Poeme despre ce alegem să vorbim la extreme.. ori prea mult ori deloc. Poeme despre conștientizare. Poeme impure, fragile, imperfecte, incomplete. Poeme în alb pentru zile negre. De luat în gând. (Mihaela Apației)
rănile noi acoperă pe cele vechi
tot ce nu spunem e patologie variată
ne temem să fim judecați
ne închidem
auzim mai des decât ascultăm
îi lăsăm pe alții să scrie despre viețile noastre
iar la câte ne trec prin minte zi după zi
ne lipsește doliul de la ușă
liberté
ce altceva dacă nu
sinceritatea alegerilor noastre
înfrângerea fricii
de preconcepții
și voci stereotipice
liber cel împăcat
cu ce încă nu și-a găsit sensul
cel ce are întrebări și cel care încă mai caută răspunsuri
liber
cel ce a încetat să fie
prizonierul propriei minți.
fericiri de buzunar
în buzunarul sacoului
țin ce aș fi spus dincolo de câteva priviri
ce visez și mă sperie
poemele pe care mamei i le-aș scrie
mai țin și mărunțișuri
ambalaje, bonuri, cutii de chibrituri sau brichete
flori căzute pe trotuar
bucăți de univers stau agățate în cuierul meu
iar când îl pun la spălat
nu mă aștept să scot fericiri
de prin buzunare
nu-s acolo
gara mă știe cu buzunarele pline
las
ce știu că voi uita că am și avut
gara e lumea.
reconstrucție
inimile
împânzite
prin nici soarta nu mai știe câte colțuri
reușesc să străpungă
minți obscure
pierzându-se la nesfârșit
calci
pe frica ta de incomplet
pe curajul de a te recunoaște imperfect
adună bucăți de inimi împrăștiate
desprinde-te!
despre suflet și ploaie
sufletul
e un strop de ploaie
rece la atingere
disipat în simțire
căzut pe neașteptate
cu semne evidente
pierdut
în reamintire
sufletul e un strop de ploaie
atât de fragil
atât de impur
atât de intens
Citește mai multe poezii aici: Mihaela Apației, Poeme kaki
Copyright © 2023 Mihaela Apației
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.