IONUȚ CARAGEA - M-AM NĂSCUT PE GOOGLE

 

Ionuț Caragea - M-am născut pe Google (Editura Fides, 2021): Ceea ce mi se pare remarcabil la Ionuț Caragea este reabilitarea retoricii, una atent supravegheată, fără a-i știrbi eficiența, metafora intrând în plasma figurilor sintactice, în care primează, acum, anafora. Cred că autorul nostru a devenit, acum, cel mai important poet al anaforei din lirica românească de azi. (Theodor Codreanu)

Antologia „M-am născut pe Google”, realizată în condiții grafice deosebite (tehnoredactor Dumitru Scorțanu, coperta și ilustrația modificată Ionuț Caragea, ilustrația originală „Ascension-Ghost Constellation“, de Tiberius Viris) are 760 de pagini și conține o selecție de 518 poeme și 1161 de citate și aforisme scrise în perioada 2006-2021.

Timpul

Viclean este Timpul ce tace și face,
Pe toți ne unește, pe toți ne desface,
Noi suntem cu toții secundele sale
Ieșite din inimi cuprinse de jale.

Flămând este Timpul, cu noi se hrănește,
El ia ce dorește, nicicând nu cerșește,
E frate cu moartea, cu umbrele mute,
Cu toate-amintirile noastre pierdute.

Dorit este Timpul de-o lume bolnavă,
Urât este Timpul de-o lume trândavă,
Hulit este Timpul de mulți ce așteaptă,
Iubit este Timpul de mintea-nțeleaptă.

Încet este Timpul când plângi de durere,
Grăbit este Timpul când este plăcere,
Turbat este Timpul când mușcă din tine,
Frumos este Timpul, dar nu mai revine.

Eu la pătrat

viața este zero, la puterea doi,
și rămâne zero, nuli suntem și noi.

viața-i primul număr, împărțit la doi,
rămâne jumate, restul la gunoi.

viața-i radicalul din divinitate
și rămân doar sfinții fără de păcate.

viața este sfera, cercul și pătratul,
scotocind prin toate, aflăm rezultatul.

viața e triunghiul, dreptele catete,
și rămâne unghiul fără epitete.

viața e obtuză, până-n infinit,
și rămâne punctul, singur și uimit.

viața-i printre puncte, o mulțime vidă,
și rămâne moartea... singură, rigidă.

viața este zero, zero absolut,
la puterea doi, un necunoscut.

viața e un calcul – simplu – cum sunt Eu,
însă Eu² = Dumnezeu.

Disconnect

și dacă pică serverul mai sunt poet?
și dacă pică brusc internetul în toată lumea
cine va mai auzi de mine?

mi-ar plăcea să se dea o lege
prin care să se interzică poezia în locurile publice
să te duci în locurile special amenajate
cu un creion și o foaie de hârtie
să scrii numai pentru tine
ca și când poezia ta
ar fi un inel de logodnă
sau o promisiune de iubire

mi-am rănit sufletul pe hârtie
într-o baltă de cuvinte
tu îi spui clișeu
deșeu sau pur și simplu vorbărie

în timp ce poezia este o trecere de pietoni
între viață și moarte

sau un mistreț fugărit de alice
într-o pădure virgină

ceea ce scriu nu-i o simplă îndeletnicire
ci o dedicație pentru Dumnezeu
care uneori îți pune palma
pe frunte, femeie

chiar dacă viața înseamnă un spital
în care oamenii te tratează
cu pastile de sictir
în timp ce moartea inventariază suflete

dacă ar pica internetul
aș merge cu picioarele goale prin țărână
să simt trupul rece al înaintașilor mei
sau m-aș tunde zero
să nu-și dea nimeni seama
cât de frumos ninge

aș renunța la această vorbărie
și ți-aș trage un șut
acolo unde te doare cel mai tare
să-ți arăt cât de mult te iubesc

m-am născut pe Google
toată lumea știe
și tot caut, tot caut locul
în care să mă spovedesc

Festina lente

năucitoare clipe, poeme indecente,
aceasta este viața, un vis: festina lente,
calvarul cu cocoașă, copita de argint,
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint,
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește,
în fiecare faptă o moarte mă păzește,
aceasta este viața, un vis: memento mori,
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii,
la margine de cale doi oameni se iubesc,
privindu-i cu tristețe și eu îmbătrânesc…
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară,
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară,
aceasta este viața: de gustibus; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace!
și crucea, ce e crucea, și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?
și care dintre corpuri va arde-n crematoriu?
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?
aceasta este viața, un veni, vidi, vici,
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii,
tu scrie, lasă joaca, poeme indecente,
aceasta este viața, un vis: festina lente!

Ceva din mine caută ceva

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniștea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferința, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranța.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu,
ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred și de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viață,
Ceva caută mereu ceva.

Arta este Dumnezeu

când un pictor vede o culoare
cum se scurge dintr-un curcubeu,
pe-a sa pânză tot ce îi apare
e pictat de bunul Dumnezeu.

când spre tristul muzicant adie
note ce-l transformă în Orfeu,
pe a sa sublimă melodie
o compune bunul Dumnezeu.

când un sculptor scoate cu migală
dintr-o stâncă tainicul trofeu,
pe a sa iubire ideală
o sculptează bunul Dumnezeu.

când poetul scrie-o poezie
într-un dor de maxim apogeu,
tot ce se așterne pe hârtie
este scris de bunul Dumnezeu.

Lockdown

frigul s-a întors
în ropotele de aplauze
ale ploii

frunzele n-au timp
să-și mai spună părerea
despre toamnă
și cad

strada se îmbolnăvește
de lipsa pașilor

o mașină trece ca un frison
pe spinarea de-asfalt

un chiștoc de țigară
se stinge ca un bătrân în spital

o mască, pe jumătate
înecată în baltă
îmi smulge un zâmbet amar

trag perdeaua
mă așez pe canapea
și mă vaccinez cu poeme

Antologia „M-am născut pe Google” poate fi citită în format pdf AICI
Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Ionuţ Caragea

Poezii din volumul în pregătire: Fântâna care-și bea singură apa
Site: www.ionutcaragea.ro

Copyright © 2022 Ionuţ Caragea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.