MARIA IVANOV - TOTUL VA FI BINE

Maria Ivanov – Totul va fi bine (editura Prut, 2022): „Totul va fi bine” pune față în față copilăria cu tinerețea unei fete. O copilărie trăită în cei mai grei ani din istoria contemporană a Republicii Moldova – anii 90’ – când oamenii nu-și mai primeau salariile cu anii sau erau disponibilizați în masă – și o tinerețe marcată de o căsnicie ratată. O dramă din tinerețe ascunzând o dramă din copilărie, iar acestea două dramele părinților. Născute de o societate în dezagregare, în care sistemul de valori morale capotase. Oamenii nu mai știau în ce să creadă și acest fenomen născuse monștri. Cartea nu e însă doar despre monștri. E o carte despre cum un copil și-a putut păstra inocența în pofida apocalipsei sociale din jur. Aceasta a fost cea mai mare victorie a acestui copil că și-a păstrat până la maturitate ingenuitatea sufletească. Poezia se naște din întâlnirea dintre inocența cu care fata se confesează și realitatea dură pe care o înfățișează. „Totul va fi bine” este cartea unei deveniri. Sau cartea supraviețuirii într-o perioadă foarte dificilă. Un document uman extrem de prețios despre cum sentimentele și emoțiile te pot salva. O carte de poezii zguduitoare. (notă semnată de poetul Dumitru Crudu)

 

Roata

Ea își întinde părul cu o placă veche, mov
își face conturul buzelor,
ea nu se fardează, căci are bujori naturali,
nu îmbracă niciodată rochiile necălcate,
ea uită uneori să își spele adidașii de cu seară
și îi șterge dimineața cu șervețele umede antibacteriene.
În drumul spre birou,
ea se gândește la tot ce încă nu știe
dar și-ar dori să cunoască.
Ajunge la birou unde francezii îi reproșează accentul și
dezordinea din magazinele la care ea îi cheamă să lucreze.
Adevărata ei viața i se întâmplă în drumul
spre muncă și spre casă,
doar acolo este singură și sinceră cu ea,
acolo își face planuri pe care nu le va realiza
niciodată
căci e prea scurtă distanța de parcurs
între cele două destinații –
doar trei stații

 

Borșul de aseară

De când ne-am despărțit
se pare că te-ai născut a doua oară,
ți-ai pus papion la gât
și ești tot o sărbătoare
un Dionis de Moldova,
un fel de hopa mitică
care iese dintr-o cârciumă și intră în alta.
șuierând de plăcere,
în baie
alături de puștoaice experimentate
cu sângele în clocot,

Dimineața, însă,
când ți se face foarte rău,
bați la ușa mea și mă întrebi:
“a mai rămas borș de aseară?”

 

Poezie de dragoste

M-ai rugat să scriu
un poem de dragoste
și-am deschis acest caiet galben
pentru a povesti despre plimbările noastre
prin parcul „Valea morilor”,
despre întâlnirea noastră din
Turnul de apă
despre Buddha Bar,
uptown
și poate că mi-ar fi ieșit
un poem de iubire
cât de cât bun
numai ca tot ce ne mai leagă
acum
e un sentiment comun
de regret


***

Stăm întinși pe nisipul
mării mediterane
îi lipsește căldura
trupurilor noastre goale
ne vine tot mai greu să ne ridicăm
din nisipul cleios
brațele mele înțepenite
n-au curaj
să iubească
un om
de artă.

 

„Totul va fi bine”

Adi desenează pe tablă,
o urmăresc cu atenție,
sub cerul albastru,
se nasc trei cercuri
a câte două picioare fiecare.
Când am întrebat ce-a desenat
mi-a zis: mami, Adi și-o girafă,
ciobul din ochii ei
mi s-a înfipt în inimă,
în timp ce o frunză roșie se așeza pe pervaz.
Voi relua căutarea iubirii adevărate,
mi-am zis.
Mă voi recăsători și
Adi va desena familii integre.
Iau buretele și șterg
coada celui de-al treilea cerc.
Iau creta roșie,
desenez soarelui un zâmbet,
o iau pe Adi în brațe
„totul va fi bine”.
Dar știu eu cum va fi?
Bărbații și mamele lor
nu iubesc copiii străini.
Mama lui îi va aminti mereu
că nu e a lui.
El o va privi încordat.
Nu va accepta să doarmă singur,
așa cum eu voi continua să dorm cu ea.
Uitându-se la ea, se va gândi la tatăl ei
și-mi va face scene de gelozie.
Banii lui nu vor fi niciodată și banii mei,
căci eu am niște cheltuieli care nu-l privesc.
Vom fi noi și el –
noi vom dori să mergem la Licurici,
iar el la Geneza Art.
Noi – să ne uităm la Frozen,
Iar el la Don’t Look Up.
Și atunci, va avea un tată care vine
când își mai amintește
și un bărbat care nu se știe
cine este și
ce face la noi în casă,
și nu va mai desena deloc –
O las din brațe pe Adi,
iau creta albă,
desenez coada girafei
și-i zic că a realizat
un desen minunat.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Maria Ivanov

Copyright © 2022 Maria Ivanov
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.