GAROFIȚA JIANU

Vino iubire 

Privirea ta se rătăcește în mine
Atinge fluturii ce se zbat, cer iubire
Citește teama în zâmbetul meu stins
Vino, scutură anii, din părul meu nins

Când visele se ascund după pleoape
Iar zeii ne ascultă timidele șoapte
Simte iubire vocea care te strigă
Cuprinde- mă în brate, încă mie frică!

Mi-e sufletul prins în blestemul din mine
Mă arde în piept nevoia de tine
Când focul mă prinde mă transforma-n scântei
Vino să arzi în căldură ochilor mei.

Focul din suflet nu iartă 

Tăcerea-i rece și mă udă gânduri
Iar voi topi durerea-n rânduri
Aștern pe foi ce nu-ți voi spune
Misterul focului ce arde-n mine.

Viscolește-n mine taina și eu tac
Viața-mi joacă ultimul ei act
Sunt orbul care speranța și-a ucis
Tristețea mă declară, învins.

Am suferit destul, sunt obosită
În inima ta n-am fost primită
Păcat, era o inimă curată
Am ars și știi ! focul nu iartă!

Garofița Jianu: volumul de debut:
"Iubita cu nume de floare..."

Iubirea mea îți apartine 

Mai strânge-mă iubire-n brațe azi
Sufletul cu fiori aprinși îmi scalzi
La tine-n piept e colțul meu de rai
Strânge-mă bine, drumul să nu-mi dai!

În tine e o mare de albastru
M-a înecat în ochii tăi culoarea
Te-am navigat și îți cunosc savoarea
Săruta-mă, nu-mi risipi visarea…

Ne împletim disperarea-n vise
Trăim iubiri ce nu vor fi descrise
O patimă ne leagă pe vecie
Iubirea mea îți aparține ție!

Iubirea mea ești tu 

Când vii, focul îmi arde-n privire
Patima pune stăpânire pe mine
Să vină furtuni, uragane și ploi
Nimic nu-mi poate stinge, nevoia de noi.

Spune-mi iubire: cum reușești?
Sufletul cu dorința să-mi copleșești
Cum, numai tu, faci regia?
Care este secretul, unde-i magia?

E muzica din inima mea
Parfumul ce nu-l pot niciodată, uita
E poteca dorului nostru din vise
Frânturi de iubiri ce ne sunt interzise.

Să-mi fii un răsărit 

Un  bob de rouă lacrima curată
Ce-si știe drumul către infinit
Sunt un final, mi se deschide-o poartă
Când voi pleca să-mi fii un răsărit!

Pornind spre altă viață, sunt apus
Nu caut soarele, nici luna, nu o voi
Cu pași șovăitori pe gânduri dus
Eu caut câmpul verde cu trifoi.

Am să zâmbesc imaginii duioase
Un bun rămas, durerea m-a cuprins
Am tot privit spre zările albastre
Eu am murit, iubirea a învins!

Pornesc spre tine, cât ești de frumoasă
Speranță, barca, spre cea lume, îmi va fi
Și dacă mor, tot tu-mi rămâi mireasă
Cândva iubirea iar ne va uni.

Garofița Jianu este din Constanța. S-a născut pe 24 februarie, de Dragobete, și (ca urmare!?) este o îndrăgostită de frumos și de poezie... Poeziile sale au fost incluse în antologia de poezie contemporană IUBIREA CA O ARMĂ LETALĂ...– publicat cu concursul poetei Ileana Nana Filip. Volumul de debut: IUBITA CU NUME DE FLOARE… - publicat la editura Coresi. În 2018 Garofița Jianu a publicat la editura Liric Graph cel de al doilea volum de poezie: Când visele prind aripi.

Copyright © 2017 Garofița Jianu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.