DANYA ȘTEF

Acordare

Îi priveam mâna alunecând pe chitară

și-mi aminteam dezmierarea barbară,

cu care un Adam nenăscut modela o Evă...

Fiecare ciupire de coardă îi atingea coapsa,

în timp ce cealaltă apăsa cu tandrețe pe sân:

Creația se făcea aici și acum.

Îi priveam mâna alunecând pe chitară

și-mi aminteam curiozitatea amară

a lui Orfeu în Infern...

Fiecare ciupire de coardă îi atingea pielea cea albă,

în timp ce cealaltă mână poposea pe grumaz:

Creația se năștea din extaz.

Îi priveam mâna alunecând pe chitară

și-mi aminteam nevoia primară

a lui Eros de-a întinde arcul

în timp ce cealaltă mână îi strivea cu sete buza...

Fiecare ciupire de coardă îi atingea sexul, fructul oprit:

Creația e produsul dintre a iubi și-a te lăsa iubit.

O pereche de aripi, vă rog

Se pare că toți băieții frumoși din visele mele se plimbă noaptea pe strada Blănari.

Nu, nu glumesc!

Ba, mai mult, ei nu fac cu rândul, nu se plimbă pe ture, ci toți deodată,

în aceeași noapte udă și rece.

Când am ieșit de la Godot, Blănari devenise un soi de Midnight in Paris unde, la fiecare colț, privirile-mi întâlneau un El.

Eram ușor amețită, dar privirea Lui m-a fixat și mi-a dat stabilitate...

Energie să stau trează pân’ la 2 jumătate.

„Vrei să fii invizibilă sau să zbori?”

„Să zbor”, am răspuns.

Invizibilă, l-aș vedea doar eu, dar zburând...

Numai așa aș putea fi ca el!

Vulturii nu mănâncă muște,

Iar pe garduri scrie „privește cerul”.

Șapte de treflă

Mi-ai luat cu buzele norul de pe frunte și picăturile de ploaie de pe obraz

și mi-ai spus că licuricii nu plătesc factură la ENEL pentru că sunt conștienți de ceea ce pot.

Apoi, m-ai rugat să-ți închiriez o cameră în atriul drept,

pe care să te las să o pictezi în ocru și verde praz.

Nu am înțeles simbolistica acestei cromatici,

dar, fiind stângace, am considerat că ventricolul îmi ajunge și am acceptat.

El e roș-alb, are gazon și flori de câmp, iar vara se deschide cu suflu sistolic spre mare.

La apus, pescăruși gălăgioși își înfig ciocul în buza plajei și o ciugulesc până la sânge,

iar răsăritul stoarce secunde de gând și i le vâră sub limbă.

Sper să putem conviețui unul în vecinătatea celuilalt,

chiar dacă nu sunt complementare culorile noastre,

iar creionul dermatograf are vârful rupt și nu poate corecta mare lucru.

În tenis, un as valorează mai mult decât la șeptică.

Highway to oblivion

Autostrada pustie pare o piele de șarpe abia dezbrăcată...

Sclipește în soare, oglindind Singurătatea mea.

M-aș bucura să ducă la capătul lumii, iar odată ajunsă acolo să pic în vid,

de pe muchia hărții, așa cum pică o măslină într-un pahar cu Martini.

Vidul m-ar înghiți ca un pește balon;

mi-ar suge toate gândurile cu, la și despre tine, iar eu m-aș opri, poate, din plâns.

Degeaba ai ochi albaștri, dacă nu-i vede nimeni!

Ille, Illa, Ilud - pronume demonstrativ de depărtare 

Nu vreau să fiu Ana.

Vorba unuia dintre elevii mei, toate Anele sunt praf și nu sfârșesc deloc bine.

Anele din literatură, despre ele vorbea, căci eu cu asta mă ocup: cu literatura.

Literaturizez viața și-o asezonez,

după gust,

cu don juani, doriani gray, cu hamleți, prinți și derbedei,

cu visători și trubaduri,

luceferi, zmei și băieți duri.

Azi sunt Margareta, mâine Julieta,

Azi o cadână, mâine o zână,

Azi o cosânzeană, niciodat-o ană.

Aș putea fi Irină, Noră, Otilie, Danie, Ellidă, Diană, Ileană, dar niciodată ană.

Anele iubesc și sfârșesc prost:

Karenina sub tren

Baciu spânzurată

A lui Manole-n zid

A lui Ghiță-njunghiată

Anele-s naive și-și merită soarta!

Nu vreau să fiu Ana.

Ileana? Cu plăcere.

Terapie prin tuns

Pentru el am fost blondă.

Când l-am părăsit, am decis să nu mă mai vopsesc.

Mi-am lăsat părul să crească în culoarea lui naturală,

tăind blondul de la vârfuri puțin câte puțin.

Am constatat că la fiecare nouă vizită la coafor

lăsam pe jos și o parte din povestea noastră de amor.

Era luată rapid pe mătură și amestecată cu alte povești

brunete, roșcate sau violete.

Pe măsură ce blondul dispărea, dispăreau una câte una și amintirile cu el...

Aș fi putut să-l tai pe tot o dată și să amputez tumora acestei iubiri,

dar am preferat să o lasă să se resoarbă treptat, pe cale naturală.

I-am acordat timp să se vindece, pentru a nu mai supura niciodată!

Cine mă privește, poate vedea în lungimea rădăcinilor crescute

Imaginea Singurătății Mele.

De la o vreme, vârfurile au început să se albăstrească,

iar amintirile, chiar și cele mai puternice, să se estompeze.

   - Ce păr lung ai! Nu-l vopsești?

   - Nu. Pentru tine vreau să fiu naturală!

Zâmbiți, vă rog!

Au spus la televizor să nu ne mai sărutăm
în perioada asta,
dar să ne zâmbim.
Au mai spus să evităm aglomerațiile,
să mergem pe jos la serviciu, indiferent dacă este la celălalt capăt al orașului,
și să ne zâmbim.
Au spus că, în caz că ne întâlnim,
să păstrăm distanță o lungime de braț
și să ne zâmbim.
Au spus la televizor că, la Indian Wells,
fiecare își va căra prosopul
și va zâmbi.
Acum două ore au anunțat
că Indian Wells se suspendă
și asta nu pentru că prosopul ar fi prea greu...
pentru că ne e din ce în ce mai greu
să zâmbim.
Au mai spus că virusul e nou și au nevoie
de minim doi ani să găsească antidot,
dar noi să continuăm
să ne zâmbim în tot timpul ăsta.
Au spus că știu cum să ne cloneze
(câinele Marley are de la 1 Martie un geamăn identic la prețul unei garsoniere-n Tei),
dar nu știu să ne vindece
și ne-au făcut să zâmbim.

Știm că vom fi tot mai puțini,
că prosoapele vor fi mai rare decât crucile,
că mersul pe jos ne va obosi,
că fără sărutări vom muri,
că lungimea de braț
va ajunge lungime de undă,
dar vom continua să ne zâmbim,
căci așa au spus la televizor.

Când vom ajunge acasă, vom plânge în pumn,
după ce, însă,
ne vom fi spălat cu apă și săpun.

La pomul lăudat

Dați-mi, vă rog, o găleată
Să culeg cireșele astrale
Din copacul lui Dumnezeu.
Nu, nu-mi trebuie scară,
I-așa de roditor anul acesta
Încât i s-au lăsat crengile și atârnă până la cer...
Dacă sunteți buni,
Poate v-alegeți câțiva mai voinici
Și renunțați la viața voastră
Ca să stați proptele...
Haide, că faceți o faptă măreață:
Țineți în spate bolta de stele!
Nu vreți să se scrie despre voi
În cel mai nou dintre testamente?
....................................................
Cum credeți...
Dați-mi atunci măcar o prăjină
Să bat cu ea poama divină
Și-ntindeți măcar o folie
sau o pătură de visuri sub copac...
Să nu se-amestece roadele dumnezeiești
Cu buruienile meschine și lumești!

Vi(i)ață – fir de ață ce ne ține vii

Televizorul e ca un ospătar

într-un restaurant all-inclusive

de pe litoralul bulgăresc.

Mizează pe firea ta pofticioasă

și te îmbuibă cu toate nimicurile

plăcute ochiului,

dar toxice restului organelor interne.

7 euro e meniul ăsta „eat as much as you can”

și tot cam atât abonamentul pe lună.

Ospătarul oferă,

Noutățile explodează în fața ochilor tăi

Ca floricelele de porumb pe plita încinsă,

Dar tu

Ești cel care știe că nu-i cade bine

și poți refuza.

Un simplu buton poate tăia legătura

și molozul monden poate rămâne la ușă,

asemeni papucilor de casă la ușa dormitorului.

Unde se termină lumea reală,

Începe viața mea!

Și-n ea nu se poate intra cu bocanci,

cu noroi...

Am dreptul să-mi selectez clientela

și să-mi aleg meniul,

așadar, dacă ești aici, ai grijă

cum te porți,

fiindcă ești beneficiarul unui privilegiu.

Danya Ștef (Dana Ștefan, București): A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității din București și a obținut, până în prezent, două titluri de master: unul în Didactici ale Disciplinelor Filologice și altul în Pedagogii Alternative și Artă Teatrală în Educație. A debutat în anul 2019, la Editura CDPL, cu volumul de poezii „Colecționara de himere”. Este pasionată de călătorii, ie, teatru și fotografie și simte că papucii dor, uneori, mai tare decât aripile... În timpul liber colecționează himere, îmblânzește clovni, privește spre stele. O puteți găsi ușor pe pagina de autor Danya Stef @colectionaradehimere

Citește mai multe poezii aici: Danya Ștef - Mă cheamă marea și Danya Ștef - poeme cu ochi

Copyright © 2020 Danya Ștef (Dana Ștefan)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.