SORIN GRECU - POEZII

 

Vă trăiește propria muzică

Vă consumă o dată și înc-o dată
(putem spune chiar la infinit)
o muzică ce-ar trebui să vă întărească
să vă dea putere cerească
dar care dimpotrivă v-a biruit

ce mai: special vouă livrată
de vechilii unor milenii de clacă

acum le-o cereți singuri nu v-ați plictisit
când se rotește aparent demodată
pe-a cronovizorului eternă placă
hardware sau skateboard

surprinzătoare - un atac de cord

Un balon rătăcea (ca mine) pe străzi

Ciudat: balonul fără stăpân tocmai părăsise
manifestația de Ziua Europei la Cluj
cu aerul că scăpase de-un sluj
purtat de vânt printre oameni/mașini pe orizontală
sălta ușor și pentru prima oară în scurta-i viață
balonul roșu lipsit de ață
părea chiar dominat de niște vise

vedeam cum fețele trecătorilor - inițial o foaie goală
când balonul trecea se colorau și ele cu speranță

aveau privirile brusc trezite ușor invidioase
față de nebunul care tocmai evadase
pe cont propriu și – tragic - se bucura de vacanță


Urbanibalism* canibal populat cu plantoizi**

Au cartat urbea (stați liniștiți nicio scăpare)
și te-au agățat rapid pe tine
oricum te învârteai de-a`jaba prin viața
legată cu ața
perechii grosiere de patine -
un pictor flămând se agită-n căldare

trăiești fără prea multe motive prin urmare
nici că se poate un mai potrivit nutrient
decât sufletul tău repetent
întru propășirea țării cu plantoizi

ei zac înșirați pe sfoară - niște guvizi
din tolba pescarilor de la marea cea mare

ți-a ieșit Nimicul în cale!
te împiedici de-un bobor răsărit între dale!

 * Urbanibalism: experiența orașului ca sursă naturală de formă de viață care crește autonom față de orice "ecologie urbană" planificată.
** Plantoid: un robot sau un organism sintetic conceput să arate, să acționeze și să se dezvolte ca o plantă.

Umbre – un el și o ea
o fotografie de Thom Poledna

Un el și o ea – un televizor și o televizoară
(el - superficial dar și ea - cam ușoară
fiindcă locul minții îi fusese bifat cu X
de un proiectant sastisit și prolix)
cei doi au ieșit la o plimbare de seară
pe străzile orașului aparent al nimănui
politicoși fără să apese pedala Timpului
de fapt nu făcuseră asta niciodată
pentru că n-au fost învățați de mamă și tată

aveau din naștere sufletul de ciocolată
ambii creați pentru a le fi consumată
energia - de-o altă forță ce nu se pierde-n van
diferită de-a oamenilor de celofan

admirau preajma încotoșmănați în vise
(multiple - cu ambalajul intact - deși ucise)
se plimbau căci între timp și viața lor evadase
la fel de pustiită pe-o visătoare strasse


Jocheul mort (The Dead Horse Man)

Aruncat din orașul tău ca-dintr-un vis
în America lui 1923
(ce salt temporal iscat de o străină sursă!)
noapte – buimac - o arenă cu jochei
ești pregătit să pornești alături de ei
într-o ciudată și istovitoare cursă

steeple chase e jocul calul Sweet Kiss
te-așteaptă cuminte îndărătul porții
dacă n-ai știi c-ar fi sărutul morții
ai zice că e vorba de altcineva
(fixat mereu pe Marea Ursă
ignori obstacole de mucava
și ca s-aduci lumina lumii scursă
pornești în lupta pentru viața ei și-a ta!)

cumplit e jocul și trișori mesenii
eternii traficanți de mirodenii
iar tu trăiești la prețul însutit vedenii
ce capătă abia acuma viață:
cravașe încasate peste față
torturi ce nu ți-ai fi închipuit cândva!

…la capăt e ști chiar tu jocheul - mort
(pe tot parcursul cursei prins în chingi)
te-au coborât fără viață din șa
iar Sweet Kiss ți-a dat sărutul de fată–
etern pierzător câștigător prima dată
ai fost sortit la final să învingi!

din stihii ca dintr-un magic port
temătoare lumina apare și ea...


Testamentul ascuns al tatălui (după 20 de ani)

Perfecta asemănare
dar și amalgamul de bunuri și amintiri
(prilej pentru nenumărate recitiri)
reprezintă moștenirea băiatului de bani gata
care-am fost
rămasă peste timp de la tata

însă azi – fără vreun anume rost
ca dintr-un gheizer mi-au țâșnit în memorie
întâmplări demult uitate
stăteau cufundate
în sub conștientul genetic fără glorie -
mai degrabă un fel de istorie
codificată
care ciudat abia acum se dorește descifrată

dar iată întâmplarea relatată alene:
imaginea cu tata stând liniștit în fața televizorului
(asemeni papei la butoanele cronovizorului –
mașina timpului care redă scene
ale istoriei lumii inclusiv faptele lui Iisus)
la emisiunea Teleenciclopedia
privită pe-atunci de întreagă România

se desfășura acolo o bătălie între reptile
când brusc îl văd într-o clipită sus
și cu un teribil tremur în glas
mi-a spus:
nu știu de ce dar simt că-n altă viață
sau poate în cea care mi-a rămas
o creatură de-asta mi-a apărut/ îmi va apărea în față
să înfulece o parte din trupul meu
de parcă aș fi anticul Prometeu
creatorul omului și hoțul focului de la zei
pedepsit până la urmă cumplit de către ei!

într-un târziu bătrânul a murit liniștit
departe de fluxul și-atunci al lumii dement
lăsându-mi moștenire spațiul infinit
și-un teribil testament:

întâlnirea în noaptea de Sânziene
pe o stradă din Cluj cu reptila uriașă cu pene


Sfera înglobată în sferă de la Vatican

Ce urmează în poemul pe care-acum vi-l zic
(la prima vedere sofisticat expozeu)
va fi o dedicație pentru mesmerizați
celor care-n viață singurul apogeu
le-a fost să se reproducă la televizor încântați
sau să se fotografieze cu Piersic

cât despre puținii inși – deocamdată ieșiți
din galeria destinelor de dolomiți
povestea sferei în sferă de la Vatican
răspândită din Statele Unite până-n Iran
le-o voi relata în cuvinte comune
deși puteam s-o fac și matematic sau prin rune

așadar prin prezența sferei dintr-o altă sferă
în locurile cele mai populate din lume
o primă interpretare transpiră:
nu ne mai îndură pământul
cum nici pe proști nu-i suportă cuvântul
deși omenirea plătește stăpânilor biru`
(de milenii desigur fără a primi de veste
desfășurătorul data viitoare - că-i altă poveste!)
acum pare iminentă ciocnirea cu Nibiru
sălașul întunecaților zei Anunnaki
cei care - deși aparent plecați - stăpânesc
de mii de ani regnul taxonomic omenesc

pe-acești Anununaki
nu-i găsiți la Neculce sau Conachi
ci doar în lecturi mai diversificate puțin
legendele asiro-babiloniene și scrierile lui Sitchin
sau dacă vi s-a dezvoltat cel de-al treilea ochi
glanda numită îndeobște pineală
(vă asigur - tot ce spun nu-i sminteală!)
și-l întâlniți pe Anunnaki – holografic - la Cluj
cum a pățit-o suptsemnatul când făcea sluj
în instituțiile statului de drepți - nu v-ar fi de deochi!

totuși ar mai fi o teorie: aceea că intratereștrii
în număr de milioane vor ieși
din pământul ce va plesni precum o cuctă
și vor face un adevărat surfing prin vulcani
(probabil se va întâmpla nu peste mulți ani)
apărând din ruinele vechii lumi ca din conductă
iar noi vom privi totul din fața fereștii

nu se vor salva miliardarii – și nici peștii
dispărând ce-a mai rămas din lumea noastră rea
piatră pe piatră nu va sta
până când ceva cu totul diferit va apărea
iar dl. Rosie – artistul sferelor - care le-a creat
(fără îndoială un ințiat)
a făcut lucrările la comandă sau sub posesie
provocând omenirii o asemenea impresie
încât iată-le peste tot multiplicate
și mesajele acestora – deocamdată codificate:
oricum – teribila noastră reducere la unitate!

și breaking news new balls vești noi
până și nucleul pământului de sub noi
și-a schimbat deja rotația - funcționează invers
semn că un vehicul secret și pervers
s-a urnit în interior - se eliberează încet de piei
prin vulcanii săi ce erup – o reptilă
sau femeie borțoasă ce-n vremuri desemnate
renaște în chinuri o specie fără milă

și ceva fi mai departe?
pământul îmbrățișat deja de Nibiru
va zbura mai departe netulburat prin spații

noi chiar și-acum în ceasul doisprezece
fără capacitatea de-a judeca la rece
aceiași neîntrecuți în li(m)bații
liru crocodilu`


Pre-vedere sub crucea ridicată de tine

Deși nu-L cunoșteai El știa că poți duce
cu eleganță poverile și ți-a oferit un dar:
să-ți ridici singur și-n avans propria cruce!

urmare a gestului (după unii desuet jalnic hilar
inspirație a anului revoluționar 1990)
te-a ajuns abia astăzi când se-ntețesc
îndemnurile să străpungi ape reci
teritorii lipsite de har

ai înțeles totul acum:
cât de firesc
era inițiaticul drum
de fapt lucrarea Tatălui Ceresc!


Zi-le să-ți lase moștenirea în pace

la ceas de seară
atunci când din iarnă direct într-o vară
pășești de pe scara sprijinită invers
și mai vezi și cum o viață trăită anterior zace
în timpul submers

Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Sorin Grecu, Coborârea în lumină

Copyright © 2024 Sorin Grecu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

 

---