GALINA ANIȚOI - DE-ALE VIEȚII

 

De-ale vieții

Tristețea
și decepțiile vieții
să le accepți
ca pe un panaceu,
ca pe o poțiune
miraculos-vindecătoare,

trecute
prin filtrul lor
purificator,
bucuriile
sclipesc
ca nestematele în soare

Se caută un înger păzitor

l-am pierdut în clipa
când am renunțat la vise
când i-am strigat în față
nu pot! am obosit! nu mai rezist!

poate fi recunoscut ușor
e cel mai luminos înger
cu cea mai frumoasă aură
cu cea mai mare forță de convingere
și cele mai ocrotitoare aripi

dacă îl zăriți
dacă-l întâlniți
sunați-mă vă rog
la numărul X

O viaţă de om

Atâtea încap într-o viaţă de om –
urcuş şi cădere,
otravă şi miere,
tenebre şi vis
şi Cer, şi abis,
războaie,
agape…

de toate încap într-o viaţă de om
şi doar iubire
puţină
încape

Marea

să stai în fața ei
și să-i contempli nemărginirea,
la orizont să-i admiri
contopirea cu cerul ‒
o veşnicie
îmbrățişând o altă veşnicie,

să-i simți sarea
cum îți arde toate rănile sufletului
şi nicăieri
apusul şi răsăritul
să nu îți pară mai frumoase ca aici,

atât de uşor
s-o ai la picioarele tale
şi doar în preajma ei
reală,

până la lacrimi,
senzația timpului
oprit în loc

Despre ziduri și poduri

de la originea
speciei noastre încoace
am împânzit pământul
cu ziduri înălțate
între noi

podurile
pe care ne căznim
a le construi pe
milimetrii pătrați
ce-au mai rămas
se prăbușesc ca piesele
de domino

Ca iarba, iubirea

iarba
cu cât mai des
o tai, o coseşti
cu-atât mai frumoasă
creşte

iubirea
cu cât mai mult
o risipeşti
cu-atâta ea
se-nmulțeşte

 

Citește mai multe poezii aici: Galina Anițoi, Galina Anițoi – Hai, suflete
Pagina Facebook: Galina Anițoi

Copyright © 2021 Galina Anițoi
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.