CRISTINA MARIA FIROIU

"Am pribegit cuvântul 

Până m-am trezit molcom în frunza de bun venit 

A lui Dumnezeu."

1.

"și știam că despre ploi se pot spune multe,
dar nu că seamănă cu mine."

și știam că despre ploi se pot spune multe,
însă lacrima duioșiei mi-a vorbit
de cele mai multe ori despre coincidența soarelui în suflet
și atunci
am vărsat paharul cu vin
în arșița dorurilor,
am smuls câte o idee din fiecare mamă întâlnită în calea
greșelilor
iar
apoi
m-am lăsat pradă pustiului
și mi-am certat privirea.

și totuși, dacă stau bine să mă gândesc,
despre ploi se pot spune atâtea,
cum că
ar avea soiuri de rugăciuni și disperări,
că ar căuta în permanență cerul să-i spele cearcănele
și că atunci când coboară picurii pe aici pe la noi, copiii
soarelui...
ne dezbracă orgoliile... zbuciumate de pământ
astfel încât
poți zări sufletul cum se scutură de amintiri
și de noduri....

și știam eu că despre ploi se pot spune multe,
dar te știam departe,
într-o altă casă,
a nu știu cui...
și atunci
m-am supărat pe cuvânt
și nu te-am mai scris
nu te-am mai primit în lacrimă
și nici măcar nu am gândit
cât rău îmi însingurează durerea.

am devenit dintr-o dată bucata de carne
ce se poate măcelari cu fiecare revenire a oglinzilor,
nu suportam plimbările prin gând
și nici poveștile de pe chipul celor ce îmi semănau,
am stat ascuns în buze și în brațe
crezând că acolo e puterea sărutului
ori facerea trupului odihnit în iubiri.

când am ieșit în ploaie,
am alergat până la primul adăpost
și mi-am dat seamă că
se pot spune atâtea despre mine:
despre frica mea
despre copilăria mea
dar, mai ales,
despre despărțirile mele….
Și atunci
Am scos un picior
O mână
Un suflet
Și m-am lăsat atins de picuri
De viață
De tine
De iertarea mea la întâlnirea cu prima oglindă.

și știam că despre ploi se pot spune multe,
dar nu că seamănă cu mine,
cu pântecul mamei în care am decis
să iert trupuri
priviri
despărțiri
ori lacrimi.

și totuși, dacă stau bine să mă gândesc,
despre ploi se mai pot spune atâtea,
cum că
ar avea soiuri de rugăciuni și disperări,
că ar căuta în permanență cerul să-i spele cearcănele
și că atunci când coboară picurii pe aici pe la noi, copiii
soarelui...
ne dezbracă orgoliile zbuciumate de pământ
astfel încât
poți zări sufletul cum se scutură de amintiri
și de noduri....

2.

Ce frumoasă ești când stă să plouă,
Umblu-n urma ta ca un golan,
Goală toată și doar jumătatea
Gândului din tine îl mai am.

Ce frumoasă ești când friguroasă
Tu tresari și te-amețești în loc;
Te privesc în mine, ca’ntr-o casă
Scald în tine doru’mi ce ia foc.

Ce frumoasă ești când enervată
De-ale mele patimi cam cuminți;
Dau cu banu’n zbor dar niciodată
N-ai mai vrut să stai și să mă minți.

Ce frumoasă ești când fără păru’-ți
Te-mpresori cu vin și praf din cărți;
Glezna mea golaș’-atinge sfârcu’-ți
Buze-așteaptă-n pieptu-‘ți alte dăți.

Ce frumoasă ești de-atunci demult
Când iubeam sălbateca-ți privire;
Frumusețea toată m-a temut
Să-ți rămân cusut pe pălărie.

Ce frumoasă ești de-acolo toată
Stă să plouă și îmi amintesc:
Umblai goală-n străzi, iar eu deodat

Încercam sa nu te mai iubesc.

3.

eu
mai întâi
trebuie să mor din iubire
și mai apoi de dragul tău,
să îmi întind tălpile la soare și să aștept
bocetele dragostei,
apoi...
ca în orice desființare
tu să stai
eu să tac
tu să rămâi
eu să plec din tine
fără mine
până când se va face dorul cât despărțirea
și să cred că e al meu pentru "un tu"
iar el să fie al meu pentru "un eu"...
eu mai întâi trebuie să mor de dragul tău
și mai apoi să mor încă o dată din iubire...
să îmi întind palmele în pletele tale
și să-mi găsesc sărutul,
să-mi scutur ființa de tine
și să o pun la umbra mea...

spun...
eu îți spun cum ar fi mai bine
cum ar fi normal de la mine pân'la tine
să nu te mai vreau
să te duc în durerea mea albă
să împrejmuiesc viața cu rouă blândă
și să uit de trupuri...

vorbesc prostii,
cum să mor... din iubire

și mai apoi de dragul tău?

cum să mor de dragul tău
și-ntr-un târziu din iubire?

mai lasă-mă
o buză
mai uită-mă
o umbră
mai iartă-mă
o rugă....

căci, îți spun eu că din toate din câte mă duc
mai tare mor din iubire
și tot mai des de dragul tău,
ăla firav...
bălai
și certăreț,
mai aspru decât crivățul...
mai blând decât dimineața...

căci,
ascultă-mă și uită-mă:
eu din iubire mor,
ascultă ce-ți spun:
nici un arbore nu poate trăi prin moartea plecării tale
cât te pot eu umbri în locul timpului..

îți spune eu,
urăște-mă,
căci o să mor...
curând...
din iubire
din rostire
din dragul în care te-am dus și te-am lăsat
să mă uiți...

eu mai întâi o să mor
și după o să trăiesc în frunze,
tu ai să le calci până când te vei sătura de tălpi
și le vei părăsi și pe acelea
și te vei urca în arbore
să mă strigi
să mă ierți
să mă cerți
să mă porți în pleoape
și în sâni
în zăbovire
și în grabă.

acolo te voi aștepta
după toate înmormântările mele
și după toate nunțile pe care le-am cinstit deja
de dragul tău.

ca în orice desființare
ca în orice împreunare
ca în orice frică :
"nici un arbore nu poate trăi prin moartea plecării tale
cât te pot eu umbri în locul timpului..."

4.

De m-ai lăsa în colțul buzei tale
Aș frăgezi bucăți de amintiri
Să iți cutreiere iertarea din icoane
Și să se-ntoarcă-n frunza de la vii

Și-apoi mi-aș osândi culesul de pe-araci
A struguri storși în toamnă ți-aș șopti
Tot despre-un colț de buză s-o desfaci
Și cu-'n pahar de vin te-aș retrăi.

De m-ai lăsa în colțul buzei tale
Nici regăsirea nu te-ar mai găsi
Atât de dragă-mi ești, că în palavre
Silabele cu toane-mi mor târzii,

Și-apoi din piele crudă și cuminte
Te-aș îmbăta în zorii vieții mele
Să vezi de ce am aripile frânte
Și de ce azi rămân tot lângă ele.

De m-ai lăsa în colțul buzei tale
A jinduiri de suflet ars ți-aș povesti
Atât de dragă-mi ești, că... în silabe
De-ar fi să te despart, te-aș hoinări.

De m-ai lăsa în colțul buzei tale
Alunecând încet spre miazăzi
Te-aș alinta cu seva din petale
În care ți-am ascuns oftatu' și-ai să știi

Că nici o trebuință nu-i în treacăt
Decât nomadul ce își poartă glasul
Atunci când lângă ușă-ți pune-un lacăt,
Să-l lași să iți sărute-n fugă pasul.

.............................................................................................

Sunt, doamna mea, săracul vechi hoinar
Ce-ți pot deschide lumea înspre rouă,
De m-ai sorti în petec de fânar
În colțul buzei tale-aș spune două:

Mai lasă-mă o noapte lângă vin
Să îți ghicesc trecutul cel lumesc,
Căci mi-ești atât de vie-n doru' plin
De simt amurgul tot să ți-l grăiesc,
De-ai adormi în pielea mea uscată
Și-n ziuă de-ai răcni să nu mai plouă,
Mi-aș oglindi tăria dinspre tată
Și ruga ta s-ar împlini în rouă...

Și s-ar întoarce frunza înspre vii
Să iți cutreiere iertarea din icoane
Aș frăgezi potecile-n câmpii
De m-ai lăsa în colțul buzei tale.

 

Cristina Maria Firoiu (n. 27 aprilie Florești, Gorj): Este licențiată în “Științe ale Comunicării”. Poeziile Cristinei Maria Firoiu au fost incluse în antologiile literare contemporane Poemia (editura Art Creativ), Preludii pentru fluturi (editura Art Creativ) etc. A publicat versuri în revistele Turism și Afaceri (pagina de cultură), Flacăra lui Adrian Păunescu (articol scris de dl. Cristian Neagu, președintele Asociației Academus), Nas Holos (poeme traduse în ucraineană de domnul Mihai Hafia Traista). Apariții TV/Radio/Presă: Unde fugim de acasă (emisiune culturală), Portret de autor Mihail Grămescu (emisiune la Radio Shalom), MergIN București (interviu susținut de Iulia Burada pentru activitatea literară a Cristinei Maria Firoiu), Ce nu știm că nu știm (emisiune la 6TV), Interviul Agro TV (Agro TV). Cristina Maria Firoiu participă la toate cenaclurile literar-artistice active din București, Râmnicu Sărat, Craiova etc.

Diplome și premii:

Locul 2 la Concursul Național “Cea mai Frumoasă Poezie de Dragoste” (2015)

Titlul “Scriitor de onoare al editurii Rafet, pentru susținerea literaturii și culturii naționale” (2015)

Diploma pentru debut editorial, pentru volumul “De-a sufletu’, de-a tine, de-a omu’ „ acordat de Asociația Scriitorilor Academus (2016)

Diploma de Excelență pentru activitate literară acordat de Asociația Scriitorilor Academus (2016)

Diploma de Excelență din partea Trupei de Teatru “JOC” pentru aportul și referințele critice aduse volumului “Antologia fără Titlu” (2016)

Diploma de Excelență din partea Cenaclului de Urgență, pentru talent literar, pentru fidelitate și pentru promovarea acțiunilor literare în anul 2014

Diploma de Participare în cadrul evenimentului artistic-literar “Emoția Poeziei”,  din partea Cercului Literar “Mihail Bardici” (2016)

Apariții editoriale:

De-a sufletu’, de-a tine, de-a omu’ (debut literar, volum de poezie, editura Rafet, 2016)

Pagina Facebook de autor: Cristina Maria Firoiu

Copyright © 2018 Cristina Maria Firoiu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.