IOANA BÎRSAN

Definiția fericirii

Tumult încolțit,

dans amețitor

zbor de fluturi

răsfirat în timpul ce ne-atinge,

hohote de lumină

ce înalță curcubee nestingherite

flori ce sărută prin muguri viul soarelui,

aerul ce ne îmbracă

și ne respiră împreună,

simfonia ta albastră, înaltă,

puterea sacra a iubirii tale

ce pune în mine catedrale de fericire

toate desăvârșite ca dar Dumnezeiesc,

între noi

duioșia îmbrăcată în forța unui infinit

de Te iubesc…

Definiția zorilor

E ca atunci când așteptarea

sparge clipele în pendul

ștergând interiorul sufletului

populat cu prea multe vise,

rămâne din tot

raționalul

cavalcada de idei,

apoi noaptea

răstimp anevoios,

zorii zilei

și eu foc ce arde și-n ploaie

și doare

nu pot să plec

te iubesc........

Definiția coșmarului

Încerci să dormi

pe o pernă ce pare o lespede rece,

și gândurile sunt înnourate

de incertitudinile îndoielii

cu trăiri scrise alb negru,

Privești stelele

rupte din hotarul de lumină

și liniștea lucește

ca o pavăză a uitării,

simțind răsăritul buzelor tale,

încerci să-i dai timpului timp

și rogi zeul somnului să se abată și la tine,

Închizi ochii și auzi o psaltire cântată lumește,

nu mai ai nici întrebări, nici răspunsuri,

Apoi ești în centrul gol al unui labirint

prinsă de-o spaimă ce imploră

ești ca-ntr-o cavernă

unde se aude doar urletul lunii,

Te caut,

TU

Nicăieri,

Coșmarul judecă aspru noapte,

Apoi s-a făcut ziuă,

TU

Nu ești nicăieri...

Definiția unei zile

În fiecare dimeață

îmi ridic diploma în profesia de a trăi,

mă închin cu lumina ce trezește zorii,

privesc arhitectura fragilă a unui zbor de fluture,

de doar o zi,

cu perplexa mirare a firului ierbii

de a descoperi cobaltul cerului,

apoi soarele se așează în capul mesei

și reflexia lui privește în interiorul meu

ca o oglindă,

un surâs înlăcrimat,

o rană amuțită,

un sărut nedat,

clipele ofilite se refiră în înserare,

fermoarul melancoliei cade

și sufletul rămâne îmbrăcat într-o tristețe castă,

îmi rămâne pe buze grimasa agonică

a încă unei zile ce trece, fără tine

Atâta noapte....

Definiția laicității

Mi-am închis lacătul simțirii

cu o cheie hermeneutică

Și grafemele ce simbolizau infinitul

le-am lăsat să se odihnească

la începutul Cărții Sfinte

Din neputința mea

de a înțelege laicitatea sfârșitului.

Falsă inocență

Locuiesc în lumea ta,

așezată în spatele gândului tău

Și te privesc cu brațele încrucișate,

îmbufnată că nu mi-ai dat mie toate gândurile

și buzele tale au rostit și alte nume,

Revendic dreptul asupra ta

inscripționând pe sufletul tău numele meu

Și cu falsă inocență, pe gura ta pun sigiliu gura mea.

Déjà vu 

Azi sufletul meu se privea-n oglindă

Și în delimitările unui spațiu infinit

Imaginea reflectată era sufletul tău

Cu o stare plină de déjà vu,

EU sunt TU!

Abis

Înăbuș în mine apus de jăratec

zadarnic,

Fără tine sunt un gol nemărginit

îngrădit,

Aștept pe Dumnezeu s-aline a mea durere

fiere,

Să-mi sădească sămânța cuvântului încolțit

iubit

Numele tău, semantica lumii mele de poveste

zidește

Fereastra spre întregul de dinainte a totul

Tu arhitectul,

Fără tine abisul.

Dor

Când tu nu ești

Se întristează înserarea

Și luna pleacă din povești

Cu norii miruiți a supărare

Și Carul mare înecat în plâns,

De dorul tău suspină cerul

Și stelele se scutură de vis,

Sub pleoape pierd mărgăritarul

Și-n piept suspinul a învins.

Citește-mă...

Inima mea bate cu ritmul inimii tale,

iambic, trohaic,

Trupul meu nu se hotărăște

cum să se așeze,

rimă pereche, încrucișată,

mai bine îmbrățișată

așa cum îți place ție,

Și la final de poezie

să trecem la proză,

mâna ta să răsfire trupul meu,

filă cu filă,

gura ta să mă citească

pe litere, silabisindu-mă

ca pe un roman fără sfârșit........

Sunt Ioana Cîrneanu (Bîrsan), iubesc viața prin culoare, cuvânt și culeg în fiecare zi frumosul din oameni și natură, fiind neîncetat mirată de toate câte  sunt. M-am născut în București, într-o zi senină de vară, pe 2 august 1972. Am absolvit Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, apoi am urmat masterul în Educație integrată. Sunt profesor logoped și lucrez cu copii speciali, care m-au ajut să-mi păstez din inocența și curățenia copilăriei.

Scriu de când eram copil, versuri, proză și când nu pot să povestesc prin cuvânt, pictez sau desenez.

Fără a mă considera poet, am publicat un volum de versuri “Între ici și colo voi iubi”, editura Smart Publishing, 2017. Un moment de înflorire al existenței mele personale va fi apariția volumului de poezie și fabule cu morală creștin ortodoxă, care este pregătit pentru editură și care va pune în lumină partea curată din mine, neatinsă de tina vieții și care sper că va aduce zâmbete și bucurie celor ce le vor citi.

Copyright © 2017 Ioana Cîrneanu (Bîrsan)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.