CLAUDIA NIȚU

Să ne rugăm pentru nebunii acestei lumi, în numele Tatălui

Mi-am despicat țeasta,
din sângele scurs
se desenează
o hartă a groazei
pe brațele mele
pe coaste, ochi,
printre aripi.
Căderea
spre
mine,
mă-nghite
ficțiunea
și tac
și plâng
și nu mor
și iadul
se naște în nesfârșirea
cuvântului meu
alungat de la Tine

Poezie de dragoste

Umărul meu dislocat,
rănile tale,
mersul meu,
acel magnific
oftat,
crizele mele de isterie,
mâna mea caută
funia care să ne salveze.
Timpul distinct,
secunda mă blesteamă,
mușcătura mea sângeroasă,
săgeata când te pătrunde,
cuvântul care te spintecă,
Așa arată sfârșitul.
Cu spatele tău întors spre mine,
Cu mine arzând în urma ta.

Celui căruia vreau să-i vorbesc

Îmi amintesc de tine,
De mâinile tale neterminate,
De picioarele tale, care
Au refuzat să devină adulte.
Cel mai bine
Îmi amintesc chipul tău
desenat cu grija
Mâinii unui artist sfios…
Erai frumos cu baraba roșcată,
Cu ochelarii pe nas…
Frumos, nespus de frumos erai,
Când vorbeai sau atunci când fumai,
Fumai întotdeauna țigări Carpați.

Nu-mi mai amintesc dacă vorbeai
Despre Dumnezeu, pur și simplu
Nu îmi mai amintesc asta.
Poate că așa de mult te supăra neterminarea
Pe care trebuia să o porți…
Dar ce mai contează?
Oricum, eu te iubeam, acum îmi dau seama.
Te iubeam așa cum știam eu,
Cu genunchii mei murdari și juliți,
Cu ghiozdanul acela mare în spate
(mult mai mare decât mine, cum îmi spuneai de fiecare dată).
Te iubeam fără să îmi fie milă sau necaz
Pentru că erai singurul meu prieten,
Căruia trebuia să îi cumpăr mereu țigări
Și pe care nu trebuia să îl întreb
Niciodată nimic.
Te iubeam în tăcere și cu multă tristețe,
tristețe despre care nu ți-am vorbit niciodată

al XIII-lea dumnezeu

Am preferat dintotdeauna cuvântul tău,
boala ta e ca o lupă, sub care răul devine tragic.
Am învățat să plâng, să mă tem pentru omul bolnav,
pentru Dumnezeul ale cărui cuvinte nu mai ajung la noi,
și aleg să mor pentru dumnezeul pe care,
doar eu, îl fac să-mi vorbească.
E pasul ultim
în viața devenită o hală mirosind a rău metafizic,
a boală, duhnind a moarte și a neizbăvire.
De moarte să nu ne temem.
Azi sunt în hala imensă.
Sunt între lumea alergând, cu oameni
izbindu-se unul de celălat,
câțiva iubindu-se reciproc, din teamă,
câțiva murind în marea de singurătate.
Nu există o religie pentru fiecare rană în parte,
cum nu există un zeu de pus sub fiecare copil.
Există o hală în care se construiesc alte hale,
pentru morți, pentru credincioși, pentru jale și plâns.
Tu devii tot mai mică, eu tot mai mare, tot mai speriată,
timpul rulează mereu același tipar, suferim
și ne flagelăm folosind tiparele pline de sângele altora,
cu bucăți din speranțele prea puținilor martiri,
pentru care hala, construită cu scopul adulării lor,
a devenit un altar al învinșilor murind după
algoritmul stupid al necesității tragice.
Se face frig la răstimpuri și alergăm unul spre celălat,
mai aruncând un alt membru canceros.
Suntem bolnavi de secole, de milenii,
Suntem bolnavi și am îmbolnăvit zeul cu teama noastră.

Note despre mine însămi:

Trăiesc sub semnul indeciziei, mi-au trebui 4 specializări să înțeleg ce ar trebui să fac în viață, încă mai caut... Nu sunt poet, nu sunt profesor, nu sunt critic de teatru, nu sunt critic literar, nu sunt filosof, nu sunt foarte multe din tot ce credeam că aș putea fi. Am urmat timp de o lună cursurile Facutății de Inginerie Electrică din cadrul Universității Politehnica din București, apoi am urmat timp de 4 ani cursurile Facultății de Litere, specializarea filologie (română-latină). Am absolvit cursurile Facultății de Teatru, secția teatrologie, în cadrul U.N.A.T.C. „Ion Luca Caragiale” din București, am ales să urmez un master la Facultatea de Filosofie, cursurile de la masterul Istoria și Circulația Ideilor Filosofice. În prezent sunt bibliotecar în cadrul B.C.U.B. „Carol I” și încerc să scot la lumină blogul cutrompaprincarti.wordpress.com. Un blog axat pe recenzia de carte și nu numai.

Citește aici: Claudia Nițu - trezire în cotidian

Copyright © 2020 Claudia Nițu (Gabi Nițu)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.