OLGA ALEXANDRA DIACONU - INTRARE ÎN TOAMNĂ

 

Poezii din volumul “Intrare în toamnă", în curs de apariție la Editura “Sfântul Ierarh Nicolae” din Brăila:

Și timpul curge altfel

Și timpul curge altfel
când ai intrat în toamnă –
doar uneori sunt zbateri
în frâu poți să le ții
crezând că-mpotrivirea
e doar cumplita doamnă
ce-ți strică mersul vieții
de-l știi sau de nu-l știi

Când vine-o-nflăcărare
ești suspicios și crezi
că nu e pentru tine
c-a trecut vremea-n care
în suflet zburdau iezi

Respiri doar nostalgia
că nu a fost să fie
privind cu drag la tineri
ce-n mersul lor au arc
care-i aruncă-n cer
și pe pământ i-aduce
Doar știi ce ei trăiesc
și le zâmbești complice.

Sunt filele trăite
ca filele de carte

Sunt viețile trăite
ca filele de carte –
același ax le ține
spre-a nu se mai desparte

Trecut e ce-ai trăit,
prezent e ce trăiești,
iar viitorul e
trăitul mai departe

Și fiecare viață-i
un alt mod de trăire –
înoți în alte valuri,
dar tinzi spre veșnicie

Oricand poți să te-ntorci
trăindu-ți amintirea,
oricând poți să te-avânți
să-ți fii ție vestirea

E Dumnezeu în tine
în fiecare clipă
și soarbe- orice trăire
în tine se-nfiripă
Dar El se detașează
de ceea ce trăiește -
și tu, ca El, de poți,
trăirea-ți limpezește

Tu ești doar personajul
ce rolul și-l creează
și ai mai multe roluri
în viața asta trează

De secole, milenii
tot roluri ai avut
și vei avea mereu
căci spiritul ți-e crud

Iar lecțiile vieții
nu sunt ca la o școală –
te naști și vei muri
cât inima ți-e goală

Ai învățat ceva
din aspră viața asta?
Tu te îneci la mal
și vezi din val,doar creasta

Ca spuma ce ascunde
miracolul oceanic,
așa e viața ta –
distanța e doar timp,
tu nu știi ce ascunzi,
nu știi de ce trăiești,
lași viața doar să curgă
și nu știi cine ești.

Au înflorit toți nuferii

Au înflorit toți nuferii
pe lac
Au înflorit în noapte
dintr-o dată
și și-au mutat trăirea-n
trupul meu
Ciudat, mă simt de vară,
vinovată

Nu-i pentru prima oară

când mă mut
din toamna vieții
nesperat, în vară
da'-i ca și cum
o primă oară s-a-ntâmplat
și merg pe drum
cu sufletul pe-afară

Și, ca să cred că
nu e nălucire
că glasul tău
în noapte-am auzit,
s-a-nviorat și iarba
din grădină:
e verde, mătăsoasă
și-ncet se unduiește
la privit

Cum de-ai făcut
departele, aproape -
de te-am simțit aievea
lângă mine -
n-am să te-ntreb
Ca magul Merlin
tu gândești
când dădea lecții
regelui Artur
spunând că
spațiul, timpul
sunt o farsă,
că lumea asta
lumi are-mprejur
și toate sunt
o singură fereastră
spre cerul nepătruns
plin de minuni

Te-aud încet
din depărtate zări
spunând că
inima e doar o cuantă
ce ține-n ea
întregul univers
și că iubirea cea adevărată
se scrie singură în vers.

Iubire cuantică

Încă de-aseară
mi-am dat seama
c-am rămas
singură acasă

Tu n-ai venit
nici n-ai plecat
dar energia ta era
neașteptat, cu mine-n casă

Când energia ți-ai trimis
erai șuvoi, erai și foc
mă devastai, mă înfloreai
și nu mă întristai deloc

De ce-ai plecat
de lângă mine?
E o-ntrebare fără rost -
noi telepatic ne-am certat
și-acum sunt norii, adăpost

Să râd? Să plâng? M-ai auzi
și nu cred că te-ar afecta
Mai bine stau în așteptare
și totul se va vindeca.

Azi, nestatornicia toamnei

Azi, nestatornicia toamnei

s-a cuibărit din nou în mine –

când nori, când ceață

vânt sau ploaie

ca sufletu-mi închis de tine

Îți văd defectele cu carul –

și pe-ale mele, uneori,

dar mai ades eu îți văd darul

de a mă arunca sub val

Mă las atrasă către tine

ca înecatul de-un vârtej

de parcă moartea-i semn astral

și tu rămâi singurul crez

O clipă razele de soare

m-au mângâiat încetișor

de parcă mi-ar fi spus: renunță

și-așteaptă valul următor

Poate c-o toamnă luminoasă

va poposi în gândul tău

și-ai să vezi viața iar frumoasă

și blândă ca sufletul tău.

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Olga Alexandra Diaconu

Citește aici: Olga Alexandra Diaconu - Când vântul mă mângâie, Răsad de vise și Olga Alexandra Diaconu - Sămânță sub zăpadă

Copyright © 2021 Olga Alexandra Diaconu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.