OLGA ALEXANDRA DIACONU
I
Cine mă strigă în noapte
cu glas de scamă?
Cine-mi trimite sufletul
iubirii, vamă?
Cine-mi brodează pe suflet
tainice șoapte?
El e – Cel ce coboară și urcă
fără de scară
El e – Cel ce e-n mine
și-n tot ce-i afară
Cine sufletul să petreacă
mi-l cheamă?
În cer cu locuri de fulger
să îl dezmierde
și din privirea Lui
niciodată nu-l pierde?
El e – Cel ce-mi propune un Joc -
a câta oară?
El mă îmbie cu ochii de foc
cu privirea de soare
care nu arde
și care
e foarte mică
dar și foarte încăpătoare
El e – Cel ce se joacă cu Sine
și se ascunde în Punct
apoi se revarsă din Sine
într-un Sine
mereu mai mare
El e – Cel ce e leagănul meu
dar și leagănul Lui
în care mă voi pierde curând
fără părere de rău
precum picătura de apă
în marea cea mare.
Eu visez noaptea
cu ochii deschiși –
visez la magul
din inima mea
visez nopțile
că am câte-o stea
pe umeri și-n creștet
și-așa pot zbura
Tot universul
se preumblă prin mine
de-aceea
nu simt nimic –
doar respirația ritmică
cum mă cutreieră
ca să fiu omul
cu haina cea grea
Ascult nimicul
cum se întâmplă
cum își dezleagă
desaga cu visuri
și le transformă
în clipe banale
din viața mea
sau în exuberantele clipe
când doar în vise
mai pot zbura
Nu vă pot spune
dacă dorm sau sunt trează –
poate dorm cum sămânța
pe sub pământ –
doarme întunericul
între brațele mele
până devine lumină
și - dintr-o dată -
mă visez pasăre
și-mi iau avânt
La suprafață
nimic nu se-ntâmplă –
doar timpul coboară
abrupt și ingrat
timpul care trezește
chiar când omoară
și preschimbă
toate lucrurile unul într-altul -
un fel de-a baba-oarba
neobservat
Noaptea clocește
universul în mine
și-a doua zi
am și uitat.
Sunt
tot o ardere
Sunt tot o ardere
și-o înălțare
organele tresaltă viu în mine
și parcă mă dizolv
îmi pierd conturul
cred, Doamne, c-am să mor
puțin în Tine
Puțin, doar cât
să mi Te am în preajmă
să mă prefaci în
firul infinit
să mă deșiri
din viețile multiple
umilul punct să fiu
dar punct iubit
Punctul ce ține-n brațe-o veșnicie
din câte vieți l-au vrut
și l-au murit
Simt ceruri cum
se-ntrepătrund în mine
și-mi luminează
trupul meu de lut
să-mi spele cu lumină
haina vie
să-i țeasă raze noi, din neștiut
E neștiutul
cerul mai înalt
ce se rotește-acum
deasupra noastră
să ne-amintească
ce-am uitat demult –
toți suntem Unul
pe planeta-albastră.
Dumnezeu e doar
o oază
de fericire
Dumnezeu e doar o oază de fericire
în care se pierde gândul tău
e doar o dezbrăcare de carne
o căutare în tine
a unui eu
A unui eu aproape necunoscut
deloc durut
dar la care se poate ajunge
prin durere la început
Apoi totul e ca o spirală de lumină
care te copleșește
și te aruncă mereu mai sus
E o cădere pe dos
spre un copac mai înalt
dintr-unul mai de jos
Simți o plăcere grozavă
când vrei să te lași învins de cer
Lasă-te și tu învins de lumina
celor care niciodată în suflet nu pier!
Nu știu
Nu știu ce va însemna
pentru mine Acasă
când voi pleca
de pe Pământ
dar știu că acum
Acasă e trupul meu
și amintirile mele
îi sunt veșmânt
Atunci totul
se va muta însuflet
care va fi învăluit
doar în lumină
Atunci voi vedea
lumea întreagă
trecută printr-o singură lentilă
Atunci razele se vor aduna
prin lentila
ochiului meu nevăzut
ca să pot înțelege – în sfârșit -
că toți suntem una
că eu sunt în Mag
și Magul, în mine
Pare straniu acum
să înțeleg asta
dar atunci
mă va cuprinde
înțelepciunea tăcerii
care este
lumina acceptării de sine
care este lumina iubirii
Fără liniște
nu poate exista
o apreciere adevărată a vieții
În liniște
privești ca un martor
cele bune și cele rele
ale vieții
și le accepți
ca făcând parte din tine
În liniște
nu gândești
doar accepți lucrurile
ca făcând parte
din tine
În liniște
vezi și țepii
și floarea trandafirului
care ești
Apa înțelepciunii
se va infiltra astfel
în interiorul
ființei tale
odată cu Magul
care așteaptă
să-l lași să se nască
Doar întorcându-te
la inocență
Îl vei afla
căci – nu uita –
esența lui e transformarea
Pătrunde în inima ta -
în peștera ascunsă
care te așteaptă
din veșnicie -
doar aici vei descoperi
întreaga lume
pe care Magul a sădit-o în tine
înainte de a te naște
El stă ascuns
în miezul lumii -
trebuie doar să știi să-L găsești.
Olga Alexandra Diaconu (n. 19 aprilie 1948, Moreni, Dâmbovița, locuiește în Iași): Poetă, prozatoare, eseistă, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolventă a Facultății de litere (secția română-franceză) din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (promoția 1971). Olga Alexandra Diaconu a debutat în
revista “Luceafărul”, numărul din 4 noiembrie
1971.
Aprecieri critice:
Ana Maria Zlăvog, Ion Hurjui, Ion Holban, Cezarina Adamescu, Olimpia
Octavia Berca, Alexandru Florin Țene, Dănuț Grădinaru, Marius Chelaru, Angelo
Manitta, Simona Modreanu
Volume publicate:
Dreptul la nemurire
(volum de debut, poezie, editura Helga, IaȘi, 1993)
Creație și creativitate în viziunea lui Mircea Eliade (eseu, editura Sedcom
Libris, Iași, 2001)
Hora stihiilor (poezie, editura
Augusta, Timișoara, 2003)
Așteptând să vină un val
(roman, editura Augusta - Art Press, Timișoara, 2005)
Ochiul de veghe
(poezie, editura Cronica, Iași, 2007, poezii, volum distins cu premiul al
II-lea la Concursul de Poezie Religioasă “Daniil Sandu Tudor”, Vatra Dornei,
2007)
Lumina de pe Munte
(poezie, editura Timpul, 2007, premiu special pentru
poezie în limba română al concursului “Poesia, prosa e arti figurative - Il Convivio”, Italia, 2010)
Năstrapa nevăzută
(poezie, editura Junimea, Iași, 2012)
Zbor de dragoste târzie (poezii propuse pentru antologia 2012 a concursului „Poesia, prosa e arti figurative –
Il Covivio” - 2011, editura Junimea, Iași, 2012)
Vol d’amour Tardif – Zbor de dragoste târzie (editura Edilivre,
Paris-Saint Dénis, 2014)
Intrare în primăvară
(editura Pim, Iași, 2014, mențiune de onoare la Festivalul internațional de
poezie, „Corona”, Italia, 2017)
Diminețile sufletului (premiu al II-lea pentru poezie
inedită la Festivalul național de poezie religioasă “Credo”, Lăpușna, editura Pim, Iași, 2015)
Casa de vacanță (poezii pentru copii,
editura Pim, 2019)
Magul din inima mea (poezii mistico-cuantice,
editura Pim, Iași, 2019)
Citește și: Olga Alexandra Diaconu - Intrare în toamnă, Olga Alexandra Diaconu - Sămânță sub zăpadă, Răsad de vise și Olga Alexandra Diaconu - Când vântul mă mângâie
Copyright © 2019 Olga Alexandra Diaconu
Utilizarea integrală sau
parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment