ISABELA BRĂNESCU

Desfrunzirea începe acolo unde se epuizează respirațiile

Am ales să mă-nfășor  în culorile toamnei

Le-am adunat așa cum au venit

Agile păsări de pradă:

Primul zâmbet,

Primul pas,

Primul cuvânt,

Câtă vreme există poeți, spuneai,

Desfrunzirea nu se va sfârși niciodată!

(Insistai să mă convingi,

Iubirea de sine doare, spuneai.

Nu ai auzit ultima ta frunză cum a oftat! și ai plecat)

Prima sărutare,

Primul scâncet,

Prima toamnă,

Ultima toamnă...

M-am oprit la ultima toamnă pe care ai îmbrățișat-o

Ploua

(Ploile anotimpului de bronz ar fi calde

Dacă limbile clopotelor nu ar fi ancorate în moarte)

Câtă vreme există poeți, spuneai,

Desfrunzirea nu se va sfârși niciodată!

În ziua aceea a plouat pentru toate toamnele viitoare

Prima negare,

Prima tăcere,

Prima uitare...

Mă desfrunzesc, constat, privind cum se scurge ruginiul din mine

Dau la schimb respirații pentru emoții pe care nu le-am trăit

O convertire a culorii în rime

(Ar trebui să mă vezi, cochetez cu versuri hulpave, haine)

Să râd?

(Timpul prezent ar deveni mai ușor de mutat

În combinațiile limbii materne)

Să plâng? (Îngrop norii în palme și focul în șoapte, visul în rime

O ecuație pentru respirațiile contorizabile ale toamnelor)

Câtă vreme există poeți, va continua dialogul însingurat

Desfrunzirea nu se va sfârși niciodată!

Mă desfrunzesc și mă așez lângă mine

Aștept pe treptele vieții pavate cu vers

Nu m-ai întrebat niciodată dacă sunt tristă

Deși uneori cred că tristețea se joacă

Prin mintea ta. Ai alături de tine o umbră

Ce-ți poartă surâsul timid, duce în ochi așteptarea

Ca un sărut împăturit în pupila ta

În noaptea asta nu vreau să mă joc

Nu-mi răspunde, știu că vrei să mă legi la ochi

Să nu-mi cadă sărutul printre genele lungi

Într-o călimară în care se înneacă poeme fierbinți

Ai crezut că veghez să nu se sinucidă amintirile

Doar le-ai văzut cum se curbau,

Cum se-ntindeau în sus și în jos, țintuite în anii trecuți,

Renunț, până rostești întrebarea pot să aștept

Am un permis pentru privit eternitatea

Timpul e amar ca dorul încărcat de înstelări

Câtã oarbã aşteptare descãrcatã peste inimi
Dintr-o singurã scânteie încãrcatã de fiori
Zvâcnetul ascuns în pleoape
Inima fântânã vie
Aşteptarea ca o glie
Chiar din prima orã a verii

Gândul serii timpul mierii
Câtã patimã sã-ncapã într-un fluviu de iubire
Peste care se revarsã carul veşnic de-ntrebãri
Carul mic carul cel mare
Rãsturnate-n fiecare
Focul veşnic al privirii
Chiar din prima orã a verii
Gândul serii timpul mierii
Câtã-arsurã sã ascundã veşnicia unui zbor
Când ţii stelele în mânã scufundându-te în mãri
Înflorite-n coapte şolduri
O fãclie stinsã-n noapte
De un dor într-un alt dor
Chiar din prima orã a zilei
Gândul serii timpul mierii
Câtã curgere-i cuprinsã în tãcerea rãzvrãtitã-n sãrutãri
Gongul unei mici clepsidre a închis poarta spre ieri
Numai gânduri abisale
Rostul unui foc şi omul
Ca un munte ca o vale
Chiar din prima clip-a zilei
Gândul serii timpul sãrii

Dus e-acum, cambrat în noapte într-un alt corp de felinã
Timpul e amar ca dorul încãrcat de înstelãri
Scris în storuri transparente
Alte zboruri alte doruri
Chiar din prima clip-a iernii
Gândul mierii gustul fierii

Câtã oarbã aşteptare descãrcatã peste inimi
Dintr-o singurã scânteie încãrcatã de fiori
Câtã patimã sã-ncapã într-un fluviu de iubire
Peste care se revarsã carul veşnic de-ntrebãri
Câtã-arsurã sã ascundã veşnicia unui zbor
Când ţii stelele în mânã scufundându-te în mãri
Câtã curgere-i cuprinsã în tãcerea rãzvrãtitã-n sãrutãri
Gongul unei mici clepsidre a închis poarta spre ieri
Dus e-acum, cambrat în noapte într-un alt corp de felinã
Timpul e amar ca dorul încãrcat de înstelãri

Se trezeau magnoliile din somnul de frumuseţe

maică-mea a fost o femeie aşa de frumoasă

creşteau pe mâinile ei în fiecare minute

zâmbete de fericire

şi se deschideau florile de magnolii în fiecare primăvară

pentru că frumuseţea durează,

se scuturau abia în primăvara viitoare

târziu, după ce noile flori se arcuiau catifelat

pregătite să înflorească

Tata din păcate nu a fost un bărbat frumos

dar avea pe umeri mantia grea de fluturi

care aşteptau să se aşeze pe umerii mamei

în fiecare zi în care se trezeau

magnoliile din somnul de frumuseţe

făceau plecăciuni de uimire,

nu înţelegeau cum a apărut

o ploaie de polen şi soare

în fiecare dimineaţă uitată de timp

vai, nu am nici curajul unuia nici frumuseţea celuilalt

bunătatea m-a ferit de multe ori de zâmbete false

şi nu rareori am aflat că nu te poate răsfăţa nimic

mai mult decât bucuria

de a şti că te-ai născut dintr-un univers

plin de fluturi şi floare

Isabela Brănescu (n. 27 iunie 1969, Popești, Iași):A absolvit Liceul Industrial “Gheorghe Șincai” din București și este licențiată a Facultății de Filologie din cadrul Universității "Spiru Haret" (2010 – 2013). A urmat cursurile de master (Studii literare) ale Facultății de litere din București (2016 – 2018). 

Isabela Brănescu a debutat literar în antologia Constelația metaforei  - 2016, publicată de ASPRA (Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice), la editura InfoRapArt cu începutul de roman Trandafira (care ulterior a fost denumit Mama tuturor pietrelor, roman care urmează să fie publicat în ianuarie 2018 la editura Betta). În luna mai 2017, în nr. 23 al revistei România Literară a publicat un fragment din romanul Cioburi, aprecierile critice purtând semnătura domnului Răzvan Voncu, redactor al revistei România Literară. A publicat poezii în revista Literatura de azi, secțiunea Cenaclu – din martie 2017. Este membră a cenaclurilor literare Noduri și semne (din martie 2016 – poezie), Time for love is anytime (cenaclu asociat revistei Literatura de azi, din aprilie 2017), Țara cuvintelor (grup asociat cenaclului Captivi în poezie) și Iubirea ca o sârmă ghimpată (din noiembrie 2017).

Premii obținute:

Premiul special al juriului la Concursul de proză “Nicole Velea”, 2017 (A sosit anotimpul amintirilor - proză scurtă)

Premiul publicului în concursul de poezie KONKU 2017 organizat de Literaturitate.

A publicat în antologiile:

Constelația metaforei  - 2016, ASPRA (Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice), Editura InfoRap Art - început de roman

Catapeteasma cuvintelor line - ASPRA (Asociația Scriitorilor pentru Promovarea - Realizărilor Artistice), Editura InfoRap Art, 2016 – proză scurtă

România pentru tine – Editura Armonii culturale - Coordonatori Gheorghe A. Stroia și Cristian Petru Bălan, noiembrie 2017 - versuri

Prozatori în arenă – Editura BETTA, noiembrie 2017, proză scurtă.

Șoaptele toamnei cuminți - ASPRA (Asociația Scriitorilor pentru Promovarea - Realizărilor Artistice), Editura InfoRap Art, decembrie 2017 – versuri

Versuri pentru Eminescu -  Editura Dandes Press, coordonator Maria Filipescu, decembrie 2017 - versuri

Amintiri de secol XX - STARPRESS 2018 - Editura Olimpias - GALATI, care se va lansa în luna februarie 2018 în țară și diasporă (lansare de Ziua Limbii Române, organizată prin revista româno-canado-americană STARPRESS și în 31 august 2018 la Horezu) – versuri și proză scurtă.

Mai multe poezii semnate Isabela Brănescu aici: Urbane, Frumusețea doare
Blog personal: am răsturnat iubirea printre rânduri

Copyright © 2017 Isabela Brănescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.