DANIELA VOICULESCU

Inta hayati, inta omri...

șuvoaiele iubirii treceau pe chipul tău,

negrul copleșitor al ochilor tăi venea

spre mine, ca un bărbat spre o femeie

de granat hipnotic... era un drum

al ploii de iubire, lunatic și karmic,

în roșu tomnatic... pierdut într-un

magic răsărit de soare în Thassos.

și te iubeam pe un arcuș fluid de dor,

în tremurul transei... din inima perlei.

și mă iubeai pe un covor de frunze,

din suspin în ardere, din ardere

în cel mai frumos destin... noi.

Povestea frunzei de ambră

noapte de malachit cu ochi de pisic.

un pantofior de la Carolina Herrera,

cu boabe de tonka, migdale, cacao,

cafea, tuberoze şi iasomie Sambac!

o salcie verde, ca un picior de greiere.

și-un greiere japonez de copac, numit

„minminzemi”, cântând ca un budist,

o nouă mantră... menajera dispare,

se dematerializează... Horia râde,

se joacă... „vreau să fiu brioșă!”

Cișmigiu, ploaie lungă, frunze

care trec pe alt tărâm... carusel

și mozaic, noi și „Russian Night”,

oracol și larimar... „crezi că te iert?

eu nu am învățat să iert!” am plecat

de la Nichita Stănescu și am ajuns

la dadaism! visez mereu brațele tale,

doar tu mă îmbrățișezi colorat! eu sunt

ploaia, tu ești curcubeul... drumul spre

rai! și îngerul se apleacă, ridică încet

o frunză... „asta e frunza ta!” aproape

că plânge! și îl implor să o păstreze!!!

„Cine ești tu, dulcea mea Omri?”

laptele fierbe, noaptea e rece...

luna e runa plecată... să bea un ceai

din frunze de mușcată! mi-e dor de tine,

copil frumos, cu bomboane albastre în

urechi! ieri nu mai e spaimă, azi nu mai

e așteptare, mâine nu mai e fugă... mon

vieux... adună visele dintr-o cană cu must,

iubește o dimineață cu brumă multă, învelește

amintirile de vanilie şi scrie, cu o premoniție,

pe o felie de smarald... ai grijă, la tâmplă...

printre gânduri, e o lacrimă care nu plânge!

pare că am murit, trupul e alba tăcere...

pădure gri, pământie, ce stai între bărbat

și femeie, uită patima destinului! cântă ușor,

descântă-mă cu adieri și voaluri, cu spirale

și inimi, cu stele și muguri, cu levănțică și

frunze de gutui... îndrăgostiții se pierd cu

harta în mână pe stradă... el e un tei, ea e

o salcie arămie! hai, toamnă, cântă-mi şi tu,

din dulceața apelor, ce-au spălat rozele trăiri

ale unui flamenco astral! cântă-mi, mon vieux!

Dansând pe o frânghie

rună, stele, lacrimi de esențe...

lună din mătase de păianjen, argint

descântat la fabrica de ace... trist

picior de greier, sunet fără casă, coasă

obosită, carte-ngălbenită, soartă albăstrită,

viață descusută, noapte fără țară, absența

extazului... personajele divine, șamanele

trase de viermi de mătase, transe... șir

de mătănii, arde mirodenii, Oshiro Kami,

știu că ai să vii! caii tăi nechează... au

clopoței din lemn de dud li ochi de zei!

tristețea ta are gust de cenușă, vine

din Sendai... inima ta, cinci stoluri

de libelule, romanță dulce-amăruie,

din cuvinte swahili, deasupra Senei!

gălbui-alb-cenușiu, catren cu ferestre,

timp pierdut, zăpadă ce caută lumina

felinarelor, lupi religioși, pe un câmp

de trifoi, ploaie rece, trece Ioana d'Arc!

ea are un inel magic... să-l auzi vorbind,

e cel mai mare șef de orchestră din lume!

și literele, perle dificil de găsit, sunt la fel

ca umbrele ivorii din colțul mansardei lui

Mircea Eliade... pe strada Melodiei, bizar

și-amețitor descântec... împarte două lumi.

