GAROFIȚA JIANU - CÂND VISELE PRIND ARIPI

Garofița Jianu - Când visele prind aripi (editura Liric Graph, Buzău, 2018):  Ceea ce frapează în creația Garofitei Jianu este capacitatea de fină și profundă autoanaliză a sentimentului de iubire în complexitatea sa cu toate nuanțele, nerepetate, găsind pentru fiecare ipostază a iubirii alte imagini constituite în structuri lirice care sub aparența simplității revarsă intensitatea fiecărei trăiri. (...) Cred în viitorul poetic al Garofitei Jianu, care dovedește prospetime în vers, originalitate și un plus pentru poezia românească de calitate! (extras din prefața volumului, semnată de profesor universitar dr. Olga Duțu) 

Gânduri

Pași tăcuți,

Un suflet gândește,

Adună și scade...

Vrea să meargă mai departe.

Întrebări și răspunsuri,

Război între suflet și minte,

Cine spune adevărul?

Cine minte?

Dorințe și vise,

Între zâmbet și lacrimi,

Viața mea... cu mine!

Femeie îndrăgostită

Femeie nebună, femeie îndrăgostită,

De propriile tale sentimente robită,

Eşti femeia vrăjită cu sufletu-n privire

Pierdută toată, ești un cântec, o nălucire!

O pereche de aripi ce visează scăpare,

Un suflet ce-și dorește un strop de alinare,

Aduni atâta culoare în sufletul aprins

O puzderie de fluturi într-o lume de vis.

Ce însemni tu pentru mine?

Un răspuns la toate semnele de întrebare,

Ce aş putea fi eu pentru tine?

Un sărut pe fiecare strop din lacrimile tale.

Ce însemni tu pentru mine?

Misterul care m-ar desluși în ceaţa din mine,

Ce aş putea fi eu pentru tine?

Sufletul care va potoli furtuna din tine.

Ce-am creea împreună?

Un nou început...

Suflet drag

Într-o zi, vei bate încet la ușa inimii mele, speriat de gândurile tale: am făcut-o să sufere!

Într-o zi, sufletul tău te va certa: de ce, dacă o iubești?

Într-o zi, ai să descoperi că iubirea adevărată, iartă!

Trebuie să ierte, pentru că timpul trece și urmele din suflet nu se pot șterge nici cu lacrimi nici cu regrete,

doar cu dragoste!

Într-o zi, îmi vei zâmbi, iar eu am să-mi rețin cu greu lacrimile de bucurie...

Într-o zi, nu voi mai mirosi eu ca tine,

te voi respira pe tine!

Într-o zi îmi vei alunga toate temerile din suflet, mă vei încălzi cu focul pasiunii din ochii tăi și împreună vom arde  toate părerile de rău!

Într-o zi!

Azi îmi este dor

Nu mă întreba: de ce, azi?

Azi, îmi doresc să pot zbura, să cuprind intreaga lume și să las câte un pic din sufletul meu, pe drumurile

din inima ta!

Sigur cunoști focul ce arde, sentimentul care lasă

în urma lui, cenușă de lacrimi!

Sigur ai ars și TU...!

Sigur ai visat la clipa magică ce nu se pierde niciodată!

Azi, gândurile mele sunt colorate, de speranța că totuși oamenii buni mai există!

Azi, mă gândesc la tine om adevărat și ca de obicei visele mele prind contur și se liniștesc...! Mai există speranță!

Azi știu că un om bun rămâne bun, indiferent de timp

și spațiu!

Să nu te schimbi, om minunat! Să nu lași să îți păteze sufletul nici o umbră!

Rămâi tu, speranța mea pentru un mâine,

însorit de dragoste pură!

Tu, suflet frumos, să rămâi, tu!

Mai multe poezii și profilul autoarei aici:  Garofița Jianu

Copyright © 2018 Garofița Jianu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.