OVIDIU CRISTIAN DINICĂ

Poezii din ciclul Unsprezece Septembrie:

Unsprezece septembrie 1

Bem

pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
Liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare.

Mâine este ziua mea.

Unsprezece Septembrie 2

turnați în cenușă

Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă
în zbor dezarticulat cu aripi risipite.
Bolnav pasărea sapă în
cercul înfierbântat al aerului otrăvit,
se rup cuvintele pământului care frânge
cerul rănit în compasul incandescent.
Inimi planează și se strivesc de betonul încins
tremură carnea lăsată să curgă
cu izvor tăcut se împlinește destinul
plecării din trup.
Cei ce devin zi rup groaza în silabe
sunt fiii neajunși ai tăcerii
se nasc în oceanul de ochi
cu brațe desprinse, turnați în cenușă
vocile lor hașurate
traversează versetul topirii întru ființă.

Unsprezece septembrie 3

Primele Ore

În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se așterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieții miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează orașul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
își tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.

Unsprezece Septembrie 4

Aripile noastre

Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ți fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
ușile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvinte
în liniștea așternută
vom avea aripi

Unsprezece Septembrie 5

Gândul fiului

De astăzi mama va împleti așteptarea
în părul păpușilor din geam
cu cârlionți de mătase din pletele lunii
pe buze le va pune ruj din praful de stele
își va dori la masă fiul
dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să
învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă.
în mod permanent
ea va locui în salonul dimineților albastre,
căluții de mare și berzele o vor însoți.
Din coșul lui cu rufe purtate
va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună,
apoi meticuloasă îl va înveli în straie
de duminică.
După amiaza va pregăti cina pentru timpul
șchiop

Ovidiu Cristian Dinică (n. 1963, Râmnicu Vâlcea): Absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova (promoția 1987). A debutat în 1977 în revista Cutezătorii, sub girul lui Ovidiu Zotta, cu proză. Debutul publicistic: o poezie publicată în 1983 în volumul Andra (coordonator Mihai Stoian). În perioada 1983-1987 a frecventat cenaclul “Victor Anestin” din Craiova iar între 1993 și 1995 a colaborat cu postul de radio Craiova și cu postul de televiziune Vâlcea1. A fost prezent în revistele literare 7 zile, Anton Pann, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis, Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri Literare, România Literară, Sintagme literare, Cervantes, Oltart, Luceafărul din vale, Taifas Literar și în publicațiile online eCreator, Cronopedia,  Negru pe Alb, Însemne Culturale, Noduri și Semne, Agonia, Poeții Noștri. Ovidiu Cristian Dinică este cofondator al revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume, membru în Cercul literar de la Cluj, Cenaclu Senk și Qpoem, membru al „Ligii Scriitorilor din România”, al Societății Culturale “Anton Pann” și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Prezent în antologiile: Amprente Literare (2012), Antologia Societății Culturale “Anton Pann”, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice (Galați), Antologia Editurii Singur, Antologia Poeților Vâlceni (realizator Puiu Răducanu, editura Mircea cel Bătrân)

Volume publicate:

Roșu Alternativ (2012)

Amintirile toamnei (2014)

Vitrina cu Vise (2018)

Citește și: Ovidiu Cristian Dinică - Poezii din Izolare

Copyright © 2019 Ovidiu Cristian Dinică

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.