Vitraliu violet cu pescăruși în zbor

nu e nici prima luptă, nu e nici ultimul război,

nu e nici primul sărut, nu e nici ultimul orgasm,

nu e nici prima viață, nu e nici ultima trădare,

nu e nici primul regret, nu e nici ultimul sfârșit...

bucură-te, vine primăvara, vara, toamna, socotește

și apleacă-te lângă timp... cu toate amintirile...

ca o apă, șerpuitoare, nimfă plutind pe o frunză

de iederă! creșterea ta să fie mai fină decât acul

ce coase catifeaua, ce ascunde inima nouă, dintr-o

veche alchimie... nu e nici prima rochie... nu e nici

ultimul sân ce se oferă suav, floare de magnolie...

nu e, iubitule, decât povestea unei repetiții și basmul

unui descântec pentru uitare. din zid, crește mereu

o Ană... nu e nici primul strigăt, nu e nici ultimul dor!

Kinnabari

sânii, pântecul și Ajna... fulg de corb,

spirală albă, tantric susur de castană,

teii străzilor de dor, semiluna viselor,

busuioc și albăstrele! „ești miracolul meu!

kalas, lavă... delir, șampanie marțiană!

parfum tainic de cinabru, destrămarea

e firească... cenușa Păsării Phoenix

are gust de rai! dulcea mea, Lorelei!”

cântec și descântec, arde iubirea și

destinul se coace în pântec... mugur

karmic și lunatic, extaz scris pe aur

verde... dafin, ploaie de lavandă,

răcoare de salamandră... am un ac

în inimă... coase-ncet, timpul blajin!

(poezii din volumul Omri, editura Tipo Moldova, 2018)

Daniela Voiculescu (n. 27 octombrie 1969, Pitești, Argeș): Daniela Voiculescu este un „caz”. Ea respiră în versuri, simte în versuri, trăiește în versuri. Inima ei bate în versuri. Vers alb, proză lirică, bine amalgamate de agenda – nu numai sentimentală – cotidiană. Scrie aproape zilnic, probabil că pentru ea o zi fără un poem e o zi pierdută. Tânără și mică de statură, e de o tenacitate probabil unică prin lumea literelor (argeșene). Pare că o ține așa din adolescență – încearcă undeva (Spica, pagina 97) să ne convingă că a început să scrie în joacă; nu trebuie s-o credem, nu avea alegere, e sigur că dacă n-o făcea, s-ar fi ridicat prea mult presiunea interioară, ca la o locomotivă Pacific, din cele cu abur, s-ar fi ridicat, şi ar fi țâșnit poezia pe la toate niturile, ca la locomotivă aburul. (acad. Gheorghe Păun)

Debut literar: 

9 septembrie 1989, în revista de cultură „Argeș”

Cărţi publicate: 

Anahata (editura Vasicos Media, 2004)

Nsoromma (editura Carminis Educațional, 2007)

Mercurul filosofal (editura Carminis Educațional, 2007)

Doimea materiei (editura Carminis Educațional, 2007)

Zeița de turcoaz (editura Tiparg, 2008)

Spica (editura Tiparg, 2008)

Indigo și portocaliu (editura Tiparg, 2009)

Orphika (editura Tiparg, 2009)

Umbra ploii devine Fortuna (editura Scrisul Românesc, 2011)

Dora (editura Antim Ivireanul, 2012)

La malul Mării Imbrium (editura Bibliostar, 2012)

101 poeme (colecția Ideal, editura Biodova, 2012)

Latona 1969 (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2013)

Stele, iarbă și ploaie (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2013)

7 împărțit la 13 (colețţia OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2014)

Nod marinăresc (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2014)

Iedera albă (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2014)

Chandra (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2015)

Tuatara (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2015)

Casa de iasomie (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2015)

Alban Elfed (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2016)

Îngerul 28 (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2016)

Omri (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo Moldova, 2018)
Arșița iubirii (editura Antim Ivireanul, 2019)
Fluviu arzând (2020)

Anastasis (editura Napoca Star, 2023)

Wings (editura Napoca Star, 2023)

Cleopatra (editura Napoca Star, 2024)

 

Copyright © 2018 Daniela Voiculescu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.