IARINA COPUZARU
În fiecare dimineață, Arunis naște doi copii gemeni
cu o mână se întinde și oprește ochiul de la aragaz,
le zâmbește în timp ce
își bea cafeaua,
le atinge delicat obrajii
Haideți, spune, parcă ar fi cozonăcei cu
merișoare. Grăbiți-vă, încep să îmbătrânească
Luați-i cu încredere, o să vină multă lume aici la geam
Uite că încep să viseze și voi asta vreți, visele
lor, pentru astea îi luați. Mâine
o să fac alții, nu se știe cât o să fie de prolifici
Ei nu cunosc lehamitea, nici cruzimea ireproșabilă
Uite-l și pe băiatul de care sunt
îndrăgostită. Spune
că nu vrea de la mine niciun copil.
Eu zilnic așez o pereche proaspătă pe fereastră.
E o îmbulzeală, știu să fac totul singură,
dar ei nu se pot mișca fără mine
Nici măcar pentru iubirea mea nu aș renunța la ei
Sunt tânără, nu mi-e rușine că sunt nefericită.
Dacă m-aș opri, nimeni nu ar mai ști cine sunt.
Blues pentru Cernobâl
rochițele cu frunze de iederă
au pantofi cu tocuri cât două pietricele
de
râu. buzele lor sunt
reci
și nu trebuie decât să nu adoarmă
înainte de vreme
nu sunt prietenele mele
ele nu aud cuvântul
Cernobâl în fiecare zi
nu știu să despartă în
silabe o explozie
cu dicția lor corectă
vocea e un buzunar cu
maci pe câmpul
liniștit de la sfârșitul
zilei.
RMN
la frumusețe. știu și aștept
să-mi cadă soarele pe față
viața mea e un obiect fierbinte
un foc pe limbă
o dragoste
neașezată
când vorbesc despre alții e ca și cum
n-aș fi nimic pe dinăuntru
n-o să iubesc decât prin monitoarele
RMN. ce e în afară răspunde cu un fel
de trosnitură
în piept
un căluț de mare învelit în staniol
deasupra lui va trebui de abia să
ating lucrurile
o întreb despre membranele celor
deposedați. mama tace și
asta seamănă în sfârșit cu
o zi obișnuită
Istoria cardiovasculară a familiei
melc în inima lor. bolborosește
scufundată & netălmăcită
la suprafață arătările sunt diafane
pentru ele nu trebuie să
te pregătești în adânc
asta e istoria cardiovasculară a
familiei
pe care mi-au prezentat-o încă de la
grădiniță
și pe care am falsificat-o în memorie
de fiecare dată când cerul s-a aprins
ei mi-au spus „vezi, pulsul nostru
poate să măsoare toate astea“
nu semăn cu ei. inima
mea e un derviș rotitor
o singură dată
s-a oprit pe masa de operație
ce e pentru ei sânge
pentru mine e craniu
ce e pentru ei
rugăciune, pentru mine e
jivină care încă n-a învățat să meargă
când ei se îmbrățișează și pământul
însorit putrezește, jelaniile
mele, asemeni cuțitelor albe, încep să
lucească
Iarina Copuzaru: Poetă și compozitoare. A publicat poeme în câteva reviste literare: Trautor (Bruxelles), România literară, Libris, Luceafărul de dimineață, Actualitatea literară, Hyperion, Argeş, Egophobia, Litere, Adevărul cultural, Revista nouă. A participat la proiectul internațional Poemul graf (coordonat de Chris Tănăsescu) și este prezentă în antologia Dimineți literare. Iarina Copuzaru a compus versuri și muzică pentru albumele Domnișoara Miller era nespus de ciudată și Psalm X; a scris libretul pentru opera jazz Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte era o fată cu gâtul lung, studentă la arte. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov.
Volume publicate:
- Perfecțiunii îi e frică de noi (Editura Cartex, Colecția Amaterasu, 2024; volum distins cu Premiul pentru debut al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România)
Pagina Facebook:
- Iarina Copuzaru
Canal YouTube:
Copyright © 2026 Iarina Copuzaru
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment