarme
de teamă că visul
ar putea asmuți lupii
să soarbă din pocale
lacrimile de sânge
ale Împăratului.
Și asta cu precizia
ceasului meu,
al surdo-mutului:
la fiecare 41 de ore
ale fiecărei zile.
*
41 de săgeți
41 de gloanțe
41 de săbii
41 de pumnale.
41 de grame de
vitriol
41 de grame de
arsenic
41 de grame de
cucută
41 de grame de
furadan.
Aceasta este colecția mea
de haine de gală,
îmbrăcate toate,
pe rând,
la balul mascat
dat anual de ziua națională.
Una singură îmi mai lipsește:
cele 41 de
speranțe.
Dar unde oare le-așputea găsi
în acest deșert de deșertăciuni,
își zise surdo-mutul
și își trase pe umeri amurgul.
*
Ca orice om
ce trăiește nevăzut,
în carne şi oase,
și eu, surdo-mutul,
am vocația blestemului:
Cum ai cutezat,
sine al meu,
netrebnicule,
trădătorule
să vorbeşti lumii
întregi
despre netrăirea
împrejur a vieții mele?
Iată,
când vei termina
de dat sfoară în ţară
despre păcatele
mele,
vei fi şi tu, ca mine, surdo-mut.
Răspuns-a atunci sinele, și a zis:
Dar tu nu ştii,
că un blestem
bine rostit
este de fapt
bună-vestire?
*
Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână și l-au
trimis pe front.
dar el, neînțelegând nimic, a rămas pe
loc
cu arma în mână.
În jurul lui mureau oameni și se nășteau
morminte,
în jurul lui durerea își construia
regat,
în jurul lui frica moșea monștrii.
El nu a tras în nimeni și niciun glonț
nu l-a atins.
Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemișcat, cu arma plină,
nearmată și rece,
cu ochii goi, neînnoptați și reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a
moarte.
L-au judecat conform legilor războiului
și l-au numit trădător, fricos, mucos,
puțoi,
mână moartă,
mort.
I s-a interzis să treacă pe sub arcul de
triumf
și a fost șters de pe toate listele cu
participanții la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de
războaie.
El nu a înțeles nicio clipă ce se întâmplă
în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viață,
un război ridicat la puterea 41.
Războiul cu sinele său surdo-mut.
*
Ehei,
de pe acum să tot fie 41 de zile
de când am pornit spre casă,
îi zisei îngerului.
Ai mei au făcut ieri praznic mare
cu bucate alese și vin din belșug.
De pe acum mă vei lăsa și tu singur,
așa-i?
dar ce să-i faci, rânduiala-i rânduială.
Îngerul nu a spus nimic.
Era rândul lui să fie surdo-mut.
A dat doar o dată din cele 41 de aripi,
a clipit o singură dată din cei 41 de
ochi
și s-a retras.
Ehei,
de pe acum,
iată-mă, Doamne,
am venit Acasă!
Copyright © 2018 Romeo Aurelian Ilie
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment