MIHAELA APAȚIEI

 

Portretul unui contemplator incurabil

în ochii mei cu gust de flori de cicoare
au încolțit flori de iunie
pupilele din lemn de cedru
îmi sunt murdare
de cenușa paradisului mișcat

din inima de mușama
s-au scurs râuri de hematit
Galaxia își curăță împrejurimile
de stele căzătoare
metamorfozându-mi gândurile
în bucăți de calcedonii verzui

lacrimile hibride
zgârie obrajii zugrăviți cu turnesol
visele de topaz
se îngrămădesc în ventriculul drept

îmi e dor să mă aflu la mile depărtare de rătăcire
să mă îmbrac în veșmânt turmalin de fericire

Do bemol major

pe obraz
mi-au rămas
firimiturile unor lacrimi disonante..

idei din trandafir sălbatic
se scurg domol
de pe pereții minții.

vocea ta vuiește
în fiecare picătură de sânge acaju.
de atâta slalom printre stele
ți-ai lăsat bemolii la marginea firii mele
și ne-am fi scris partitura în zeci de sentimente
între sforzato și festina lente
dacă nu am fi accentuat doar timpul întâi,
dacă nu ar fi durat doar trei pătrimi..

…..

în van am încercat să ne suprapunem liniile în contrapunct
crezând că avem fatalitatea sub control
noi consonanța ne-am pierdut demult
și –am rămas azi doar lacăte în do bemol
.. ♭,..♭,

Exil clarobscur

stau pitită
între coșmaruri și insomnii funebre.
Să nu mă cauți!

în lungul și-n latul atriilor mele înghețate
s-au depus firimituri de bazalt..
s-o fi prăbușit oare vreun colos sentimental?

mi se scutură pe creștet petale de margaretă
bucăți de citrin mi se lipesc de tălpi…
și-o fi pregătit timpul jerba?

Teama sculptează sofisme
pe axele sinapselor
cortizolul și norepinefrina se iau la întrecere…
oare ce ar trebui să scriu pe epitaf?

stau pitită între Alfa și Omega
păcălită de mirosul timpului,
miros de amoniac.

Parazit emoțional

Frica - parazitul minții mele
Ce și-a dus traiul pe seama 

naivității ce o port cu mine.
Iar în mod inevitabil,
s-au remarcat tulburări ale

sufletului gazdă.
Dezechilibrul interior
a generat neputință
și multă neîncredere.
Visele de orice fel
fiind înghițite de acest parazit
Frica..

biografia domnișoarei M

te întrebi ce e cu acest melanj
de emoții exacerbate
împopoțonate copilărește de epitete și metafore?

ce a fost în capul autorului lor
și cum au ajuns la tine
niște versuri anodine?

sau poate te întrebi de ce nu sunt ele lăsate în sertar
pentru totdeauna?

domnișoara M se ascunde de haos
în spatele unor figuri de stil involuntare
versurile nu sunt niște giuvaiere literare
ci doar banale antihemoragice sentimentale
administrate în nevoia cea de toate zilele.

și totuși de ce se complică fata asta așa mult?
pentru că așa e mai ușor.

și pentru că versurile acestea nu s-ar fi scris niciodată
dacă nu ar fi apărut oameni
care să creadă
în domnișoara complicată.


Note despre mine însămi:

Mihaela Apației (n. în primăvara anului 2001, în ziua 27 a lui Florar, Botoșani): Pasiunile mele sunt: scrisul, farmacia și sufletul omului (în rest, sunt doar plină de frici și de vise mari). Nu am avut niciodată încredere suficientă în ceea ce scriu tocmai de aceea CV-ul meu literar nu spune prea multe. Iar în ale poeziei sunt într-adevăr un novice. Însă acum, consider că a trecut destul timp de când am păstrat atâtea bucățele de suflet doar pentru mine.

Premii:

Premiul al III-lea (la Concursul de creație literară "Nicoară", secțiunea Proză, 2018)

Premiul al II-lea (la Concursul de creație literară "Nicoară", secțiunea Proză, 2019)

 

Citește aici: Poeme în alb și Poeme kaki

Copyright © 2021 Mihaela Apației
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.