CORINA DAȘOVEANU - îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar


Corina Dașoveanu - îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar (Editura Rafet, 2017): Volumul de debut al Corinei Dașoveanu Monea, a obținut premiul “Victor Frunză” (cu publicarea volumului) la Festivalul Internațional de Creație Literară “Titel Constantinescu”, editia a X-a, editura RAFET și premiul "Volumul de debut al anului 2017" la Concursul Național "Poezia - oglinda sufletului", ediția 2017, editura Eurostampa. Volumul de debut al Corinei Monea este un lung drum al mărturisirii. Sau o spovedanie completă a harului înaintea poveștii, dar și a poveștii înaintea sufletului, urmând aproape regulamentar principiul conștiinței de a încerca să umble fără primejdie prin teritoriul ostil uneori al cuvintelor. Prin adâncimea ei interioară, Corina Monea a învățat să umble singură. A învățat să aleagă chiar și din momentele greșite, pe care ulterior le-a îndrumat spre calea amiabilă dintre prezentul suprem și o contra-ofensivă a prezentului continuu.” (extras din prefața semnată de Daniel Dăian)


imaginea colților

vezi lupii albaștri de la colțul casei,
vezi pânda lor
cum așteaptă să sără în noi?
este războiul aproape, iubite,
fiarele își caută sălbăticia.

e pornire în haită prin pădurile mele,
prin pădurile tale,
alergare în salturi enorme
spre victime cu numele nostru,
e imaginea colților fremătând
năvăliri,
încleștări,
sfâșieri
până în noaptea de apoi
a urletului.

pe podea încă e urma
zâmbetului
cămășii tale desfacute.


eu și pofta de nins

cu o arhitectură absolut întâmplătoare,
cercul meu de trăit are doar mezanin,
orizontală mignonă
cu ploi din orice nor și motiv.
verticala e puțin în spirală și cam oblic,
pe ea vine nesomnul din lună
și pofta de nins din senin.
uite,
dacă deschizi două arce din cercul tău,
îmi prinzi dulceața leneșă de amiază,
alunecă de pe toate toboganele dragostei.

apoi,
spre noapte,
te învăț să-mi săruți
punctul  geometric al razelor
de lună.



punct nedumerit

peste acești oameni
cu păsări pe limbă
ruginesc coliviile.
locatari în pustiul cu gratii,
obosiți de singurătate,
privesc alb, fix
cum le mor dumnezeii.

din aceste păsări
cu oameni
în loc de aripi,
cade zborul
ca un cer
în care s-a frânt gravitația.

prin acest eu cu tu
în loc de respirație,
trec toate secundele
pe care le mai avea de murit.
în acest tu cu eu
în loc de inimă,
se întâmplă toate vietile
pe care le avea de durut.

pentru că toți oamenii
și păsările,
și pronumele
sunt captivi jos,
într-un punct nedumerit,
ouat de un semn de întrebare.


ziua dintâi, iubirea

acum între noi, dumnezeule!
nu inserăm între mine și tine
distanțe măsurate
în timpul de topire al lumânărilor,
nici îngeri risipitori de efectul secundelor.

ești dogma mea și atât,
sunt antidogma ta și e de ajuns,
căutari frământate în necredințe
până au ajuns adevăruri. 

eu și tu, domnul meu,
nu coborâm genunchii în rugă,
nu săgetăm anateme-n icoane,
nu construim biserici de frică,
nu cântărim timpul și moartea.

e ziua dintâi a creației,
azi facem iubire.


flower, power, freedom

neapărat va exista o pasăre
cu gene în locul aripilor,
cu priviri în locul zborului,
care de fapt va fi un mare ochi haimana
ouând gerunzii și pronume neutre
prin dimineți la-ntâmplare.

neapărat va exista o gumă de șters
pentru urmele păsării,
amprente melodioase care nu ies la spălat.
ea e de fapt o infractoare a ținutului minții,
fură bucăți de memorie,
le palmează cu degete tăinuite
în culcușul sângelui cald.

vagaboanda milionară
nu știe alfabetul căderii,
știe însă limba și literatura flower power,
este o colindătoare desculță în zbor
prin fericirile create după chipul și asemănările ei,
frumoase libertăți dezlegate și cuminți.


Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Corina Dașoveanu
Citește aici poezii din volumul: sânge-mă (editura Hoffman, 2020)
Pagina FacebookCorina Dașoveanu 

Copyright © 2017 Corina Dașoveanu (Monea)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.