ELISABETA BOGĂȚAN

















Argument


vai mie
vai mie
tot ce ating se face scriere

pâinea apa vinul
și ţărna
trupul tău buzele tale părul
și ochii
o Doamne până și ochii

geamul pe care-l spăl
să văd unde gonesc
ziua și noaptea
vara și iarna
geamul pe care-l ating
se face scriere

și nu știu Doamne
de-i bine
sau rău

aerul se face și el
scriere
aerul prin care-ți fac semn
cu mâinile
în depărtare

și mă cutremur
cum vor mai putea respira
cei care nu înțeleg
scrierea
poeticească

veniți aș striga
spălați-mă de sângele meu
de cerneală
care-mi curge din degete

voi cei care nu vă temeți
de această treaptă de kali-yuga
când totul se destramă
totul curge
totul pare de aceeași culoare
cu nimicul

uite pe străzi
sexul
și moartea
merg braț la braț
târând agățate zdrențele nopții

gata cu sistemele
gata cu morala
gata cu lumina asta orbitoare
gata cu principiile
se strigă din gâtlejuri de cârciumi

și eu trec pitulată pe lângă
zidurile cenușii
mă țin cu mâinile de zidurile
cenușii

care iată devin scriere

o scriere cu litere rare
printre care

din când în când
câte-un bețiv îmi strigă
cine ești tu


Gura-mi oarbă

gura-mi aburind tăcere
mi te cată
mi te cere

tu te-ascunzi sub mii de fețe
gura-mi oarbă
să le-nvețe

ca și gustul de nisipuri
vânturate
printre chipuri

ELISABETA BOGĂȚAN


Cântec de izbucnit în râs

cine ești tu dar
am apucat să întreb
rezemându-mă de tine
cu mirare

eu sunt un punct de sprijin
ai izbucnit în hohote albastre
de râs

și tu ești un punct de sprijin
căci ce ai putea fi
pe hotarul acesta clătinător
și subțire
dintre cuvânt
și răcoare

ai râs iar cu hohote limpezi
și tot mai albastre
rezemându-te de mine
tot mai amirositor
a pământ


Dacă depărtarea

ți-am cuprins râzând trupul
în care strângi colțuroase fărâme
de stea

și dacă vorbirea ar putea avea înțeles
ți-aș spune
închină-i-te stelei
și teme-te de ea

cum și eu aș fugi închinându-mă
dacă depărtarea ar mai putea avea
înțeles


Oarbă alegându-mă

îmi era mai cald în brațele tale
decât în brațele cântecului
și chiar decât în căușul orbitei
în calde cenuși

de-aceea oarbă alegându-mă din treceri
după răcoare după asprime după fărâmițare
mă trimit pe urmele tale

fără întoarcere


Idile (editura Timpul, 2017)Elisabeta Bogățan (n. 14 septembrie 1949, Sânnicolaul Mare): Licențiată în litere, în 1972 la Timișoara. A debutat cu poezie în revista “Forum” din Timișoara (1970). Elisabeta Bogățan  a fost distinsă cu numeroase premii și diplome în România, Germania, Franța, Rusia, Liban. A publicat numeroase traduceri în volum, din limba franceză (11) și în limba franceză (13), în România sau Franța, precum și  studii etnografice și culegeri de folclor. Este redactor șef al revistelor: Confluențe literare internaționale, Revista de etnografie, antropologie și folclor. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Poeților Francezi din Paris, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Volume publicate:

Gazeluri (editura Monada, 1996)
Hipnoze (editura Helicon, 1998, carte distinsă cu Premiul I şi cu Diploma Novalis la Concursul Novalis, München, 1999)
De dragoste (editura Eminescu, 1999)
Zodia dezlegătorilor de semne (editura Cartea Românească, 1999)
Cântece de rezemare (editura Albatros, 2001)
Generația Ianus (editura Confluențe, 2005)
Semne / Signes (traducerea în limba franceză E. Bogăţan și Linda Bastide,  editura Poètes à vos plumes, Paris, 2007, carte distinsă cu Premiul I de poezie Poètes à Vos Plumes la Concours International de Poésie Francophone, Paris, 2008)
Sub zodii (editura Tipo Moldova, 2015 și editura eLiteratura, 2017)
Unde/ Où/ Where/Где (Gde) (traducerea în limba franceză E. Bogățan și Linda Bastide, traducerea în limba engleză de Lia-Dana Bălan, traducerea în limba rusă de Svetlana Prigotzkaia, editura Poètes à vos plumes,  Paris, 2017)
Idile (editura Timpul, 2017)
Ponts / Punți (editura Sofiana, 2018)
Iubirile (editura Eurostampa, 2018)
 

 
 
Copyright © 2019 Elisabeta Bogățan
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.