JULIA HENRIETTE KAKUCS

Vocea ta

Pianul tace

Pierdute

răsună încă

sunete răzlețe

amintind Nocturnele

Ecoul vocii tale

suspină în mine

murmură

șoapte în acorduri minore

cuvinte ascunse

în trandafiri

serenada ta

Ploaia din mine

m-am dăruit ție

asemeni picăturilor

de ploaie

pământului

m-am prelins

pe corpul tău

umezindu-ți

buzele

în ochii mei

se adună

privindu-te

ploaia din mine

Ceață

Când într-o zi

nu vom mai fi

acei ce suntem,

când într-o zi

va adormi

tot ce gândim,

când într-o zi

pierduți în ceață

ne-am cuprinde,

fiindu-ne doar dorul

ce-l simțim,

când sub un voal

ne va apare viața,

eu voi trăi și-atunci un vis, iubind

fără să-ți uit privirea, ce mi-e dragă

și numele-ți ce-l cânt mereu în gând.

Te voi purta și-atunci ascuns în mine.

Vei fi tăcerea mea, tot ce-am iubit.

În bezna grea, ce fără zgomot vine

- crezând ca ea de-acum ne-a biruit -

în palme îți voi ține strâns obrazul

și-l voi lipi de-al meu mereu, mereu.

Mereu…

vei fi o tainică

lumină,

vei fi

lumina

zâmbetului meu.

Un cer de întrebări

Deasupra mea e un cer de întrebări,

ce își trimite solii-ndepărtare,

înaripate umbreluțe, care

sunt în căutarea unei sărutări.

Captivă rătăcește-n vânt mirarea,

nedumerirea unui gând speriat,

ce-n largul mării ancorat

își cântă ostenit chemarea.

Purtați de briza unui ceas anume,

ne regăsim în mii de păpădii

și lângă mine îmi doresc să fii,

- să îmi șoptești și să îmi spui pe nume -

cu vocea noastră, alungând uitarea,

tu fiind răspunsul, eu... doar întrebarea...

Tango

(staccato)

pas cu pas

în ritm

de dans

te-apropii

strâns

de mine

de dor

înfrânt

trăiești

un gând

ce din adâncu-ți

vine

mă vezi

mă simți

pe-acest parchet

și ochii mei

te ard

(legato)

îmi iei suflarea

când șoptești

al nopții mele

bard

Ploaie de primăvară

când

pe geamul umed al nopții

picăturile saltă

te-aștept

când

lacrimile copacilor

tăcerea ne-o iartă

te-aștept

când

șuroaiele cerului

adânc în noi respiră

în timp ce ochii umezi

ai norilor se miră

te-aștept

te-aștept

în gând

cântul ploii

ascultând

când

când

când

când

când

Julia Henriette Kakucs, membră a UCMR-ADA – Uniunea Compozitorilor,  profesor de psihopedagogie, scriitoare, libretistă și textieră de succes. Muzicalurile Pip, copilul stelelor și Noua poveste a Scufiței Roșii figurează în repertoriul permanent al Operei din Brașov și al Teatrului Merlin din Timișoara. Cântecele compuse pe textele sale au primit distincții și premii naționale și internaționale. Julia Henriette Kakucs a debutat literar în revista Orizont din Timișoara (1982). Concomitent cu recitalurile de lirică și muzică susținute în Germania și Polonia, scriitoarea a colaborat, cu eseuri și poezie, la numeroase reviste literare, între care Orizont, Jurnalul Bucureștiului, Observatorul (Toronto), Haifa literară, Isro-Press, Taifas literar, Nautilus, Alchemia și Temeschburger Heimatblatt. Din opera literară a scriitoarei, amintim, selectiv, volumele Träumerei (carte bibliofilă de lirică, în limba germană, 2009), Jurnalul unei emigrații (2010), Ploaia din mine (poezii și eseuri, 2013) și Cu tine. Solitudini (însemnări, eseuri, amintiri, 2016).

Citește mai multe poezii aici: Pe secera lunii, Luna nouă, Sur la faucille de la lune

Copyright © 2019 Julia Henriette Kakucs

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.