SILVANA COJOCĂRAȘU - FEMEIA DE FOC - LA DONNA DEL FUOCO

 

Memoria vegetală

Sunt femeie de foc,
femeie de apă.
Săgeata
lovește străina
în cetatea dinăuntru,
vroia să salveze lumea
urlând printre ruine.

A cui este inima
aprinsă ca focul roșu pe cer?

Povestea noastră,
vocile visurilor
sub furtuna de gheață,
se închide
ca o carte
în azilul săracilor,
în întuneric
câinii verii
caută memoria vegetală.

Singur pendulul
înainte de a se opri
vede hoţul frunzelor.

Memoria focului,
memoria apei
curg prin venele mele.

Mă culc pe celelalte lumini ale orei
până când luna plină
începe să-mi râdă ironic în faţă
şi-mi arată umbra
printre multe altele, toate la fel.

Câinele apusului se apropie să se joace cu mine.
Cine ești tu, așa frumos și blând,
cum de-ai venit la mine,
te-ai pierdut?


      Memoria vegetale

      Sono la donna del fuoco,
      la donna dell'acqua.
      La freccia colpisce la straniera
      nella sua città interiore,
      voleva salvare il mondo
      col grido nelle rovine.

      Da chi è questo cuore,
      come un fuoco rosso nel cielo?

      La nostra storia,
      le voci dei sogni
      sotto la tempesta di ghiaccio,
      si chiude
      come un libro
      nell'albergo dei poveri,
      nel buio
      i cani dell'estate
      cercano la memoria vegetale.

      Il pendolo solo
      prima di sparire
      guarda il ladro di foglie.

      La memoria del fuoco,
      la memoria dell'acqua
      scorrono nelle mie vene.

      Dormo sulle altre luci dell'ora
      fino alla luna piena,
      che mi guarda con un sorriso ironico
      e mi mostra l'ombra
      tra molte altre, tutte uguale.

      Il cane del tramonto si avvicina
      per giocare con me.
      Chi sei tu, così buono e carino,
      come mai sei venuto da me,
      ti sei perso?

Tristețea învingătorului

Întreabă-mă dacă sunt fericită.
Salvează-mă. Descifrează-mă sau devorează-mă.
Un colibri desface zborul
ca pe o portocală
dulce, savuroasă,
apoi se priveşte în oglindă
și vede o lebădă neagră.

Se trăieşte, se urăşte, se minte
pentru nimic,
se face exerciţiul dorinţei
închişi în corpuri speciale,
în povestiri erotice pentru copii.

În ținutul lupului alb
se umblă fără grijă.
Ochiul acoperit  
deschide spirale de lumină
pe cerul din miazănoapte.
Între copacii
pădurilor din ciment cenușiu
se bâjbâie după
natura umană
ființa profundă
se citesc creierele
se joacă poker cu gândurile
în sensul acelor de ceasornic.

Să recunoaștem, ca umbra neagră
care ne urmărește fără sfârșit
pe ceasul solar.
Faceți lumină! strigă Maestrul, arătați
poporului fața ascunsă a Lunii!


      La tristezza del vincitore

      Chiedimi se sono felice.
      Salvami. Deciframi o divorami.
      Il colibrì spicchia il volo
      come se fosse un'arancia
      dolce, strepitosa,
      che si guarda allo specchio
      e vede il cigno nero.

      Si vive, si odia, si mente
      a proposito di niente,
      si fa l'esercizio del desiderio
      chiusi dentro corpi speciali,
      in racconti erotici per ragazzi.

      Nel paese del lupo bianco
      si passeggia tranquillamente.
      L'occhio coperto
      apre spirali di luce
      sul cielo di mezzanotte.
      Tra gli alberi
      delle foreste di cemento griggio
      si prova a ritrovare
      la natura umana
      l'essere profondo
      si leggono i cervelli
      si gioca a carte con i pensieri
      in senso orario.

      Riconoscere, come l'ombra nera
      che ci segue infinitamente
      secondo l'orologio solare.
      Illuminate! grida il Maestro, fate vedere
      al popolo il volto nascosto della Luna!

Splendoare

Uite, splendoarea apei
s-a așezat albastră în părul tău
și tu o dai la o parte cu mâna
precum valul, când se retrage pe nisip,
parfumul ei albastru
te cuprinde dulce după umeri
precum lumina soarelui
când se așterne, într-o scurtă clipire.
Uite, splendoarea albastră a apei
se scurge în ochii tăi și îți aprinde privirea,  
în mii de scântei.

E atâta splendoare în tine
că trebuie să-mi acopăr ochii cu mâna
când îmi întorc privirea către tine,
surâzând.

Și dacă într-o zi voi reuși
să privesc minunile lumii,
va fi din vina acestei splendori,
și atunci, am să cred.


      Splendore

      Guarda, lo splendore dell'acqua
      si è seduto azzurro sui tuoi capelli
      e tu lo stai allontanando con la mano
      come l'onda, quando si ritira sulla sabbia,
      il profumo azzurro dell'acqua
      che ti copre dalle spalle
      è dolce, come la luce del sole
      quando si siede, con un battito di ciglia.
      Guarda, lo splendore azzurro dell'acqua
      scorre nei tuoi occhi
      e ti apre lo sguardo,
      in mille scintille.

      C'è tanto splendore intorno,
      che devo coprirmi gli occhi
      con la mano, quando
      rivolgo lo sguardo verso di te,
      sorridendo.

      E se un giorno io potessi
      vedere le meraviglie del mondo,
      sarebbe per colpa di questo splendore,
      e io ci crederò.


