MARIA-ROXANA BISCHIN - SATURN, JUPITER ȘI PLUTO (SATURNO, JÚPITER Y PLUTÓN)
Saturn, Jupiter și Pluto
(poem bilingv/poema bilingüe)
Maria-Roxana Bischin
(heteronime literare înainte de 2019,
Patricia Mar, Medeea)
Ideea acestui poem a început în decembrie 2021.Cu toții ne-am întrebat ce anume se află pe Saturn, Jupiter sau Pluto... Cercetările actuale ne ajută să aflăm ce se află dincolo de aceste Lumi (...); poate că, multă pulbere interstelară și un adânc Neant ce ne provoacă sete existențială... Dar, acesta este un poem pentru Ființialitatea prinsă între Temporalitatea crudă și incertitudinea que nos atrapan día al día, sin piedad, con sed, en las garras del salvaje Octubre.
§
Se zvonește că în cel mai îndepărtat loc de Soare ar putea fi viață[...]; acolo unde întunericul e din plin și acolo unde lumina abia atinge suprafața vreunui Crater-Rană, e plin de viață; și poate, nu e doar un zvon[...] poate, sub particulele de gheață și de metan, e chiar viața ce pulsează Inima și dansul eliberator.
De la (1). Jupiter la Saturnși de la (2). Saturn la Pluto,
exact în această cronologie metafizică,
dinspre moartea ființială la candela din Întunericul eratic ce e
promisiunea vieții, la (3). Pluto...
Întunericul e promisiunea Misterului și Misterul e promisiunea
lucrurilor nemaivăzute...
Iar acolo unde e Întuneric, nu există cratere [...], ci doar Lumină-
Iar acolo unde e Întuneric, nu există cratere [...], ci doar Lumină-
Pulbere.
Să începem, așadar:
1. JUPITER
Aici sunt arhipelaguri ale Ființialității, pe care, oricât am încerca să le deslușim
Sau să le înțelegem,
Nu putem...
Jupiter, cel înecat în heliu și hidrogen,
Face ca aterizarea pe el să fie resimțită ca și cum ai ateriza pe un nor Mammatusmov de-al Terrei...
Mirarea că totul e ușor,
Că zborul e ușor, că penajul scuturat de particule de sacâz e ușor—
Rămâne doar o mirare
Și
O întindere apeirică [1] a atmosferei la orizontul Ființialității.
Suntem captivi într-o atmosferă plină de plutiri,
Lipsită de oxigenul Timpului.
Iar aripa prinsă de heliul ce te-ajunge din urma-ți,
Atinge branhiile noastre ce-ar respira heliul atemporal.
Inima norilor e un vertij continuu de culori,
Iar o zi pe Jupiter, 9 ore de atemporalitate!
Encore un jour pe Jupiter!
Eternitatea ar dura atâta timp cât presiunea respirației nu ar strivi-o nemilos.
Dacă ai încerca să cânți, nu ai fi auzit,
Pentru că atmosfera lui Jupiter absoarbe sunetele, le ascunde[...] în inima heliului.
Nu există nici o crustă exterioară,
Ci doar o întindere fără de sfârșit.
Straturile atmosferice așezate una peste alta strivesc până și cele mai fine particule...
Temperatura de +6000 °Car face ca până și cel mai tare metal
—{Wolfram-Timpul}—
Să se topească definitiv.
Tot Timpul se preschimbă:
Ceea ce pare anormal devine normal,
Ceea ce e nefiresc devine firesc,
Ceea ce e Timp devine o eternitate topită... dalíană [2]...
Moleculele de hidrogen sunt atât de apropiate,
Metalizând lumina și preschimbând textura diafană într-o textură pietrificată.
Înmărmurirea necesară...
Pe măsura înaintării în zborul chagallian prin straturile atemporale,
Hidrogenul metalic înghite atracția gravitațională,
Ești împins înapoi-în-sus...
“What a life [3]”, what a world, I can fly!
