DOMNICA POP - MAI ALBĂ DECÎT ZĂPADA

 

Vertij 5

jumătate femeie
jumătate copil
fără prieteni fără pretenţii
cu timiditatea-n epidermă
cu ochii tumefiaţi de plîns
desenez o hartă cu-ntrebări

(vorbe de om singur)

în rotaţia prea mare a gîndului
se-amestecă oameni

prin luneta vorbelor tale
se vede foarte clar
debarcaderul de vînt

Vertij 39

ea care plînge

are ochii legaţi în zodie de foc
clădind ecouri în sîngele
gata de naştere

ea este pleoapa

infernului şi-a cerului
oferindu-se zeilor
prin rochia de vînt

ea mă locuieşte

cu aripi de noapte fără umbre
cu pocnete întrebări

Vertij 77

stau cu ochii lipiţi de perete
singurătate totală

(dacă aş alege– o piatră sigur
ar avea un fluture înăuntru)

întind o axă de simetrie
un lanţ trofic din litere
eu nu exist fără tine
tu nu exişti fără mine

gîndul prinde contur
inima tremură bubuie
nicăieri tu
niciodată
noi

(poezii din volumul “Frica”, editura Mirador, 2012)

***

sînt clipe-n care cred
că moartea-i o broşă ruginită
într-un şal pufos

(frica are culoarea ruginii)

cînd îmi umple gura
înalţ piloni de întrebări
şi fug în lumina copilăriei
ameţitoare de rouă

(e prea mult soare acolo)

atunci totul e-o rană
şi-aştept să se deschidă uşa

paşaportul păcatului
să abandoneze numele
la vama albastră

cît pentru un anotimp
glaciar

***

pendulez
între alb şi negru
hologramă fără ţintă

ziua şi noaptea
se-nchid între ele
scrijelesc drumuri
în palma destinului
spre groapa neagră

din închisoarea
celor o mie de aşteptări
doar cerul e speranţă

şi Doamne fă-te om
cu genunchii de piatră
visează zborul

imaginează Infernul
teme-te şi tu

(poezii din volumul “Podul de hârtie”, editura Mirador, 2013)

Frison 14

Doamne
fii atent cu Universul
cu sferele pe care le roteşti

copilul meu trăieşte
pe una dintre ele
e plină de singurătate
şi de oameni

undă cu undă

îţi înfăşoară gleznele
urma de cuie

lucidă

Frison 30

în mijlocul drumului
Copilul

face un castel

mînecile-i flutură
ca o pasăre

(am obiceiul
să nu privesc
coliviile)

dar

e seară
totul e un du-te vino

în praf de stele
Copilul

cîntă

Frison 54

umbre acoperă
pe dinăuntru

între viaţă şi moarte
orbitez
propria răscruce

sînt fiinţă înnaripată
peste bîlciul de vise

cîndva

păsări de aer
desenam

cu părul

(poezii din volumul “Mecanica frigului”, 2014)

Unda 13

Mai rămîne
Să nemurim

desenează un vid
fă-i baraj

Desparte

Izvorul Alb
de
Izvorul Negru

Dă apele înapoi

mai naște-te
o dată

Unda 47

moartea este
în caseta cu bijuterii

moartea este
în dulapul cu haine

moartea este
în poșeta albă

peste tot este

chiar
în chibriturile
lui Andersen

(poezii din volumul “Drumul de unde”, editura Trinom, 2015)

Traversa 9

faptă cu faptă
caut linia dreaptă

geometria roţii
roteşte în cerc
butucul vieţii

cine mai ştie
unde-i punctul

acela de foc

să-i fixez locul
pe hîrtie

Traversa 75

hîrtia oglindeşte
ce inima vuieşte
hîrtia amprenteză
ce mintea visează

poţi să zgîrîi
în toţi porii

ce apă dragă
ascunde-n ea
să atragă

(poezii din volumul “Puntea”, editura Trinom, 2017)

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Domnica Pop
Citește aici poezii din volumul: Viadeserta
Blog: Domnica Pop


Copyright © 2021 Domnica Pop
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.