CAMELIA BUZATU

***

I-am întrebat pe toți dac-au mai auzit de mine

și toți au spus "nu"

doar cupa ce avea pe fundul ei un pic de vin

a strigat

privește

abia ce tocmai ne-am pupat

pe buza ta de sus încă dansează din buric nemărginirea

în picătura mea de toamnă

rămasă e esența ta eternă

privește

ești aici

doar forma de lut îți dispare

acum ești cea dinainte de născare.

Confesiune

Psihiatrul meu mi-a spus

că n-ar fi trebuit să am vocație de poet.

În primul rând am văzut lumina zilei într-o clasă socială improprie

unde lacrimile ca și rugăciunile erau păstrate într-o cameră a sufletului

mai mereu încuiată,

deci nu puteai plânge pentru orice

nu te puteai ruga pentru orice.

În al doilea rând

inima mea fusese modificată încă de la naștere,

fiind doar un ciob dintr-o oglindă

în care era imposibil să mă pot privi întreagă,

acesta fiind motivul real pentru care mi-am scris poemele pe frânturi de lume,

pe petice de primăveri grăbite,

pe câmpuri de zăpadă ori

le-am presărat prin nesfârșitele păduri siberiene.

De fapt

am descoperit că tot ce știu psihiatrii

e să-ți pună întrebări despre copilărie.

De parcă aș fi asistat la proiectarea unui film mut

memoria-mi cădea mereu în nas spre hazul răutăcios al șotronului

pe care de-atâtea ori l-am călcat în picioare,

zmeiele de hârtie alergau după umbra mea trecută

iar ultima clipă asculta povești de la o piatră uitată-n margine de drum.

Așadar să nu vă așteptați să mă las târâtă în noianul amintirilor

din zilele când eram o fetiță

cu heruvimi legați în cozile subțiri,

capabilă să-mi etalez toată inocența

pentru a impresiona secerișul

care avea să strângă toți macii găsiți în obraji

și să-nchidă ochii tuturor albăstrelelor.

Hotel

Privește-ți Doamne, locașul pe care ți l-ai făcut în mine,

nu e altceva decât un hotel

clădit inegal din pietre și curcubeie înnodate, toate strânse într-un înveliș nepotrivit

unde nimeni nu-și arată fața la recepție, toți căutând mereu ceva, acel ceva,

o oră cât o secundă ori o secundă întinsă cât o oră.

Privește-mi Doamne, ferestrele,

toți vor priveliștea cea mai frumoasă,

grădina mea de trandafiri,

cu o mișcare bruscă primul lucru pe care-l vor face la intrare

buzele-mi vor deschide

adunând tot ce e mai bun,

mai ales cuvintele pe care le vor de la mine.

Privește-mi Doamne, lumea,

neatenții la păianjenul care pândește în colț

vor prinde câte un fir

când vor fi strigați nu vor auzi,

vor arăta spre bătrâna visătoare devorând un roman siropos

sau spre cel ce vrea frânghia.

Privește, Doamne construcția asta complicată,

unde-ți voi adăposti trimișii,

mai instruiește-mă din când în când,

mai pune-mi câte-un ecuson la suflet

să-i pot primi cu brațele deschise și liniștit.

Privesc de departe hotelul...

Și cu toate acestea, aș avea o întrebare,

de ce nu albește și el precum pletele pe la tâmple și

cum de se prăbușește la pământ la fel de roșu?


Când scriu

cu-n zâmbet larg îmi acopăr rândurile,

trag de el cât mai mult

peste anii și zilele mele cât mai identice în monotonia lor.

Când plâng îmi închei trecutul

cu nasturii de sticlă ai sincerității,

pe lacrimi îmi ticluiesc scrisori imaginare

în care se-ngălbenesc dureri imaginare

ca fotografiile celor dispăruți.

Când te primesc știu că între privirile tale

sunt ca un porumbel prins între oglinzile parlele ale unei săli de bal

și mai știu că pentru mine acesta nu e încă un prag trecut.

Așadar să nu vă așteptați să mă las târâtă în noianul amintirilor

din zilele când eram o fetiță

cu heruvimi legați în cozile subțiri,

capabilă să-mi etalez toată inocența

pentru a impresiona secerișul

care avea să strângă toți macii găsiți în obraji

și să-nchidă ochii tuturor albăstrelelor.

Camelia Buzatu (n. 8 noiembrie 1969, Strehaia, Mehedinți): Absolventă a Colegiului Național “Gheorghe Chițu” din Craiova. Camelia Buzatu a început să scrie poezii în anul 2017 în urma unui pariu iar de atunci a rămas iremediabil îndrăgostită de poezie. A publicat în revistele literar Dor de Dor, Expresia Ideii, Amprentele Sufletului.

Premii obținute:

Premiul I la Concursul Național de poezie organizat de revista Dor de Dor (2018)

Premiul II la Concursul Național de Poezie “Florența Albu” (2017)
Premiul III la Concursul literar "Din dragoste pentru oameni și artă"
Premiul III organizat de revista Vitrina cu oglinzi (2018)

Antologii:

Iubiri înrourate (editura Liric Graph, 2017)

Literatura din călimară (editura Explorator, 2017)

Antologia cenaclului eCreator (vol 1, editura Grinta, 2017)

Uitare de sine (colecția Print Hope, editura Armonii culturale, 2017)

Volume de poezie:

Bilete peste timp (editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2017)

Corăbii cu catarge rupte (editura Inspirescu, Satu Mare, 2017)
Somnul îngerului (editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2018)
Spinii secundelor (editura Colorama, Cluj, 2018)

Citește și: Camelia Buzatu - Socluri fără statui

Copyright © 2019 Camelia Buzatu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.