DANIELA VOICULESCU - ANASTASIS

 

Daniela Voiculescu – Anastasis (editura Napoca Star, 2023): Traversând culorile opalescente, miresmele petalelor aflate în desprindere, dar niciodată căzute și sunetele urcând spre lumile accesibile doar celor inițiați – dar care, pentru ceilalți, deseori pot să pară tăcere – Daniela Voiculescu privește înainte, spre căile stelare ale amurgului lumii, a cărei prăbușire înceată… înceată… înceată… nu o va atinge, căci are înnăscută sub pielea verde a alunecării... arta regală de a stăpâni inorogul! Or, se știe, inorogul trece dintr-o lume într-alta, străluminând haosul lipsit de nume și întruchipări, purtându-și stăpâna, întotdeauna protector, în „leagănul verde de mătasă/ împletit în cinci și-n șasă”... al renașterilor fără sfârșit, separate - vai! - unele de altele, de geamurile aburite pe care, cândva, ai scris cu degetul: „Te iubesc!” (Dan Arhire)

 

Eu și tu, nemuritori...

fiecare femeie are un partener mistic...
fiecare femeie poate trăi pe tărâmul fantastic
al visului... real! fiecare femeie iubește taina,
dar taina nu o poate afla decât femeia care
și-a înțeles sufletul, viața... de unde vine el,
bărbatul mistic? cum este iubirea lui, poate
fi ea așezată în cuvinte? trăiesc într-un miez
de frumusețe, de la calm la vulcanic, într-o
pânză de gingășie și alchimie... mi se țese
floarea iubirii! trăiesc între lacrimă și zâmbet,
între tăcere și simfonie, între destin... și rai!
trăiesc pasional, sunt un fluture din lacrimi
de santal și flori de șofran, am ochii tăi turcoaz,
de fericire... am aripi de visare, de adorare...
ești coconul mistic al trupului meu, fașă după
fașă, eșarfă după eșarfă... mă înfășori într-o
avalanșă de iubire, cu mustul blând, auriu...
al visului de toamnă! trăiesc extazul fericirii!
fiecare femeie are o fântână de stele şi dor,
purpuriu cântec de apă vie, focul viselor...
voi fi mereu Amrita, însetată de nemurirea ta!

 

Respiro clocotitor

rococo, radical șoptind turcoaz...
herghelii în ropot dulce, peste ploaia
dintr-o inimă șerpuitoare... soare,
harpele din menuet. și tu cânți,
tuareg cu sânge roz... cheia sol,
din ambră neagră... și eu cânt,
suspin lin, din lampa lui Alladin.
rococo, destinul nostru – amarant
presărat pe inelar... yin și yang,
respiro clocotitor... vuiet, mugur,
templu, dor... frunziș magic,
verighete din ylang-ylang.
sunt a ta... unicorn senin,
din flori de nu-mă-uita...

 

Parfum de magnolie 

iubitule, văd spiralele aurii
ale vortexului din palma ta...
aprinzi lumini de dor, în candele
de smarald... și-un fluviu amețitor
năvălește mereu în visele mele, unde
respiră turcoazele clipelor de pace.
și-nsetat de liniștea mea... alergi
în suspinul unui allegro duios,
în aminul buzelor de santal...
și te primesc în aburul alb al poeziei,
în inima mea cu porumbei și șoapte
de alchimie... simt cum mă cuprinzi,
magnolie înflorind în suflul roz
al romanului care a trecut prin
pântecul gingășiei... sunt sunetul
de tandrețe, care naște primul
zâmbet de primăvară... totul cântă
despre fericire, arde în iarna ta firavă,
unde eu mângâi fiecare fulg de nea...
și se topește chiar și flacăra din floarea
de nard... și te respir, perla mea de mir,
între violet și albastru, printre fluturii
unui parfum de magnolie, iubitor.

 

Yin și yang, castane de dor 

aluneci în mine, haiku de mirare...
sâmbure de fericire, castane de dor...
și miroase a toamnă venită acasă, și senin
de miez lunatic mă leagănă, în sân de caprifoi!
amândoi, într-un zâmbet hexagonal, cu stele
și greieri... amândoi, într-o romanță augustină,
cu ambră și seri dulci, ca mierea de tei... mereu,
călători îmbrățișați, fin portal... de ylang-ylang!
spirală și suspin de yin, lin mălin, suav amin!
triunghi și altar de yang, cântec de amarant!
alunec în tine... piramidă, purpură şi santal!
timpul alunecă și el... sâmbure de fericire,
castane de dor... doină, amândoi într-un
sân de caprifoi, călători... îmbrățișați...

 

Amin de Eden 

mereu se face toamnă... în toamna mea!
și lumina știe mereu să se întoarcă acasă,
unde soarele trece printre frunze, amintind
de liniștea lui Dumnezeu... mereu se face
liniște... în liniștea mea! și adun mare cu
mare, ocean cu ocean, apele liniștitoare
ale dorurilor mele! mereu se face rai...
în raiul meu! și unicornii au inimi line...
de cristal lemurian! un auriu-portocaliu,
de visare! mereu se face așteptare... în
așteptarea mea... în liniștea mea dulce!
vino, printre îngerii mei, iubitul meu, amin
de Eden și suspin senin... de noiembrie!
vino, cum vine ultima frunză, la întâlnirea
cu veșnicia... și așază cerul, în palma mea!

 

Tuareg de amarant

printre amforele inimii orientale,
tu, cașmir carmin... senin,
zâmbindu-mi din alt timp.
tu, maktub, tuareg de amarant,
topindu-te în lacrima mea,
de abanos... fluieraș de os,
karmic, duios, pe o aripă de dor!
derviș rotitor, printre stelele mele!
printre nopțile visului oriental,
trandafiri de onix alb și gazele
din briolete de absint! maktub,
yin și yang, lavă și petale de bujor!
printre gândurile tale, dunele mele,
unduitor descântec pentru arșița
destinului... șoptesc tainic, jucăuș,
printre fulgere și urme gri, printre
lacrimile unui noiembrie de fulgurit!
ascultă-mă, până se despică dorul
de vis, până se face primăvară
în al tău abis... ascultă-mă,
șoaptă cu șoaptă... sunt a ta,
arsura dulce a unui ochi de sfinx!

Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Daniela Voiculescu
Citește aici poezii din volumele: Arșița iubirii, Fluviu arzând, Wings, Cleopatra

Copyright © 2023 Daniela Voiculescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.