MARIN MOSCU
La sfat cu Gânditorul de la Hamangia
Stau la sfat cu Gânditorul de la Hamangia,
Îmi place s-ascult cu sfințenie poveștile lui,
Din piatră îi sunt vorbele frumos meșteșugite,
Timpul se cutremură în orbitele destinului.
Iubea pământul măreț cu munți și cu ape,
Cerul pieptănând brazii pe creștete verzi,
Bourii, muflonii și impunătoarele dropii,
Femeia mănoasă, copiii în jocul cu iezi.
Iubea Lupul Alb, Marele, mai Marele Lup,
Iubea pâinea rotundă cât țestul de piatră,
Iubea cinstea, demnitatea, nesupunerea,
Iubea ardent destinul înnoitor de vatră.
Iubea pictogramele, curcubeu în istoria vie,
Iubea intens peste timp cu puterile minții,
Dorea urmașii urmașilor urmașilor urmași
Să fie destoinicii hotărâți, mâna de fier a ginții.
Stau la sfat cu Gânditorul de la Hamangia,
Mă cutremură faptele nelegitime ale urmașilor lui,
Mă simt neînsemnat știind că s-a prăbușit
Ideea de a fi bărbat în orbitele prezentului.
Acum iau toți poziția Gânditorului și atât.
Nu știu să iubească pământul cu munți și cu ape,
Lasă țara pradă oricui, fără cinste și demnitate
Își ia partea, partea celor mulți poate să crape.
Răsfățul vieții mi-a răpit cuvintele,
Nu sunt surdo-mut, nici nu mimez,
Iubirea mi-a umplut inima cu stelele
Strălucirii sărutului ce mereu îl visez.
Cuvintele mi-au căzut în interiorul suprem,
Tu le-ai prins în stomacul cu fluturi,
Le asculți duios când prin ele te chem
La înălțarea iubirii ce-n mine o scuturi.
Lipsa de cuvinte, nu-i lipsă, e har,
E răsfățul vieții topit de măreața iubire,
E nuca încercării, sub cruce ca dar,
Ce-o las la urmași simbol-moștenire.
Nici tu n-ai cuvinte, se spune în sat,
Ești topită ca mierea din fagurii moi,
Te gust în tăcere în zbor făr`păcat.
Cum să am rețineri când iubirea-i în toi?
Iubire desenată
Boabe de rouă-au spart veșnicia,
Spatule de petale s-au așezat
Pe rănile de vis a-nmiresmării,
Durerea mântuirii clipa a secat.
Ninge pentru noi, peste lumină,
Priveghiul înserării lăcrimează,
Apusul fără pene străbate elipsa
Unde îngerii iubirea desenează.
Ispita mea
Sunt supusul ei clipă de clipă,
E dulce în cuvinte și în fapte,
Zâmbește des și fără de risipă,
Buzele-i de poezie-s apte.
Mă torturează îndrăzneala ei,
Se vrea rotită-n ceruri prin sărut,
Vrea să zboare-n stol de porumbei,
De sus să vadă câtu-s de cărunt.
Pre limbă lăcrimez cu-nverșunare
Iubirea ce i-o port, deși-i ispită,
O văd timid în clipe dulci-amare,
Se vrea la pieptul meu doar fericită.
Mă-nalț cu ea în piscuri cu nămeți,
O pierd prin marele troiene,
O fură, pentr-o clipă, îngeri zvelți,
Îi desenează fluturi peste gene.
Aștept în răstignita mea iubire,
Se înveșmântă-n frumusețe,
Între noi să fie-o mare potrivire,
Dar ea aleargă-n lume cu blândețe.
Merge cu fruntea sus întru onoare,
Flacără de dor și simțăminte,
Ispita mea este frumoasă floare,
O cred fără de spini și când mă minte!
Duminica miroase a somn și-a odihnă,
A plimbare frumoasă prin spații deschise,
A purificare de sânge prin lectură și sport,
A iubire prelinsă din miere și vise.
Duminica miroase a Dumnezeu și a om,
A gângurit la sânii cu viață și lapte,
Miroase a lumânări și a tămâie sfințită
Când stelele se cuibăresc la intrarea în noapte.
Duminica miroase a chei de veșnicie
Pentru aripi de dor trecute-n zbor de munți
Către alte tărâmuri ce ne dau speranța
Că ne-om transforma pentru urmași în punți
Privirea tăiată în cuțitul de strung…
Erai la fel de frumoasă și-n visu-mi prelung,
Aveai torsul turnat în cuțite de strung…
Aveai glasul izvorât din felurite povești,
Mă-nghețai în mohicane diamante cerești…
Candoarea ta caldă ca Limba Română
Mă plimba pe-o elipsă cu calul de mână…
L-am ținut de căpăstru și tu ai urcat
Pe șaua lui trasă frenetic în aur curat…
Calul alb a nechezat sub fânul de stele
Și a plecat cu tine în zborul printre ele…
Eu am rămas să-mi continui visul prelung
Cu privirea tăiată în cuțitul de strung...
Unde înnoptează rece steaua mea
În această toamnă vânturile plâng
Osul de-ntuneric din piciorul stâng,
Pașii clătinați în umbrele cu gropi
Unde stau la pândă frunzele sub plopi.
Ceața tămâiază întinsa câmpie,
Mila Ta e Doamne-n licoarea de vie,
La ea se adună grupuri de-oțetari
De-ți împart credința în pahare mari.
Pe lespedea speranței o frunză, o aripă
Timpul răsucesc clipă după clipă,
Eu aștept să vină vestea cea mai bună
Să-mi adun iubirea din scame de lună.
În această toamnă vânturile plâng,
Eu le sparg ficații cu piciorul stâng
Și sar voinicește peste mii de gropi
Unde îndurare cer frunzele din plopi.
Tu te-nduri, o, Doamne și-i clatini puțin,
Le arăți izvorul cerului divin,
Apoi albești totul, sub zăpada grea,
Unde înnoptează rece steaua mea!
Poezia vieții…
În munți cuvintele-s de miere,
Îți mângâie inima cu ritmul unduirii,
Înălțimea e o dulce doamnă,
Îți citește starea din razele privirii.
Tu te frămânți să prinzi lungă viață
Printre cei dragi, printre copii,
Ei de nu gândesc starea prin tine,
Tu le scrii frumoase poezii.
Sunt în munți şi ceru-i cenușiu,
Prietenii se-nclină, mă salută,
Nu vă supărați că nu răspund la toți,
Poezia vieții o scriu și este scurtă!!!
Marele pridvor
Am venit din zenitul matern
Pe coapse de aer etern,
Am venit să te caut pe tine
În curcubeul cu aripi de-albine.
Erai ceară și miere totală,
Eram vis din lumea reală,
Am venit , voi veni orișicând,
Să pun flori pe strai de cuvânt.
Nu țipa, urcă în sufletul meu,
Vei fi sângele ce curge mereu
Prin iubire, prin viață și dor,
Vei fi primul și ultimul fior.
Am venit din zenitul matern,
Iubirea-mi pătrunde în stern,
Tu îmi pătrunzi în aripa de zbor,
Domnul ne-așteaptă în marele pridvor!
Premii:
Marele premiu (la Salonul literar Dragosloveni, Focșani, 1979)
Premiul Revistei Antares (pentru poezie, Galați, 2008)
Diploma de excelență (pentru întreaga activitate literară și promovarea culturii vrâncene în spațiul buzoian, 2008)
Premiul „Florica Cristoforeanu” (pentru volumul A deschis o floare ochii, Editura Rafet și Asociația Culturală Renașterea Râmniceană, Râmnicu-Sărat, 2011)
Premiul pentru un singur poem (acordat de Revista de Cultură Antares, 2013)
Premiului l (la Festivalul Național de Creație "Vrancea literară", 2014)
Nenumărate premii acordate pe plan internațional (Cile, Banglades, Argentina, Albania ș.a.)
Volume colective:
Cântec de țară (Bacău, 1967)
Vatră eternă (Focșani, 1980)
Al Evei trup de fum (Editura Zedax, Focșani, 2003)
Oglinda literară 2000-2007 (Focșani, 2008)
Solidaritate și toleranţă (Editura Mesagerul, 2009)
Texistenţe (Editura culturală Antares, Galați, 2009)
Volume publicate:
Călărețul cu spatele gol (Editura Porto – Franco, Galați,1995)
Gioconda din versuri (Revista V, Focșani, 2000)
Pasărea albă (Editura Călăuza, Deva, 2001)
Cum se naște dragostea (Editura Călăuza, Deva, 2003)
Mare de semne (Editura Călăuza V.B., Deva, 2004)
Foșnetul eternității (prefața Gheorghe Istrate, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2006)
Strigătul tăcerii (prefața Marin Ifrim, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2008)
Calea pustie (proză scurtă, Editura Rafet, Râmnicu–Sărat, 2010)
A deschis o floare ochii (volum distins cu Premiul “Florica Cristoforeanu”,
Editura Rafet, Râmnicu–Sărat, 2011)
Pete de lumină pe fereastra vieții (Editgraph, Buzău, 2013)
Miau, pisoiul din ogradă (Editura eLiteratura, București, 2014)
Dragonul cu sandale de pământ (Editura Editgraph, Buzău, 2014)
Pasărea cu aripi frânte (Editura Teocora, Buzău, 2015)
Clepsidra vârtejului negru (Editura eLiteratura, București, 2015)
Statuia cu lacrimi (Editura eLiteratura, București, 2015)
Tresăriri (Editura eLiteratura, București, 2015)
Galaxia lebedelor negre (Editura Art Creativ, București, 2017)
Motanul încălțat cu flori (Editura Pim, Iași, 2017)
Picături de suflet (Editura StudiS, Ia;i, 2018)
Între două capete de lumină (Editura StudiS, Iași, 2019)
Izvorul iubirii (Editura PIM, Iași, 2020)
Explozie de frumusețe (Editura Sedcom Libris, Iași, 2023)
Volum în pregătire:
Altarul poeziei (volum pentru copii)
Copyright © 2024 Marin Moscu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment