JULIA HENRIETTE KAKUCS - LUNA NOUĂ

 

Luna nouă

Îți pare Luna nouă, dar nu este...

Te-ai întrebat vreodată ce caută ea pe cer?

Te-ai minunat cândva când visele adună?

Și mi-ai răspuns vreodată, când inima ți-o cer?

Răsare gura ei zâmbind doar pentru tine,

dar plânge când n-o vezi, ascunsă-n nori, departe

când, balansându-și secera împarte

râzând - fiindu-ți clovn - uitându-se pe sine,

poeme mici,

ai nopții

*

*

*

licurici...

Eclipsă

 

E tristă seara

și noaptea-i tristă.

Luna-i artistă și n-a venit.

Este eclipsă.

Doamne! Ce lipsă!

Chiar că ne dă azi

mult de gândit.

Gândul o caută,

mâna mi-o arde,

aș răcori-o în ceață, în nor,

Stele miliarde

cântă la lăută,

șuieră vântul

și plânge

*

de dor.

În zori

 Ți-am pus cafeluța pe pervazul ferestrei.

Ți-am mângâiat pleoapele în timp ce dormeai.

Ți-am privit zâmbetul, născut din adâncul

unui tainic dor, pe care-l trăiai.

Sunt zorii de-un roșu aprins și șăgalnic

mă poartă prin râu pașii repezi, zburdând...

Știu... te voi chema și astăzi, zadarnic,

căci ziua ce vine desparte,

dar poate...

unește prin gând.

Ce este pacea?

 

Cândva priveam norii transformându-se în ochii tăi,
cândva priveam albastrul nesfârșit al cerului imaginându-mi marea,
priveam avioanele simțind bucuria de a zbura spre tine...

Acum știu însă că dacă poți privi cerul fără teamă, trăiești în pace.

      Was ist Frieden?

      sah ich, wie sich die Wolken in deine Augen verwandelten,
      sich das endlose Blau des Himmels mein Meer wurde
      mich alle Flugzeuge zu dir brachten ...

      weiß ich, dass den Himmel furchtlos zu betrachten, Frieden

      bedeutet.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Julia Henriette Kakucs

Citește aici: Pe secera lunii și Sur la faucille de la lune

Copyright © 2022 Julia Henriette Kakucs

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.