ADRIAN DAMȘESCU

 

Mare și vapoare

Mi-e dor de vară și de croaziere,
Dor de Sevilia și al sěu Guadalquivir;
Mi-e dor chiar și de rîuri efemere,
De rôndunici și de căruțe cu coviltir.

Mergeau când- va pe drumul mare,
Pe drumul de mașini și cel de care;
Trase de cai, cu câini legați în spate,
Șetre care se deplasau în libertate.

Mi-e dor de mare și de vapoare
De apa dulce-sărată din estuare;
De Sanlúcar cu Bajo de Guía,
Unde Columb și-a început călătoria.

Erà cea de a treia, prefațà agonia,
Spre Indii, al căror vice-rege erà;
La întoarcere îl așteptà pușcăria
Și cu Regii Catolici se va judecà.  

Tot de-aici a plecat și Magelan
Și-atâţia alții, peste Marea Ocean;
Din Sanlúcar, pe mal de estuar,
Ce-al multora le este sanctuar;
La Efemeride pomeniți, an dupě an.

Eu n-am prins acele vremuri turbate
Ci doar băi în mare, aici și la Barbate;
Locul în care maurii pe Rodrig l-au învins
Și peste peninsulă apoi s-au tot întins.

Eu îmi amintesc de-a mia copilărie,
De ape-n cănți, de joc și de o jucărie;
Joc şi jocuri, cai, căruțe cu coviltire
Pe veci vor rěmâne în a mia amintire.

El Día de los Moros Canosos

E Ziua Morocănoșilor astăzi pe glob,
Es El Día de los Moros Canosos;
Sě pre-gătim repede frigărui şi drob,
Ciorbe, mici și tochituri cu sos.

Sûnt toate acestea mâncăruri măurene
Ce-au devenit în timp și dunărene;
Pita o făceam la început din fructe de aloe
Dar nu mai recunoaștem, chě nu e voie.

Da, e un stil de traducere un pic cam crunt,
Dar „morocănos” erà odat’ „maur cărunt”,
„Moro canoso” în spaniolă și în catalană,
„Moro cănos” în vechia română și valenciană.

Așa-i, „moro” erà „máur” în româna veche,
Un máur cănit, moro-cănos fõră pereche;
Ștefan Moru a fost un puțin cunoscut cronicar    
Ce prin Moreni și Moroieni treceà în car.

Thomas Moore e „Tomás Moro” în spaniolă
Deși numele în general nu se traduc;
Aveà și el strě-moşi mauri și cântà la violă,
Dar maurii și-acum în Europa se duc.

Erà precar iluministul, se plecà când se rugà,
„Precare” și „rogare” fiind în latină sinonime;
Îi placeà foarte mult sě mânânce nugà,
Halviță moroiană și alte dulciuri omonime.

Septimiu Sever a fost și el tot máur
Și-n Baetica muierile purtau baticuri;
În Dacia din rîuri şi mine se extrăgeà aur,   
O parte-l mai găsești azi prin buticuri.

E Ziua Morocănoșilor astăzi în lume
Dar în spaniolă nu am tradus deloc bine,
Așà s- ar fi tradus doar în vechime,
Când maurilor cărunți li se zice pe nume.

Aşà se ziceà cândvà, doar la început,
Demult, pe vremea lui Menu Morut;
În timp sensul şi l-a tot schimbat
Şi doar cel actual mai trebuie redat.  

(29.01.22)


Concedii „medicinale”

Sě ne luăm concediu „medicinal”
Sě mergem în República Dominicana,
Într-un loc frumos de pe litoral,
Santo Domingo sau Punta Cana;

Sě scăpăm de frig şi de ninsoare,
Pe năsip sě stăm întinși la soare;
Sě ne luăm concedii „medicinale”
Și sě plecăm în lumea mare.

În Bath iarăş sě mergem, la băi,
Sě trecem peste munți și văi;
Sě trecem peste podul suspendat
Și-n Avignon s-ajungem pe-nserat;
Sě mergem apoi și la Vichy,
Rîuri şi câmpii sě tăiem fâșii.

Sě ne întoarcem bronzați
Dintr-un concediu medical;
Sě facem poze lûngă un cal
Și sě ne avem cu toți ca frați.

Sě călătorim în Spațiu și în Timp
Indiferent de vreme și-anotimp;
Sě fim tineri și frumoși din nou
În al zorilor proaspět halou.


Tăticul meu iubit

În prima zi cu iz de primăvară
Când dimineața păsěrile au cântat,
Primit-am anunțul ce m-a a-pěsat,
Veste ce primești o singură oară.

Un banal apel de la al meu frate
Păreà a fi, când telefonul a sunat;
Dar s-au oprit dintr-o dată toate
Când mi-a spus că tata a decedat.

Eram la birou, cu laptopul în față,
Studiind mai multe oferte de zbor;
Erà iearnă, soare și de dimineață
Păsěrile în curte cântaseră de zor.

Ai amorțit în fața unui calculator,
Tu, marele, neobositul călător;
Comparai și tu oferte de călătorie,
Nunta de platină s-o faci cu bucurie.  

Moarte subită, venită fulgerător,
Ai adormit, în piept cu-n mare dor;
Dor de țările pe care le-ai strěbătut
De munții și țărmurile în care ai crezut.

Da, a iubit Muntele și Marea,
Familia, prietenii, îndepărtarea;
Apa și aerul prin care a tot trecut
În care cu parașuta uneori a căzut.

Într-o dimineață de soare plină,
O zi cu cânt de păsěri și lumină,
Mesaj al primăverii ce va sě vină,
A lunecat ușor în lumea cea divină.

Credeam chě va murì-n-tr-o toamnă,
Când frunzele încep din nou sě cadă;
Dar Moartea a fost totuş cu el doamnă,
L-a luat fulgerător, nu l-a lăsat s-o vadă.  

Ardeà soarele la fel ca-n plină vară
Pe când căram, coroana mortuară;
În mâna cealaltă buchetul de ghiocei
Pe care tu mamei n-ai apucat sě-l iei.

Ți i-a pus ea, plângând,  pe piept ție
Peste lințoliul alb, în camera pustie;
Vieaţa ca și rîul își continuă cursul,
Marea își urmează, fluxul și refluxul.

Ești în sicriu acum sub un lințoliu
Dar eu te věd tot stând în fotoliu;
Hai sě mai jucăm un șah, îmi zici,
Sě fim măcar ânchě o dată inamici.

Te-ai stins, tăticul meu iubit,
Dintr-o dată, pe veci ai adormit;
Te-ai dus de tot, iubitul meu tătic
Ce- n cûrcă mě cărai când eram mic.

(13-14.02.2022)

Adrian Damșescu (n. 11 noiembrie 1963, Brașov): Licențiat și doctor în Filologie Romanică. Scriitor bilingv, care scrie atât în limba română, cât și în spaniolă; abordează de asemenea două genuri literare, proza și poezia (aceasta din urmă numai în limba română), cu o redare grafică proprie, bazată pe criterii etimologice și fonetice, asemănătoare celei folosite de clasicii noștri înaintea Reformei ortografice din anul 1904. În ceea ce privește proza merită menționate romanul Mainetty y las demás și nuvelele Casa de campo, Billetes de la ONCE, Balul ceangăilor, Sfârșit de epocă, Sania; pentru poezie volumele Din școala vieții și Timpul nu stă după noi, precum și publicarea diferitelor poezii în reviste și antologii.

Pe lângă creație, este autorul mai multor cărți și articole de specialitate (multe dintre ele de critică literară), fiind din anul 1995 profesor de limba spaniolă la Universitatea Transilvania din Brașov, cu doctorat în Filologie Romanică obținut la Universitatea Complutense din Madrid; este de asemenea redactor-șef/ editor la revista de poezie Claviaturi din Brașov, revistă fondată în anul 1941 de poetul Vania Gherghinescu.


Copyright © 2024 Adrian Damșescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.