În această stare de plutire, în mijlocul lui Jupiter, PENTRU TOTDEAUNA,
Fără nici o posibilitate de a te mișca în sus sau în jos,
Neputința întoarcerii din zborul pe acest arhipelag [...] hmm [...] –
Plutind către o eternitate imposibilă,
În ghearele hidrogenului metalic, oprește gravitațiile Inimii.
2. SATURN
Se zvonește că nimic nu poate întrece Frumusețea atemporal-Saturniană...
Pe Saturn,
Dacă am avea o lume în {exteriorul} lui Saturn,
În zborul nostru chagallian mai aproape de Inelul Magic de Pulbere (Verzauberter Ring aus Staub),
Am putea opri Timpul
În loc,
La −139°C
[...] și nu i-am mai da drumul.
Am respira prin branhiile Cosmosului.
Acel timp oprit la −139°C...
“What a life”, what a splendor, I’m {in} Time!
Am pluti precum fulgii,
Râurile și lacurile ne-ar fi arhipelaguri de amintiri.
Pe Saturn, am avea coliere de Timp deșirate care să ne lege mâinile...
Gheața și norii de cristale de amoniac
Ar face să ne crească aripi și penajul să se întinerească...
Dar, zările sunt mai întunecate...
Și vânturi violente vor sfâșia, uneori, aripile...
Nori imenși vor genera fulgere interminabile...
Temperaturile vor crește treptat, iar Ființialitatea va începe să se lichefieze
Sub presiuni atmosferice imense.
După mai multe ore de scufundare la 32186 km in interiorul lui Saturn,
Nici nu îți vei da seama de ceea ce e în jur:
Totul în jur începe să strălucească de căldura imensă a celor 9000 °C...
Cât mai aproape de nucleul lui Saturn călătoria se încheie,
Unde începe singurătatea și neputința de a te mai întoarce...
De fiecare dată când se-ntoarce soarele s-adoarmă,
Saturn rămâne un loc al dezolării albastre,
De ce destin qui ne comprend rien,
Pe un cer de macramé cât se poate de real...
§
Saturn, Saturn! O altă lume, departe de noi!
Departe de scaunele peste care curg eșarfe de mătase și de cașmir...
Lumea ar deveni un balet mecanic de Oskar Schlemmer
Un mort-vivant, lumină transparentă, dans les flammes ʻde la Fiincialidadʼ.
3. PLUTO
Aici se ascunde cea mai îndepărtată {micro}-Lume numită Pluto.
Depărtarea cea mai îndepărtată de Terra la 5 miliarde de kilometri!
Gravitația extrem de slabă și plutirea ne este eternizată
Precum unui fluture îi sunt eternizate albele magnolii.
Pluto este cel mai rece loc,
Cu temporalitatea ce îngheață la -235 °C;
Înghețul eternizat naște culori glacializate ale Munților Plutonieni
Precum punctul de smarald-azur „Zabriskie” din Valea Morților (California) [4].
Aici, în Valea Munților Plutonieni,
Nu există Craterele-Rană,
Iar Charon veghează asupra lui Pluto.
Se zvonește că sub solul lui Pluton, oceanul subteran de gheață ascunde viață
Și că țipătul lui Pluto e albastru... cel mai albastru...
În brațele mării albastre
(Se) aruncase pentru a se îneca...
Iar magnoliile albe își scuturau petalele pe Pluto,
Rănite de căldura lui morado Octubre de pe Terra.
Sarea mării și toate zilele ce trec
Se întorc într-un loc saturnian,
Deoarece pe Pluto se aud încă țipetele unui Timp desenmarañado.
Timpul desenmarañado de aripile obosite
(Se) îneacă în sarea mării...
Naufragiul petalelor de magnolii fiind
Prins în brațele de mătase ale unui fluture ce traversează golul Saturnian.
Aici,
(Se) denamora el Tiempo,
Valul se întoarce la mare,
Iar melancolia lui Pluto naufragiază în Pulberea Magică.
***
¿Qué más da mirar a Plutón, Saturno o a Júpiter, si siempre es Octubre?
¿Qué más da?
§
§
y de (2). Saturno el Plutón,
exactamente en esta cronología metafísica,
de la muerte de Ser a la candela en la Oscuridad errática que es
Să începem, așadar:
1. JUPITER
Aici sunt arhipelaguri ale Ființialității, pe care, oricât am încerca să le deslușim
Sau să le înțelegem,
Nu putem...
Jupiter, cel înecat în heliu și hidrogen,
Face ca aterizarea pe el să fie resimțită ca și cum ai ateriza pe un nor Mammatusmov de-al Terrei...
Mirarea că totul e ușor,
Că zborul e ușor, că penajul scuturat de particule de sacâz e ușor—
Rămâne doar o mirare
Și
O întindere apeirică [1] a atmosferei la orizontul Ființialității.
Suntem captivi într-o atmosferă plină de plutiri,
Lipsită de oxigenul Timpului.
Iar aripa prinsă de heliul ce te-ajunge din urma-ți,
Atinge branhiile noastre ce-ar respira heliul atemporal.
Inima norilor e un vertij continuu de culori,
Iar o zi pe Jupiter, 9 ore de atemporalitate!
Encore un jour pe Jupiter!
Eternitatea ar dura atâta timp cât presiunea respirației nu ar strivi-o nemilos.
Dacă ai încerca să cânți, nu ai fi auzit,
Pentru că atmosfera lui Jupiter absoarbe sunetele, le ascunde[...] în inima heliului.
Nu există nici o crustă exterioară,
Ci doar o întindere fără de sfârșit.
Straturile atmosferice așezate una peste alta strivesc până și cele mai fine particule...
Temperatura de +6000 °Car face ca până și cel mai tare metal
—{Wolfram-Timpul}—
Să se topească definitiv.
Tot Timpul se preschimbă:
Ceea ce pare anormal devine normal,
Ceea ce e nefiresc devine firesc,
Ceea ce e Timp devine o eternitate topită... dalíană [2]...
Moleculele de hidrogen sunt atât de apropiate,
Metalizând lumina și preschimbând textura diafană într-o textură pietrificată.
Înmărmurirea necesară...
Pe măsura înaintării în zborul chagallian prin straturile atemporale,
Hidrogenul metalic înghite atracția gravitațională,
Ești împins înapoi-în-sus...
“What a life [3]”, what a world, I can fly!
În această stare de plutire, în mijlocul lui Jupiter, PENTRU TOTDEAUNA,
Fără nici o posibilitate de a te mișca în sus sau în jos,
Neputința întoarcerii din zborul pe acest arhipelag [...] hmm [...] –
Plutind către o eternitate imposibilă,
În ghearele hidrogenului metalic, oprește gravitațiile Inimii.
2. SATURN
Se zvonește că nimic nu poate întrece Frumusețea atemporal-Saturniană...
Pe Saturn,
Dacă am avea o lume în {exteriorul} lui Saturn,
În zborul nostru chagallian mai aproape de Inelul Magic de Pulbere (Verzauberter Ring aus Staub),
Am putea opri Timpul
În loc,
La −139°C
[...] și nu i-am mai da drumul.
Am respira prin branhiile Cosmosului.
Acel timp oprit la −139°C...
“What a life”, what a splendor, I’m {in} Time!
Am pluti precum fulgii,
Râurile și lacurile ne-ar fi arhipelaguri de amintiri.
Pe Saturn, am avea coliere de Timp deșirate care să ne lege mâinile...
Gheața și norii de cristale de amoniac
Ar face să ne crească aripi și penajul să se întinerească...
Dar, zările sunt mai întunecate...
Și vânturi violente vor sfâșia, uneori, aripile...
Nori imenși vor genera fulgere interminabile...
Temperaturile vor crește treptat, iar Ființialitatea va începe să se lichefieze
Sub presiuni atmosferice imense.
După mai multe ore de scufundare la 32186 km in interiorul lui Saturn,
Nici nu îți vei da seama de ceea ce e în jur:
Totul în jur începe să strălucească de căldura imensă a celor 9000 °C...
Cât mai aproape de nucleul lui Saturn călătoria se încheie,
Unde începe singurătatea și neputința de a te mai întoarce...
De fiecare dată când se-ntoarce soarele s-adoarmă,
Saturn rămâne un loc al dezolării albastre,
De ce destin qui ne comprend rien,
Pe un cer de macramé cât se poate de real...
§
Saturn, Saturn! O altă lume, departe de noi!
Departe de scaunele peste care curg eșarfe de mătase și de cașmir...
Lumea ar deveni un balet mecanic de Oskar Schlemmer
Un mort-vivant, lumină transparentă, dans les flammes ʻde la Fiincialidadʼ.
3. PLUTO
Aici se ascunde cea mai îndepărtată {micro}-Lume numită Pluto.
Depărtarea cea mai îndepărtată de Terra la 5 miliarde de kilometri!
Gravitația extrem de slabă și plutirea ne este eternizată
Precum unui fluture îi sunt eternizate albele magnolii.
Pluto este cel mai rece loc,
Cu temporalitatea ce îngheață la -235 °C;
Înghețul eternizat naște culori glacializate ale Munților Plutonieni
Precum punctul de smarald-azur „Zabriskie” din Valea Morților (California) [4].
Aici, în Valea Munților Plutonieni,
Nu există Craterele-Rană,
Iar Charon veghează asupra lui Pluto.
Se zvonește că sub solul lui Pluton, oceanul subteran de gheață ascunde viață
Și că țipătul lui Pluto e albastru... cel mai albastru...
În brațele mării albastre
(Se) aruncase pentru a se îneca...
Iar magnoliile albe își scuturau petalele pe Pluto,
Rănite de căldura lui morado Octubre de pe Terra.
Sarea mării și toate zilele ce trec
Se întorc într-un loc saturnian,
Deoarece pe Pluto se aud încă țipetele unui Timp desenmarañado.
Timpul desenmarañado de aripile obosite
(Se) îneacă în sarea mării...
Naufragiul petalelor de magnolii fiind
Prins în brațele de mătase ale unui fluture ce traversează golul Saturnian.
Aici,
(Se) denamora el Tiempo,
Valul se întoarce la mare,
Iar melancolia lui Pluto naufragiază în Pulberea Magică.
***
¿Qué más da mirar a Plutón, Saturno o a Júpiter, si siempre es Octubre?
¿Qué más da?
§
[1] Forma adjectivală a cuvântului grecesc „apeiron”/ „ἄπειρον”. Detalii în Aristotle, Physics,« Book III », secvențele 204b4 – 204b29, 204b34 și 205 b, în Da Jonathan Barnes (ed., trad.), The Complete Works of Aristotle, vol. 1, Oxford, Oxford University Press, 1991, pp. 42-43.
[2] Cu privire la Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí y Domènech (1904-1989).
[3] Compozitor Harold Arlen, melodia “I’ve Got the World on a String”, 1932, versuri de Ted Koehler: “What a world, what a life, I'm in love./ Life is a beautiful thing, as long as I hold the string.”
[4] Punctul Zabriskie se află în Valea Morților din California (mai precis, în Amargosa Range din Valea Morților) și a fost denumit astfel după numele omului de afaceri Christian Brevoort Zabriskie (1864-1936), cel care a dezvoltat mai multe proiecte în acest loc.
Maria-Roxana Bischin
(heterónimos literarios antes de 2019,
Patricia Mar, Medeea)
La idea de este poema comenzó en diciembre de 2021. Todos nos hemos preguntado qué se esconde en Saturno, Júpiter o Plutón... Las investigaciones actuales nos ayudan a descubrir qué hay más allá de estos Mundos (...) tal vez, mucho polvo interestelar y un Vacío profundoque nos provoca sed existencial... Pero este es un poema para la Fiincialidad atrapada entre la cruel Temporalidad y la incertidumbre que nos atrapan día al día, sin piedad, con sed, en las garras del salvaje Octubre.
§
Se rumorea que en el más lejano lugar del Sol podría ser vida […];que allá donde la oscuridad existe de pleno y allá donde la luz casi toca la superficie de un Cráter-Herida, está lleno de vida; y, tal vez, no sería solo un rumor... Tal vez, abajo de las partículas de hielo y metano, es la misma vida cuál pulsa el Corazón y la danza liberadora.
De (1). Júpiter a Saturnoy de (2). Saturno el Plutón,
exactamente en esta cronología metafísica,
de la muerte de Ser a la candela en la Oscuridad errática que es
la promesa de la vida,
a (3). Plutón...
La Tiniebla es la promesa del Misterio y el Misterio es la promesa de
a (3). Plutón...
La Tiniebla es la promesa del Misterio y el Misterio es la promesa de
las cosas increíbles...
Y que, donde está la Oscuridad, no hay cráteres [...] sino, solamente
Y que, donde está la Oscuridad, no hay cráteres [...] sino, solamente
la Luz-Polvo.
Empecemos, entonces:
1. JÚPITER
Aquí están archipiélagos de la ʻFiincialidadʼ y, tanto que intentamos descifrarlos
O entenderlos,
No podemos...
Júpiter, el ahogado en helio e hidrógeno,
Hace que al aterrizar en él se sentiría como si estuvieras cayendo sobre una nube Mammatus morado de la Tierra...
La maravilla de que todo es fácil,
De que el vuelo es fácil, de que la pluma sacudida por las partículas de colofonia es fácil—
Se queda solo un sorprendimiento
Y
Un estiramiento apeirico [5] de atmosfera en el horizonte de la ʻFiincialidadʼ.
Estamos cautivos en una atmósfera llena de flotamientos,
Sin el oxígeno del Tiempo.
Y el ala atrapada en el helio, que te alcanza detrás de tu huella,
Toca nuestras branquias cuál respirarían el helio atemporal.
El corazón de las nubes es un vértigo continuo de colores,
Y un día en Júpiter, ¡9 horas de atemporalidad!
¡Encore un jour en Júpiter!
La eternidad duraría tanto cuanto la respiración no la aplastaría cruelmente.
Si trataras de cantar, no serías escuchado,
Porque la atmósfera de Júpiter absorbe los sonidos, los esconde [...] en el corazón de helio.
No existe corteza exteriora,
Si nosolo un estiramiento interminable.
Las capas atmosféricas sentadas una encima de la otra aplastan casi las partículas más finas...
La temperatura de +6000 °C hará que incluso el más fuerte metal
— {el Wólfram-Tiempo} —
Se derritiere para siempre.
Entero el Tiempo se cambia:
Lo que parece anormal se vuelve normal,
Lo que es impropio se vuelve propio,
Lo que es Tiempo se convierte en una eternidad derretida... Dalíana...[6]
Las moléculas de hidrógeno están tan cercanas,
Metalizando la luz y convirtiendo la textura translúcida en una textura petrificada.
El marmoleado necesario...
A medida que avanzamos en el vuelo Chagalliano a través de los estratos atemporales,
El hidrógeno metálico se traga la atracción gravitacional,
Eres empujado hacia arriba...
¡ʺWhat a life, what a worldʺ [7], I can fly!
En este estado de flotación, en el medio de Júpiter, PARA SIEMPRE,
Sin ninguna posibilidad de moverse hacia arriba o hacia abajo,
La imposibilidad de volver del vuelo de este archipiélago [...] hmm [...]—
Flotando hacia una eternidad imposible,
En las garras de hidrógeno metálico, apaga las gravitaciones del Corazón.
2. SATURNO
Se diceque nada puede alcanzar la Belleza atemporal-Saturniano...
En Saturno,
Si tuviéramos un mundo en la {exterioridad} del Saturno,
En nuestro vuelo Chagalliano más cercano al Anillo Mágico de Polvo (Verzauberter Ring aus Staub), podríamos detener el Tiempo
Estando quieto,
Enlos −139°C
[...]y no lo soltaríamos más.
Respiraríamos por las branquias del Cosmos.
¡Oh! Ese tiempo detenido en los −139 °C...
¡”What a life [...]”, what a splendor, I’m {in} Time!
Flotaríamos como los copos de nieve,
Los ríos y los lagos serían nuestros archipiélagos de recuerdos.
En Saturno teníamos collares del Tiempo desenrollados para atarnos las manos...
El hielo y las nubes de cristales de amoníaco
Haría crecernos alas y que el nuestro plumaje rejuvenecer...
Los horizontes son más oscuros...
Y vientos violentes, a veces, rasgarán las alas...
Enormes nubes generarán interminables relámpagos...
Las temperaturas subirán poco a poco, y la Fiincialidad [8] empezaría de licuarse
Bajo presiones atmosféricas inmensas,
Después de muchas horas de buceo dentro de los 32186 kilómetros en el interior del Saturno,
Ni siquiera te darás cuenta de lo que es alrededor:
Todo alrededor empieza a brillar por el inmenso calor de los 9000 °C
Lo más cerca del núcleo de Saturno, el viaje se termina —
Donde la soledad y la imposibilidad de volver empiezan...
Cada vez que el sol se envuelve a dormir,
Saturno se queda un lugar de la desolación azul,
De ce destin qui ne comprend rien,
Sobre un cielo de macramés de lo más real posible...
§
¡Saturno, Saturno! Un otro mundo lejos de nosotros!
Lejos de las sillas sobre las que fluyen las bufandas de seda y cachemir...
El mundo se convertiría en un ballet mecánico de Oskar Schlemmer...
Un mort-vivant, luz transparente, dans les flammes ʻde laFiincialidadʼ.
3. PLUTÓN
Aquí se esconde el más lejano {micro}-mundo llamado“Plutón”.
¡El alejamiento más alejado de Tierra, a 5 millones de kilómetros!
La gravitación extremadamente pequeña y la madera en la deriva se nos está eternizada
Como a una mariposa se les inmortalizan las blancas magnolias.
El Plutón es el más frío lugar,
Con temporalidad cuál se enfría a los -235 °C;
La helada eterna da a luz colores glacializados de las Montañas Plutonianas
Como el punto “Zabriskie” de esmeralda-azul del Valle de los Muertos [9].
Aquí, en el Valle de las Montañas Plutonianas,
No existen los Cráteres-Herida,
Y Charon vela por Plutón.
Se rumorea que bajo el suelo de Plutón, el océano subterráneo de hielo esconde vida
Y que el grito de Plutón es azul... el más azul...
En los brazos del mar azul
(Se) había tirado para ahogarse...
Y las magnolias blancas sacudieron sus pétalos
Heridas por el calor delmoradoOctubre de la Tierra.
La sal del mar y todos los días que pasan
Vuelven en un lugar Saturniano,
Porque en el Plutón aún se oyen los gritos de un tiempo desenmarañado.
El tiempo desenmarañado de las alas cansadas
(Se) ahoga en la sal del mar...
El naufragio de los pétalos de magnolias siendo
Atrapado en los brazos de seda de una mariposa cuál atraviesa el vacío Saturniano.
Aquí,
(Se) denamora el Tiempo,
La onda se retorna al mar,
Y la melancolía del Plutón naufraga dentro del Polvo Mágico.
***
¿Qué más da mirar a Plutón, Saturno o a Júpiter, si siempre es Octubre?
¿Qué más da?
§
§
Copyright © 2022 Maria-Roxana Bischin
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Empecemos, entonces:
1. JÚPITER
Aquí están archipiélagos de la ʻFiincialidadʼ y, tanto que intentamos descifrarlos
O entenderlos,
No podemos...
