ADRIAN DAMȘESCU - Rěstimp într-o rěspêntie de vênturi

 

Adrian Damșescu - Rěstimp într-o rěspêntie de vênturi (Editura Astralis, București, 2024): Nu mă voi referi în rândurile următoare la conținutul acestei cărți, a cărei redare grafică particulară reiese încă din titlu, în care apare de patru ori alterată vocala primitivă „e”, redată de normele ortografice actuale prin litera alfabetului „ă” și de subsemnatul în poezii prin „ě”; îi las pe alții să o facă și le mulțumesc anticipat. Doresc numai să fac o clarificare asupra grafiei folosite, pentru a elimina anumite dubii ce ar putea apărea în legătură cu cunoștințele mele de ortografie. În redactarea acestor poezii și pamflete am folosit o redare grafică proprie, asemănătoare celei în vigoare înaintea Reformei ortografice din anul 1904. Să spunem pentru cei care nu-și amintesc că acea reformă a fost făcută de partizanii redării grafice pe criteriul fonetic, care s-au impus definitiv atunci asupra taberei susținătorilor criteriului etimologic, pe lângă cel fonetic. S-a renunțat prin aceasta la folosirea formelor alterate ale celor cinci vocale prin redarea grafică cu vocalele respective, adoptându-se cele trei litere ale alfabetului pe care le cunoaștem și s-a renunțat la folosirea accentului grafic care servea în diferențierea vocalelor finale tonice de cele atonice. (Extras din Cuvântul înainte al autorului)

 

Mě prezint în Prezent

Sfêrşit de Taur în-spre Gemeni, 
când din nou se scutură castanii; 
Timpul nu vei puteà sě-l semeni 
or’cât de repede ar trece anii.

Mě prezint la tine în Prezent 
ca și pe când eram timonier; 
Cam șifonat și-un pic dement, 
cu haine scoase dintr-un șifonier.

Trec legiuni de ângeri morți 
și sânge curge din’spre-un abator; 
Sě ne tragem viețile acum la sorți 
și sě purtăm costume de aviator.

În al nouălea cer se poate sta 
șeapte vieți, ziceà un astrolog cândvà; 
Dar nouă vămi vor trebuì trecute 
și-acum timpurile sûnt acute.

Ochii șeapte grame côntăresc 
dar au strěfulgerări cerești; 
Cu ei îți spun chě te iubesc 
și te rog sě nu te mai ferești.

(20.05.21)

Sûntem niște pierde-vară

Sûntem toți niște pierde-vară 
Acum, în-spre sfêrşit de august, 
Vieața este par-chě mai amară 
Deși eu niciodată n-am avut gust.

Mě îmbrăcam în verde și în ocru, 
Doar la școală în uniformă albastră; 
Eram un elev slab, sub-mediocru 
Doar când scriam aviam pana măiastră.

Nu mai sûnt greieri și furnici 
Și nu ne mai amintim de bunici; 
De verile când cu ei la fên mergeam, 
Cu furcile îl adunam și clăi făceam.

(29.08.21)

Mure de pădure

„Poftiți mure , mure de pădure” 
Strigau cândvà, prin gări, codane, 
Îmbrăcate în cămăși cu rîuri pure 
Când se jucà fotbal pe maidane.

Plecau cântând tinerii în armată, 
Pe peroane nu aveai loc de ei; 
În spitale se folosià multă vată 
Și sicriele mirosiau plăcut a tei.

Deschise erau spre cimitire duse, 
Fõră capace, ca mortul sě se vadă; 
În dricuri argintii de cai trase erau puse 
Și când pe străzi treceau nu erà sfadă.

În calești pe ultimul drum au plecat 
Oameni pe care i-am cunoscut cândvà, 
Demult, în copilăria și în tinerețea mea; 
Acum prin ceruri umblă liber, neîncetat.

(7.09.21)

Fluturii duc apă la morți

Găinile încearcă sě prindă fluturi, 
Dar fluturii le duc apă la morți; 
Prunii plini așteaptă sě îi scuturi 
Și vieața sě o tragi tiptil la sorți.

Pămêntul uscat nu-i bine sě-l mături 
Cu din mesteacăn făcute măturoaie; 
Rěul tu sě-l dai perpetuu în lături 
În zilele de toamnă, toride și greoaie.

Nucii bolnavi stau și așteaptă și ei 
Docili și par’chě de tine speriați, 
Triști ca în uter doi gemeni frați, 
Sě îi lovești ca nucile sě li le iei.

Greierii se aud tot mai slab în noapte 
Sub constelația unui covor persan, 
Timpului sě îi vorbești în șoapte 
Toamna, Primăvara, an dupě an.

(29.09.21)

Din nou

Este din nou sfêrşit de lună 
și nori negri se tot adună; 
Frunze zac pe jos moarte 
în toamna speranțelor deșarte.

Este iarăș sfêrșit de an 
și luminițele se vor aprinde; 
Trec agale pe sub castan, 
care în-spre lumină tinde.

Porși acelaș vechi caftan 
ce îl purtai în altă vieaț㸠
A trecut timpul, an dupě an, 
cu nopți și zori de dimineață.

Zac frunze moarte pe trotoare 
și vêntul le adună în mormane, 
Calc pe covorul înroșit de soare 
în vara plină de zorzoane.

(31.10.23)

Sě dansăm în ploaie

Sě dansăm în ploaie 
Chiar dachě e furtună, 
Visele sě se înmoaie 
Precum o zînă bună.

Agale sě pășim duios 
Și sě îți cânt în strună, 
Pre-cum lui Filip cel Frumos 
Îi cântà Ioana cea Nebună.

Sub ploaie sě te țin de mână, 
Sě nu ne uităm spre cer, 
Sě uităm chě e furtună 
Și chě totul este efemer. 

(24.04.24)

 

Mai multe poezii și profilul autorului aici: 

• Adrian Damșescu

Copyright © 2026 Adrian Damșescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

  

---

---