ISABELA BRĂNESCU - URBANE

Isabela Brănescu - Urbane: Pentru că “am putea să ne rătăcim în zarva care ne amețește ca un viespar” – și poate tocmai pentru a ne ajuta să nu o facem – Isabela Brănescu ne propune să citim un grupaj de poezii…

Urbane

cascada asta care-mi curge prin vene

mi se potrivește perfect, miroase a primăvară
am bătut palma cu vântul
va duce fulgii dincoace de linia de demarcație a privirii
ninsoarea o purtăm de fiecare dată când nu zâmbim
cum poartă caii de povară desagii
azi mi-au îngheațat pe fiecare copac cuvintele eșuate
înjurături adruncate de șoferi
și grauri care stau peste firele electrice
transformați în stalacmite contrariate
pe partea dreaptă a cascadei mi se scutură anii
pe partea stângă alergă fulgii care au uitat că este martie
mai este puțin și voi pleca pe cascadă în sus
pentru că vreau să dau mâna cu primăvara

înainte să îngheț

vreau să peticesc cizma asta la nesfârșit

uită-te în jur

de la o vreme se construiește pe

marginea drumului care duce spre cimitir

am cerut prețul unei singure zile

mi-au spus că nu primesc mărunțiș

au nevoie de noi

tranșați în felii

la fel se va proceda cu răbdarea

răsucită pe post de foiță

fumul îl vor împacheta

feliat în 20 de grame, plus, minus ceva...

dar nu te vei simți acasă, mi s-a spus

celor care vin aici nu le mai lipsește nimic!

Zâmbind

sex appeal-ul este la cote foarte joase uneori

mai ales de când ni se recomandă stufat de fluturi

și ni se amintește că veșnicia s-a născut (în sfârșit, Doamne!)

dintr-o varicelă urbană

am început să ne privim în oglindă ca pe o minune

mai buni decât Tine, Doamne!?

pentru că, mi-am spus închizând televizorul,

merităm

Într-o continuă mișcare

Unii își vând la talcioc bătrânețea

Alții cumpără vise

Elixir care nu se naște la demisol

Și nici la ultimul etaj

Eu vreau planetele

Să le ancorez

Colier de vesele speculații

Am început să ne transformăm în exponate

pot fi tot atâtea spaime ascunse în această cutie

câte am văzut traversând intersecția

niciuna din ele nu este la fel

deși au același gust al trecutului

am putea să ne rătăcim în

zarva care ne amețește

ca un viespar

putem să ne transformăm în codițele

unui pumn de cireșe pus pe cântar

încercând să găsim ieșirea

din muzeul consumatorului

ferecat în fiecare trecător

Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Isabela Brănescu

Blog personal: am răsturnat iubirea printre rânduri

Copyright © 2018 Isabela Brănescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.