Júpiter, el ahogado en helio e hidrógeno,
Hace que al aterrizar en él se sentiría como si estuvieras cayendo sobre una nube Mammatus morado de la Tierra...
La maravilla de que todo es fácil,
De que el vuelo es fácil, de que la pluma sacudida por las partículas de colofonia es fácil—
Se queda solo un sorprendimiento
Y
Un estiramiento apeirico [5] de atmosfera en el horizonte de la ʻFiincialidadʼ.
Estamos cautivos en una atmósfera llena de flotamientos,
Sin el oxígeno del Tiempo.
Y el ala atrapada en el helio, que te alcanza detrás de tu huella,
Toca nuestras branquias cuál respirarían el helio atemporal.
El corazón de las nubes es un vértigo continuo de colores,
Y un día en Júpiter, ¡9 horas de atemporalidad!
¡Encore un jour en Júpiter!
La eternidad duraría tanto cuanto la respiración no la aplastaría cruelmente.
Si trataras de cantar, no serías escuchado,
Porque la atmósfera de Júpiter absorbe los sonidos, los esconde [...] en el corazón de helio.
No existe corteza exteriora,
Si nosolo un estiramiento interminable.
Las capas atmosféricas sentadas una encima de la otra aplastan casi las partículas más finas...
La temperatura de +6000 °C hará que incluso el más fuerte metal
— {el Wólfram-Tiempo} —
Se derritiere para siempre.
Entero el Tiempo se cambia:
Lo que parece anormal se vuelve normal,
Lo que es impropio se vuelve propio,
Lo que es Tiempo se convierte en una eternidad derretida... Dalíana...[6]
Las moléculas de hidrógeno están tan cercanas,
Metalizando la luz y convirtiendo la textura translúcida en una textura petrificada.
El marmoleado necesario...
A medida que avanzamos en el vuelo Chagalliano a través de los estratos atemporales,
El hidrógeno metálico se traga la atracción gravitacional,
Eres empujado hacia arriba...
¡ʺWhat a life, what a worldʺ [7], I can fly!
En este estado de flotación, en el medio de Júpiter, PARA SIEMPRE,
Sin ninguna posibilidad de moverse hacia arriba o hacia abajo,
La imposibilidad de volver del vuelo de este archipiélago [...] hmm [...]—
Flotando hacia una eternidad imposible,
En las garras de hidrógeno metálico, apaga las gravitaciones del Corazón.
2. SATURNO
Se diceque nada puede alcanzar la Belleza atemporal-Saturniano...
En Saturno,
Si tuviéramos un mundo en la {exterioridad} del Saturno,
En nuestro vuelo Chagalliano más cercano al Anillo Mágico de Polvo (Verzauberter Ring aus Staub), podríamos detener el Tiempo
Estando quieto,
Enlos −139°C
[...]y no lo soltaríamos más.
Respiraríamos por las branquias del Cosmos.
¡Oh! Ese tiempo detenido en los −139 °C...
¡”What a life [...]”, what a splendor, I’m {in} Time!
Flotaríamos como los copos de nieve,
Los ríos y los lagos serían nuestros archipiélagos de recuerdos.
En Saturno teníamos collares del Tiempo desenrollados para atarnos las manos...
El hielo y las nubes de cristales de amoníaco
Haría crecernos alas y que el nuestro plumaje rejuvenecer...
Los horizontes son más oscuros...
Y vientos violentes, a veces, rasgarán las alas...
Enormes nubes generarán interminables relámpagos...
Las temperaturas subirán poco a poco, y la Fiincialidad [8] empezaría de licuarse
Bajo presiones atmosféricas inmensas,
Después de muchas horas de buceo dentro de los 32186 kilómetros en el interior del Saturno,
Ni siquiera te darás cuenta de lo que es alrededor:
Todo alrededor empieza a brillar por el inmenso calor de los 9000 °C
Lo más cerca del núcleo de Saturno, el viaje se termina —
Donde la soledad y la imposibilidad de volver empiezan...
Cada vez que el sol se envuelve a dormir,
Saturno se queda un lugar de la desolación azul,
De ce destin qui ne comprend rien,
Sobre un cielo de macramés de lo más real posible...
§
¡Saturno, Saturno! Un otro mundo lejos de nosotros!
Lejos de las sillas sobre las que fluyen las bufandas de seda y cachemir...
El mundo se convertiría en un ballet mecánico de Oskar Schlemmer...
Un mort-vivant, luz transparente, dans les flammes ʻde laFiincialidadʼ.
3. PLUTÓN
Aquí se esconde el más lejano {micro}-mundo llamado“Plutón”.
¡El alejamiento más alejado de Tierra, a 5 millones de kilómetros!
La gravitación extremadamente pequeña y la madera en la deriva se nos está eternizada
Como a una mariposa se les inmortalizan las blancas magnolias.
El Plutón es el más frío lugar,
Con temporalidad cuál se enfría a los -235 °C;
La helada eterna da a luz colores glacializados de las Montañas Plutonianas
Como el punto “Zabriskie” de esmeralda-azul del Valle de los Muertos [9].
Aquí, en el Valle de las Montañas Plutonianas,
No existen los Cráteres-Herida,
Y Charon vela por Plutón.
Se rumorea que bajo el suelo de Plutón, el océano subterráneo de hielo esconde vida
Y que el grito de Plutón es azul... el más azul...
En los brazos del mar azul
(Se) había tirado para ahogarse...
Y las magnolias blancas sacudieron sus pétalos
Heridas por el calor delmoradoOctubre de la Tierra.
La sal del mar y todos los días que pasan
Vuelven en un lugar Saturniano,
Porque en el Plutón aún se oyen los gritos de un tiempo desenmarañado.
El tiempo desenmarañado de las alas cansadas
(Se) ahoga en la sal del mar...
El naufragio de los pétalos de magnolias siendo
Atrapado en los brazos de seda de una mariposa cuál atraviesa el vacío Saturniano.
Aquí,
(Se) denamora el Tiempo,
La onda se retorna al mar,
Y la melancolía del Plutón naufraga dentro del Polvo Mágico.
***
¿Qué más da mirar a Plutón, Saturno o a Júpiter, si siempre es Octubre?
¿Qué más da?
§
[5] La forma adjetiva de la palabra griega „apeiron”/ „ἄπειρον”. Detalles en Aristóteles,Physics, « Book III », las partes 204b4 – 204b29, 204b34 y 205 b, en Da Jonathan Barnes (editor y trad.), The Complete Worksof Aristotle, edición Inglés, vol. 1, Oxford, Oxford University Press, 1991, pp. 42-43.
[6] Con respecto a Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí y Domènech (1904-1989).
[7] Parafraseando después del compositor Harold Arlen, la canción “I’ve Got the World on a String”, 1932, letras de Ted Koehler: “What a world, what a life, I'm in love./ Life is a beautiful thing, as long as I hold the string.”
[8] La analogía filosóficaen Español para el lexema filosófico Rumano „Ființialitate”.
[9] “Zabriskie Punto” es un lugar en el Vallede los Muertos de California (más precisamente, en la Amargosa Range deValle de Los Muertos) y fue llamado después del nombre de businessman Christian Brevoort Zabriskie (1864-1936), quién ha desarrollado proyectos dentro de la zona.
§
* În urma acestui poem, autoarea lucrează pentru o compoziție muzicală pentru orchestră derivată din acest poem. Detalii, în curând.
* Detrás de este poema, la autora está creado una amplíacomposición musical para orquesta derivada de este poema. Detalles, muy pronto.
Citește mai multe poezii aici: Maria-Roxana Bischin și Maria-Roxana Bischin - Leandrii albi din Monsaraz
Copyright © 2022 Maria-Roxana Bischin
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment