ELISABETA BOGĂȚAN - PIERDUTĂ-N LABIRINT

 

prinsă-n labirint

eu și teama
strecurată viclean
prin ferestrele larg deschise
ale ochilor
ale sufletului

dinspre uimite neînțelesuri
dinspre otrăvitoare smârcuri
de spațiu
și timp

dinspre antice ziceri
precum
homo homini lupus
probate iar și iar

o teamă devoratoare
ce m-alungă pe coridoare
cotite
umbrite
cu aer tot mai greu
de respirare

o teamă
mai lacomă
decât minotaurul
și mai fără scăpare

o teamă
ce pare a fi  chiar minotaurul
cu răsuflare de vifor
și cu ținte de-argint
orbitoare

*

labirintul
e-n mine
m-am luminat deodată

încercând să respir
sub toate tăcerile
năvălind de prin cotloane
și fisuri

mai lacome să mă înghită
decât minotaurul
cel cu o mie de guri

și nici nu știu
când l-am zidit
sau cine l-a zidit
pe neștiute

labirintul din care
unde să ies

și cum să scap
de răsuflarea prelungă
și rece
a minotaurului

ce mă trage înapoi pe tăcute


*

pierdută-n labirint
ecouri mă cheamă
pe mereu altă
înșelătoare
cărare

oglinzile pereților
îmi multiplică imaginea
aiuritoare

uși și praguri
se multiplică
și mă mint

fierbinte cenușa trupului
puțină
rămâne semn
fierbinte cenușa privirii
puțină
rămâne semn
fierbinte cenușa gândului
puțină
rămâne semn

pentru care
nedorită întoarcere

dar totuși
undeva
trebuie să fie
ieșirea
către lumină


*

în aerul stătut al labirintului
de dinafară
și dinăuntru
doar mările sufletului
tălăzuiesc sub furtuni

și-mi adun puterile să zic
pace fie pe mările sufletului
pace fie pe mările aerului
pace fie pe mările gândului

pe când
undeva se aud
demonii dezastrelor
cum trag cu obuze rusești
sfârtecând lumina înțelegerii
demonii care au tras și mai trag
cu obuze de viruși
sfârtecând pământul trupurilor

dar tu
omule fără chip
trebuie să crezi mai departe
în omenie
în lumină
în iertare
în iubire


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Elisabeta Bogăţan


Copyright © 2023 Elisabeta Bogăţan
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.