CLAUDIA NIȚU - TREZIRE ÎN COTIDIAN

 

trezire în cotidian

nu mai știu ce vârstă aveam
când am încetat să mai cred
că oamenii care stau în trolee
pe scaune alăturate
nu își aparțin reciproc
că dilatarea nărilor și bătăile inimii
lor nu rezonează distrugând
intimitatea cu oamenii păstrați pentru acasă
mi-e greu să îmi amintesc
când mi-am dat seama de căldura corpurilor lor
indecente de respirația lor coordonată de același
impuls de lene imprimată în spinările lor
obosite de creierul lor spălat
de orele de muncă de peste zi
nu îmi amintesc ce vârstă aveam când am realizat
că atingem în viață mai mulți străini
decât oamenii noștri păstrați pentru acasă.

statistic vorbind

avem nevoie de statistici (al Doilea Război Mondial însumează
aproape 84.589.300 de decese)
care să contrazică tragismul fatalității
care pare să fie o nuanță a cotidianului
dar tu mă lovești pe zi ce trece mai tare
și fiecare atingere face parte din planul asumat la intrare
(atunci când administrăm pastile pacienților noștri
nu ne gândim să-i tratăm, ne străduim să-l împiedicăm
pe bolnav să rănească populația sănătoasă a țării)
nu e vina nimănui destinul
e cu mult deasupra lui dumnezeu
și tu de departe se vede că
nu ești un zeu e cumplita natură a vieții
e esența artei să suferi
legea e înscrisă în genele noastre
după ce voi fi terminat de scris
tot ce era de scris am să te chinui
la rândul meu am să pun sare
pe închieturile tale albite de
suprafața vizibilă a oaselor și
zgârciurilor
îți voi încinge bine pielea din jurul mușchilor
nu e vorba despre excitația trupurilor
și cu atât mai puțin
despre salvarea sufletelor
e pur și simplu un dans abject aruncat
în fața ochilor lumii de dragul de-a spune
că indiferent de cât de multe crime comitem
oamenii încă se pot iubi între ei
(electroșocul provoacă spasme,
vorbim de un procent de 80% din
femei care simulează orgasmul, un procent
de aproape 100% din bărbați simulează atașamentul)
nu ne pierdem vremea
să descoperim care e limita dintre frica resimțită
de un condamnat la moarte
și plăcerea resimțită de oricare dintre noi în timpul orgasmului.

să ne iubim fix așa cum

Vreau să ne iubim fix așa cum nu îți place
să simți furnicături în tot corpul să mă ceri în căsătorie,
să plâng să vreau să te refuz și să nu pot
să facem un copil împreună
să îl pierd și să înnebunesc pentru
o scurtă perioadă de timp
să mă vizitezi să
stăm pe băncile spitalului
și să îmi amintesc cât de mult te iubesc
de toate păcatele mici
de toate orgiile despre care nu am putut niciunul în
parte povesti prietenilor sau rudelor noastre
de toate plăcerile împlinite și relele făcute împreună,
să ne întoarcem în timp și să retrăim toate momentele
în care te legam la ochi să simți și să nu vezi cea
mai mare plăcere, să ne îndrăgostim nebunește
fiecare în parte unul de celălalt și lumea
să se oprească, să adie din nou vântul
când în sfârșit mă săruți pentru prima dată,
mai știi cum ne era la început
când îți spuneam că nu mă iubești pentru că
nu ai fi dat totul să fim chiar și 1 minut împreună?
Mai știi când toată lumea era împotriva noastră
și eu aveam din nefericire întotdeauna dreptate
Și nicio mare iubire nu se salvează când unul dintre cei doi
nu poate să înnebunescă iremediabil la gândul că
îl va pierde pe celălalt pentru totdeauna

***

simpla mea întâlnire cu un sinucigaș
e drumul tău spre libertate
sunt un om orb reacționez numai la atingere
viața mă impresionează când
se repede asupra mea brutal
fiecare întâmplare mușcă, taie, înfulecă din
trupul meu, suferință fizică cu iz metafizic,
și eu sunt plină de găuri moi, umede și
lipicioase
fiecare în parte pe jumătate pline cu sânge
fiecare atingere e o durere care mă seacă
sufletul îmi părăsește trupul treptat
se desprinde de la o zi la alta
am două părți oferite vandalizării
din care viața se înfruptă și pe zi ce trece
ceva din mine necrozează cu o putere de sine aleasă
mor treptat, de la o atingere la alta
nu am nimic bun de spus despre nimeni
fiecare om care se apropie de cuvinte
se apropie de mine
oamenii își iau partea care să le completeze
propriul lor puzzle existențial
fără să coste pe nimeni nimic

Citește mai multe poezii aici: Claudia Nițu
Blogul meu (sunt singurul cititor): Cu trompa prin cărți

Copyright © 2021 Claudia Nițu (Gabi Nițu)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.