ALEXANDRU CAZACU - ORA H

 

Alexandru Cazacu – Ora H (editura Neuma, Apahida, 2021): Cu texte succinte și decise, Alexandru Cazacu descrie lumea în culori reci și expune îndoieli. Știm că dubiul oferă garanția gîndirii și, impicit, a existenței. Dacă, demult, tinerețea noastră avea destinul eroinei lui Tolstoi, maturitatea lirică oferă unele certitudini: pace și singurătate. Poetul este un reflexiv care-și maschează sensibilitatea cu silogisme.Talentul său indiscutabil încălzește însă „castelul de gheață”al gîndirii cît să ne simțimconfortabil. (notă semnată de scriitorul Horia Gârbea)

Lovitură precisă

Mai văzusem odată
cum o viață poate lua la rost viețile altora
în cele zece porunci ale lui Kieślowski
apoi gardul de beton al unui fost abator
peste care a crescut iarba și buruienile
iar pământul reavăn pătrunse
nu se știe cum
până în sala de sacrificiu
cu hale dezafectate și igrasia înflorind pe ziduri
sub lumina violentă a panourilor publicitare
acum când
vagabonzii orașului îmbătrânesc
pictorii de grafitti își abandonează spray-urile
și un târziu ciudat sosește la mijlocul zilei
precum o lovitură precisă a tacului
într-un joc de billiard

La ballade des gens hereux

Ne vom regăsi
în fotografia sepia a pieții
curată pahar prin orașul aprins de
jeratecul bujorilor
unde pietrișul roade iluziile
și tocul pantofilor
iar franjurile cortinei la final de spectacol
vor dansa asemenea artistelor
de cabaret

Ne vom regăsi fără urme de
eroism pe gulerele cămășii
la orele de înfrângere publică
aducând în obraji ceva din
cea mai frumoasă amiază a lumii
când tăcerea de după
rugăminți
devine a doua piele a lucrurilor
iar luminile se condensează
în ochii unui animal ce
privește templu
câteva secunde înaintea sacrificiului

Am să caut

Vara asta am să caut un orășel de provincie
în care să-mi trăiesc deziluziile
până la ultimele consecințe
cu fervoarea cu care te recunoști
într-o fotografie de grup din tinerețe
gata să înțeleg că inima vede
mai devreme decât pot dori ochii
și că uneori tot ce a fost se poate reconstitui
printre cotele pieței globale
de bunuri, servicii și suflete
când statuile se uită la noi fără pic de milă
trupul melcilor înlăcrimează câmpia
funigeii cad peste olanele caselor
iar atenția piere și sporește deopotrivă
atunci când iubești

Ora H

Ora când dorești să schimbi
din temelii ceva
iar un șir de bicicliști a trecut
pe lângă bariera de zarzări
curând absorbiți de o nouă industrie
și este bal la castelul albastru
dintr-un colț al cârciumi
ce a supraviețuit printre
ansamblurile clasei de mijloc

Oră când dorești o cină
împărțită cu vrăbii și pisici
sosite de nicăieri
plecate spre niciunde
iar timpul se oferă
în hărnicia ruginii
din cimitirul de vehicule
Vorbele bune se ridică spre cer
cele rele se lasă pe pământ
Creanga de vâsc se aseamănă
cu bățul crupierilor printre jetoane
Baronul Münchhausen
rămâne cu noi povestind

The sparkling in your eyes

Să vii într-o rochie de mătase galbenă
precum galbenul viu atât de viu al acelor trandafiri
zăriți cândva într-o urbe din Sud
unde ceaţa acoperă ferestrele blocurilor
ca niște hoteluri apropiindu-se unul de celălalt

Să așteptăm ca singurătatea noastră
să facă un pas greșit chiar dacă
n-a mai rămas piatră peste piatră din templul acelor zile
pe care nu îndrăzneam să le numim într-un fel anume
de teamă că fericirea dispare când i se rostește numele

Să nu vorbim prea mult despre plimbarea
din jurul acestei joi după-amiază
rămasă un fel de incursiune lângă
un turn de control pentru avioane utilitare
stații meteorologice abandonate
și alte lucruri țce ne vor supraviețui
dar nu vor avea puterea să își amintească

Despărţire

Sub pasta alburie a zilei
linii magnetice mi te extrag
lent și dureros din simțuri
Trecătorii îți par
un grup de saltimbanci
ce dau un spectacol funambulesc pentru tine
Îngerului meu păzitor
privindu-mă
i se face puțin frică

Captură urbană

Ora şase şi treizeci de minute printre clădirile
aflate în curs de termoizolare
ca niste monştrii albi şi rectangulari
când lumea se grăbeşte spre metrou
în ritm de marseieză
iar grijile şi rutina se amestecă
Imaginile se înmulţesc pe ecrane tactile
unde viaţa fară de viață din clipe
pare un mulaj folosit de studenții medicinişti
la examene
Penseta adaugă cu migală şi precizie ultima piesă
din macheta unei corăbii montată într-o sticlă
Portocalii din Tesalia au fructele mari
cum ochii plini de suferință ai unui animal bătrân

Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Alexandru Cazacu

Copyright © 2022 Alexandru Cazacu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.