RAMONA MÜLLER
trupul
meu sfâșiat
bucată
cu bucată
gladiator
rănit
răstoarnă
clepsidre
pe
neașteptate
dune
de timp
își pierd în noi nisipul
atâta
vânt
și
câtă singurătate
în îmbrățișarea noastră
triste
poeme mor
pe
eșafodul zgâriat de rime
se
miră și coralii
din
Orientul
tăcerilor
sacrale
învăț mersul înapoi
în altă emisferă
cu
reflexii de zbor
am
fost cândva
pasăre
în migrație
pe
străzile unde
corbii adună întunericul
îmi cumperi neliniștea
corbii adună întunericul
îmi cumperi neliniștea
gust
lumina cu vârful limbii
când la marginea dealurilor
zorii prepară cocktailul dimineții
când la marginea dealurilor
zorii prepară cocktailul dimineții
fiecare
deget atinge
același ruginit adio
același ruginit adio
peste
mii de întâmplări
buza de sus mușcă
din ploaia ultimei duminici
buza de sus mușcă
din ploaia ultimei duminici
nu
locuiește nimeni
în iarna ochilor mei
în iarna ochilor mei
doar
literele prinse de subțiori
țes vraja sărutului peregrin
țes vraja sărutului peregrin
O altă primă vară
Între
două pleoape ale insomniei
îngerii îmi măsoară
altitudinea Golgotei,
unde Absolutul Primăverii
leagănă mugurii indeciși.
îngerii îmi măsoară
altitudinea Golgotei,
unde Absolutul Primăverii
leagănă mugurii indeciși.
Risipa
timpului scrisă
pe abscisa unui bob de lumină,
împletește trifoiul dantelat
în liane sfârșite spre nori.
pe abscisa unui bob de lumină,
împletește trifoiul dantelat
în liane sfârșite spre nori.
Din
slovele mele,
la fel de firesc ca și violetul
cresc pentru anotimpul feminității
pântece de versuri.
la fel de firesc ca și violetul
cresc pentru anotimpul feminității
pântece de versuri.
Ia-mă
de mână și hai
să îmbrățișăm veșnicia
cu miros de ghiocei.
să îmbrățișăm veșnicia
cu miros de ghiocei.
Testamentul primăverii
De-ar
fi să-mi împletești
rădăcinile trupului
mi-ai dezlipi neliniștea
încarnată de tristeți.
rădăcinile trupului
mi-ai dezlipi neliniștea
încarnată de tristeți.
La
marginea cuvintelor
aș pune amanet
zborul plămădit
în catedrala așteptării.
aș pune amanet
zborul plămădit
în catedrala așteptării.
Lasă-mi
testament viața ta,
ceva mai mult din tine,
să te trăiesc promisă
primăverii,
nebunia partiturii cu săruturi!
ceva mai mult din tine,
să te trăiesc promisă
primăverii,
nebunia partiturii cu săruturi!
Ramona Müller: "Viața este pasiunea mea!” - sub acest motto trăiesc,
iubesc și scriu. Ca și în cazul altor scriitori, dragostea față de vers s-a declanșat de la o
vârstă fragedă. În adolescență, în peregrinările mele prin îndrăgitul Crâng al
buzoienilor, lăsam pe trunchiurile copacilor poezii pentru îndrăgostiți. Consider
că există un timp dat de Dumnezeu pentru toate. Important, este după opinia
mea, să vibrăm. Poezia, trăită prin divin, mi-a schimbat total structura
interioară și destinul. Vibrațiile creeză emoția, iar Cuvintele sunt emoții
vii. Așadar, vă invit să trăim Cuvintele și să fim Oameni!
Citiți
aici prezentarea volumului de poezie publicat în anul 2018 de poeta Ramona Müller
la editura Libris Editorial: Dumnezeu în vocativ
Citește mai multe poezii aici: Atacă și fugi! - Confesiunile păpușii voodoo, Numele meu este altul, Cealaltă ființă a mea
Copyright
© 2017 Ramona Müller
Utilizarea
integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment