GALINA ANIȚOI - HAI, SUFLETE...

Galina Anițoi: Tata, Dumnezeu să-l ierte, m-a învăţat să citesc de pe când aveam vreo cinci ani şi jumătate. De atunci, probabil, am şi prins drag de cărţi. Peste ani, lecturile şi cuvântul scris mi-au devenit hrana sufletului, dar şi bucata mea de pâine.

Hai, suflete,

ieşi din găoace,
sfărâmă tot
ce te ține în chingi

invincibilă e
doar moartea

altminteri,
suflete-i păcat
să te plângi.

Despre fericire

mereu am crezut
fericirea departe
de mine
și toată viața
am jinduit
orizontul

Cerul l-am aflat
abia când
m-am împiedicat
de lucrurile mărunte...

Despre durere

Timpul

nu vindecă rănile

sufletului

le acoperă

cu un fel de obișnuință

subțire ca foaia

de țigară

la cea mai mică

atingere                 

durerea

țâșnește ca sângele

din venele

tăiate

cu lama…

Primăvară (III)

Când Dumnezeu,

în Ceruri,

nu-Și încape în piele

de bucurie,

pe pământ

sosește primăvara…

Așteptând zăpezile

Istovite,
zăpezile au adormit
în palma lui Dumnezeu

de la an la an
tot mai puține,
albul lor
nu mai tulbură demult
pe nimeni

din abundență
au fost, de cu vară,
prezise

Luminoşi,
le mai aşteaptă copiii
în mintea lor nu încape
cum iarna s-amesteci
noroiul cu vise...

Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Galina Anițoi și Galina Anițoi - De-ale vieții

Pagina de Facebook: Galina Anițoi

Copyright © 2018 Galina Anițoi

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.