Trepte

În scurta istorie a pământului
sunt trepte
care par că nu se mai sfârșesc.
Direcția soarelui
deasupra mării liniștii
deschide muzeul predării fără luptă,
anotimpul aspru al aventurii terestre  
te învață unde să găsești adăpost.
Să minți, să te prefaci, să te ascunzi,
să înceapă petrecerea!
Spre sfârșitul nopții
marele mincinos
arde manuscrisele morților vii.

Alchimistul își face uneori loc
în somnul tău.

Vulpea zilelor
pleacă din casa destinului
după moartea tatălui
și ajunge
omul care vorbea  
pe limba șerpilor.

Mai e mult de mers...

Ultimele zile ale părinților noștri
sunt săpate în stânca universală.
Mama îmi surâde
dintr-o fotografie înrămată.


      Gradini

      Nella breve storia della terra
      ci sono dei gradini
      che non finiscono mai.
      La direzione del sole
      sopra il mare della tranquillità
      apre il museo della resa incondizionata,
      lʹaspra stagione dellʹavventura terrestra
      insegna come trovare rifugio.
      Mentire, fingere, nascondere,
      che la festa cominci!
      Al limite della notte
      il gran bugiardo
      brucia i manoscritti dei morti viventi.

      Lʹalchimista entra a volte
      nel tuo sonno.

      La volpe dei giorni
      lascia la casa  del destino
      dopo la morte del padre
      e diventa
      lʹuomo che parlava
      la lingua dei serpenti.

      Dove finisce il sentiero...

      Gli ultimi giorni dei nostri padri
      si scrivono nella città universale.
      Mia madre sorride
      in una foto con cornice.


Nemărginirea ta mă iluminează

Știi, mă gândesc la tine
când seara sărută fruntea nopții
ca un copil ce mângâie  
părul mamei care îl adoarme.
Să fiţi fericiţi, îmi doresc,  
iar noaptea cade cu ochii larg deschiși
pe spatele tăcerii.

Ai ascultat vreodată vocea tăcerii
când zborul din vis
îţi aprinde lumina din priviri?

Ce ar fi visul fără zborul
printre fructe și frunze,
spre locul fermecat unde ne reîntâlnim
încarnați rotund,
cu mâinile prinse pe crucea de carne,
doar noi, dezvăluind lumina dinăuntru.

După atâta soare, mă transform în apus,
aerul mă îmbracă, zorii separă
corpul meu de întuneric, desenându-i conturul,
lumina îmi aprinde privirile  
când îmi aduc aminte de tine.
Mă gândesc la tine, să ştii...

... ziua aceea, în care cântarea lunii
se va face pasăre albastră
anotimpul sentimentelor
versul unei unice tăceri
scrisul care nu vrea să tacă
mintea sclipitoare
împreună printre darurile lumii
la fel şi diferiţi, visuri şi speranţe într-un singur fruct,

Ziua în care îţi voi şopti  
nemărginirea mă iluminează, tu mă iluminezi,
ziua aceea va fi mai frumoasă ca niciodată.

      M'illumino di te

      Sai, ti sto pensando
      quando la sera bacia la fronte della notte
      come un bambino accarezza
      i capelli di sua madre mentre lo sta addormentando.
      Che tu sia felice, lo sto pensando,
      e la notte pesa dagli occhi aperti
      sulle spalle del silenzio.

      Hai mai sentito la voce del silenzio
      quando il volo del sogno
      scorre sulla luce dei tuoi occhi?

      Cosa sarebbe il sogno
      se non questo volo tra frutti e foglie,
      il posto incantato dove ci ritroveremo
      incarnati in una ruota,
      le mani sulla croce di carne,
      solo noi, svelando le meraviglie del mondo...

      C'è tanto sole intorno che mi fa diventare tramonto,
      l'aria mi veste, l'alba sta separando
      il mio corpo dal buio disegnandogli il contorno,
      la luce accende i miei sguardi
      quando penso a te.
      Ti sto sognando, sai...

      ... quel giorno quando il canto alla luna
      si farà uccello azzurro
      stagione degli amori
      verso di un unico silenzio
      una pena che si rifiuta di tacere
      la mente illuminante
      insieme tra i regali del mondo
      simili e diversi, sogni e speranze in un solo frutto,

      Quel giorno quando ti sussurerò  
      m'illumino d'immenso, m'illumino di te,
      quel giorno sarà un giorno come mai.

Uneori cutreier prin vise

Nu sperați să scăpați de vise.
În împărăția prafului
sentinela ploii rămâne
dezarmată,  
cu pieptul deschis în fața armelor dorinței,
citind ghidul supraviețuirii.
Felinarul diavolului
ne dă sfaturi
pentru sfârșitul lumii.
Repetăm fericirea și vindecarea
la universitatea crimei,
unde se studiază
economia sentimentală
pe viața secretă a muzelor
și anatomia
pe un jucător de zaruri.
În teatrul visurilor
sunt una căzută din lună
un tigru
spionul...

Rămân copila care privea cerul
în oglinda apei
după ploaie.


      Entro a volte nel mio sogno

      Non sperate di liberarvi dei sogni.
      Nellʹimpero della polvere
      la sentinella della pioggia resta
      a mano disarmata
      davanti al canone del desiderio
      leggendo la guida per vivere.
      La lampada del diavolo
      ci da consigli
      per la fine del tempo.
      Facciamo prove di felicità e guarigioni
      allʹuniversità del crimine
      dove si studia
      lʹeconomia sentimentale
      con la vita segreta delle muse
      e lʹanatomia di un giocatore d'azzardo.
      Nel teatro dei sogni
      sono una di luna
      la tigre
      la spia...

      Io resto la ragazza che guardava il cielo
      nello specchio dellʹacqua
      dopo la pioggia.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Silvana Cojocăraşu
Citește aici mai multe poezii: Celălalt ţărm și Aripa ascunsă

Copyright © 2023 Silvana Cojocăraşu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.