MIOARA ANASTASIU

Voi fi cum ai dorit să fiu

În behăit de miel prior se duce iarna pe sub ghețuri,

Cu neîncrederi  și disprețuri, asemeni unui dezertor,

Din seve de adânc frison alunii se îmbracă-n ciucuri,

Tu îi aduni ca să mă bucuri de-al primăverii întâi zvon.

Dar prin  huceag  de gene ude atârnă vise spânzurate,

Ca niște crengi astenizate, care se frâng în solitude,

Cuțitul  răsucit în rană a născut flori de trandafiri,

Înlănțuiri și ispășiri care ne fac fără prihană.

Iubirea mea, iubirea ta, ca două semene de mirare

Au veșnicia-n apărare, fără a le mai cenzura,

În gândul tău, fără oprire, voi fi cum ai dorit să fiu:

Înveșmântată-n vioriu, prilej pentru împătimire.

Fantezie siderală

Hei, lampagiu, în noaptea asta, nu!
Să nu aprinzi luminile pe stradă,
Să treacă gândurile-n cavalcadă,
Și du-te de îmbată-te și tu!

Ajunge felinarul lunii prinse
În pliscul unei buhe, sus, pe cer,
Când stele par din veșnicii prelinse
Pe fruntea vajnicului cavaler.

Miroase-a floare nemaiîntâlnită,
Iar tu, cu gesturi fără de cusur,
Știi să desfoi a coapselor ispită
Mai fascinant decât pot eu să-ndur.

E beat, dormind pe coate, lampagiul
Și buha a scăpat lămpașul jos,
Noi suntem siderali, cum sideralul
Știe să-mbrace dragostea-n frumos!

Obsesii

Fulgi de zăpadă nici n-ating pământul,

De parcă pleacă ghiocei-n sus,

Cuvintele au strâns întreg avutul

La pieptul lor, precum am presupus.

Pe cerul sumbru se petrec egrete

Ca niște vise albe în contur,

Obsesii ale unor siluete

Când se topesc în cețuri prematur.

Singurătate, ora mea finală,

Amestecă în ceaiul amărui,

Căci nu-ți voi face altă cheltuială;

Accept finalul pe care-l propui.

Mimez că exist

Mă biciuie floarea de gheață,

Dușmană lovește-n obraz,

Obidă-mi aruncă în față,

Dar eu nu mă plec de grumaz.

Furiilor  iernii livide

Ce-și târâie brâu-n noroi,

Opun cetele crisalide

De fluturi ce pleacă din noi.

E iarnă ca-n filmele mute,

Și iată, uimită asist

Zăpezi fără noimă cernute,

Sub care mimez că exist.

Mioara Anastasiu (n. 8 octombrie 1959, Călărași): Și-a încheiat studiile liceale, a cunoscut bucuria primelor lecturi și a debutului literar în Călărași, orașul patriarhal de pe malul Dunării. Este absolventă a Universității București. Mioara Anastasiu a publicat 8 volume de poezii, dintre care unul de poeme dramatice, bilingv, român-englez (în traducerea lui Cristian Săileanu) și este autoarea romanului VIAȚA CA O CIORNĂ.

Antologii:

Gânduri dintre anotimpuri (editura Hoffman, 2015)

Lyrics et prosa (editura Națiunea, 2016)

Damele metaforei (editura eCreator, 2017)

Volume publicate:

Respiro (editura Genius, 2015)

Parfum patetic (editura Genius, 2016)

Vise clandestine (editura Colorama, Cluj, 2016)
Genuinul (ediție bilingvă română-engleză, editura Vital Prevent Edit, 2017)

Viața ca o ciornă (roman, editura Vital Prevent Edit, 2017)

Din vânător ajung vânat (editura Singur, 2018)

Pagina de autor: Mioara Anastasiu

Copyright © 2018 Mioara Anastasiu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.