GALINA ANIȚOI
Primăvară (I)
Pocnesc mugurii –
Dumnezeu
sărută pe obraji
copacii...
Primăvară (II)
S-a întâmplat
că Dumnezeu a adormit
și toate visele Lui au curs pe pământ,
împrăștiind Lumină, miresme și candoare –
în zori ...
copacii au dat în floare!
Copiilor mei
Când v-ați născut
s-au limpezit nebuloase
s-au declanșat energii
stagnate
de ani
De-atunci
și inima mea
s-a desprins de trup
și trăiește alte
trei vieți simultan...
Durează o viață
A urî
nu e greu
dar ce zbucium
și câtă ardere
i se cere sufletului
să preschimbe ura-n iubire
durează o viață
poate mai mult
să-nțelegi că
lumina se învață
printr-o constantă
rezidire
de sine...
(poezii din volumul: În Univers e primăvară)
Peisaj
Soarele
la apus –
ochiul lui Dumnezeu
consternat
de zbuciumul necunten
al lumii
la apus –
ochiul lui Dumnezeu
consternat
de zbuciumul necunten
al lumii
Calamitate
Într-un acces
de nebunie
primăvara
şi-a schilodit
propriii copii –
copacii şi florile
de nebunie
primăvara
şi-a schilodit
propriii copii –
copacii şi florile
întâia oară
am simțit zăpada
având
gust şi miros
de sânge…
am simțit zăpada
având
gust şi miros
de sânge…
“Tata, Dumnezeu să-l ierte, m-a învăţat să citesc de pe
când aveam vreo cinci ani şi jumătate. De atunci, probabil, am şi prins drag de
cărţi. Peste ani, lecturile şi cuvântul scris mi-au devenit hrana sufletului,
dar şi bucata mea de pâine.
***
S-a furişat tiptil în sufletul meu, s-a cuibărit, apoi s-a
încumetat să-şi ceară, discret, dreptul la existenţă. Nu l-am acceptat din
prima dată. Nu l-am luat în serios. Cu toate acestea, nu l-am dat afară.
L-am înghesuit în cea mai îndepărtată şi mai strâmtă cameră a sinelui meu. Nu
s-a supărat, nu a făcut isterie, nu a căzut în leşin. Şi-a acceptat cu
resemnare locul. M-a lăsat să mă bucur cu desăvârşire de maternitate.
Cuminte şi răbdător, a crescut însă ca aluatul de pâine
pus la dospit, de care s-a uitat şi care a început să dea peste margini. A
crescut şi s-a nutrit cu tot din ce s-a clădit fiinţa mea: bucurii, dureri,
griji, nelinişti, frici, zbucium, sfâşieri, căutări, obsesii, interogaţii,
urcuşuri, prăbuşiri, orgolii, revoltă, smerenie, împăcare... A crescut până
camera obscură în care-l înfundasem a devenit pentru el neîncăpătoare. A rupt
zăgazul uşii şi a răbufnit. Am încercat să-l închid din nou, am vrut să-i pun
căluş la gură, m-am gândit să-l gonesc de unde a venit, să-l..., să-l..., dar
nu s-a lăsat el de mine. El, Cuvântul...
Mi-a umplut sufletul până la prea-plin şi s-a încăpăţânat
să iasă la lumină…”
******************************************************

Studii:
1994 - 1999: Facultatea de Litere, Universitatea de Stat
din Moldova
1999 -2000: Master în literatură absilvit la Facultatea de Litere din cadrul Universității de Stat din Moldova
2000 - 2003: Doctorat, Institutul de Filologie al
Academiei de Ştiințe a Moldovei
Activitate
profesională:
1998 - 2001: profesoară de limba şi literatura română
(Liceul Teoretic „Toader Bubuiog” și Liceul Teoretic Româno-German „Mihail
Kogălniceanu”, Chișinău)
2001 - 2006: lector şi lector superior, Universitatea Pedagogică
de Stat „Ion Creangă”, Chişinău
2004 - până în prezent: cercetător ştiinţific superior,
Institutul de Filologie al Academiei de Ştiințe a Moldovei
Distincții:
Diplomă în cadrul Concursului internațional de poezie „Dr. Nicholas Andronesco - Eternitate", ediția a IV-a, 2015
Coautor în antologiile:
Nu e om să nu fi scris o poezie (Chişinău, 2000)
Iubire de metaforă (vol. II, Chişinău, 2001)
Misterul eternului sentiment (Chişinău, 2007)Volume publicate:
Inadaptatul în proza românească interbelică (monografie), Elan Poligraf, Chișinău, 2007
În Univers e primăvară (versuri, Chişinău: CEP USM,
2016)
Mai multe poezii ale Galinei Anițoi aici: Hai, suflete..., De-ale vieții
Pagina Facebook: Galina Anițoi
Pagina Facebook: Galina Anițoi
Copyright © 2017 Galina Anițoi
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment