MIHAI VICTOR AFILOM
Poetul meteosensibil
Scrie iarna despre fulgi de nea,
Brazi de Crăciun și sănii trase de cai,
Atmosfera hibernală îi copleșește simțurile,
Iarna este purtătoare nostalgiilor,
Sezonul rece este cheia depozitarului de amintiri.
Așa că poeții scriu iarna despre oamenii de zăpadă,
Iar vara despre soare și cireșe,
Știrile meteo, gerul aspru de afară,
Dogoarea sobei cu lemne,
Stimuli pentru recuperarea memoriei.
...
Îmi amintesc cum îl așteptam pe tata în Ajun,
Venea de la Combinat cu plăsuța cu dulciuri,
Moș Crăciun se numea atunci Moș Gerilă,
Atunci primeam primele portocale,
Ciocolată Kandia, Bombonele Cip,
Eugenii, mentosane și napolitane.
Și apoi mesele de Revelion,
Cu salată de boeuf și de vinete,
Cu bere Hațegana, Pepsi și Cico,
Scenete la TV cu Toma Caragiu și Dem Rădulescu,
Florin Piersic cu ”Un pedagog de școală nouă”,
Angela Similea, Marius Țeicu și Mihai Constantinescu,
Artificiile chinezești sfârâitoare,
Și penarul și ghiozdănelul cu miros de mușama,
Ascuțitoarea rinocer și Abacul colorat...
Mătușile, unchii, verisorii, nașii, finii,
Cu toții în jurul mesei festive,
Noi, cei mici, jucându-ne cu mașinuțe,
Desenând în cartea de colorat cu Scufița Roșie,
Ori buchisind din cărțile de Karl May sau Jules Verne,
Cizmulițele roșii de cauciuc primite de la surioara mea,
Jimmy, cățelul, tolănit leneș lângă fotoliu,
în bucătărie radioul emițând Radio Europa Liberă,
Privilegiul de a sta treji până în zori.
Apoi cu bunicii, la țară,
Veneau dubașii și craii,
Irozii și copilașii cu Steaua,
Fierbea vinul pe sobă
Și cozonacii se coceau în ler.
...
Acum,. deși avem mult mai mult,
Ciocolată elevețiană și șampanie franțuzească,
Cafea veritabilă, țigări Mallborro,
Whiski, Fanta și Coca Cola,
Gadgeturi electronice și zeci de programe TV,
Libertatea de a spune orice ne trece prin minte,
De a călători la Londra sau Paris,
Citybreak în Roma sau Viena,
Avem acces la informație, internet,
Avem totul li nu avem nimic,
Am învățat că verbul esențial,
Nu este a avea, ci a fi.
...
Realizezi că farmecul unei vârste, culoarea clipei,
Nu constă în elementele de decor,
Acestea doar crează fundalul, atmosfera,
Tot ceea ce contează sunt oamenii
Care au fost o dată lângă tine și acum nu mai sunt,
Îți mai amintești de ei doar răsfoind albume cu fotografii,
Ori pălăvrăgind cu vreun prieten vechi
Și atunci vin lacrmile și durerea
Atunci știi că nimic nu e permanent, totul curge,
Așa cu mai venit pe lume, așa vei și pleca,
Vei fi doar tu, singur și lumea cuprinsă
În cufărul tău cu amintiri.
Scrie iarna despre fulgi de nea,
Brazi de Crăciun și sănii trase de cai,
Atmosfera hibernală îi copleșește simțurile,
Iarna este purtătoare nostalgiilor,
Sezonul rece este cheia depozitarului de amintiri.
Așa că poeții scriu iarna despre oamenii de zăpadă,
Iar vara despre soare și cireșe,
Știrile meteo, gerul aspru de afară,
Dogoarea sobei cu lemne,
Stimuli pentru recuperarea memoriei.
...
Îmi amintesc cum îl așteptam pe tata în Ajun,
Venea de la Combinat cu plăsuța cu dulciuri,
Moș Crăciun se numea atunci Moș Gerilă,
Atunci primeam primele portocale,
Ciocolată Kandia, Bombonele Cip,
Eugenii, mentosane și napolitane.
Și apoi mesele de Revelion,
Cu salată de boeuf și de vinete,
Cu bere Hațegana, Pepsi și Cico,
Scenete la TV cu Toma Caragiu și Dem Rădulescu,
Florin Piersic cu ”Un pedagog de școală nouă”,
Angela Similea, Marius Țeicu și Mihai Constantinescu,
Artificiile chinezești sfârâitoare,
Și penarul și ghiozdănelul cu miros de mușama,
Ascuțitoarea rinocer și Abacul colorat...
Mătușile, unchii, verisorii, nașii, finii,
Cu toții în jurul mesei festive,
Noi, cei mici, jucându-ne cu mașinuțe,
Desenând în cartea de colorat cu Scufița Roșie,
Ori buchisind din cărțile de Karl May sau Jules Verne,
Cizmulițele roșii de cauciuc primite de la surioara mea,
Jimmy, cățelul, tolănit leneș lângă fotoliu,
în bucătărie radioul emițând Radio Europa Liberă,
Privilegiul de a sta treji până în zori.
Apoi cu bunicii, la țară,
Veneau dubașii și craii,
Irozii și copilașii cu Steaua,
Fierbea vinul pe sobă
Și cozonacii se coceau în ler.
...
Acum,. deși avem mult mai mult,
Ciocolată elevețiană și șampanie franțuzească,
Cafea veritabilă, țigări Mallborro,
Whiski, Fanta și Coca Cola,
Gadgeturi electronice și zeci de programe TV,
Libertatea de a spune orice ne trece prin minte,
De a călători la Londra sau Paris,
Citybreak în Roma sau Viena,
Avem acces la informație, internet,
Avem totul li nu avem nimic,
Am învățat că verbul esențial,
Nu este a avea, ci a fi.
...
Realizezi că farmecul unei vârste, culoarea clipei,
Nu constă în elementele de decor,
Acestea doar crează fundalul, atmosfera,
Tot ceea ce contează sunt oamenii
Care au fost o dată lângă tine și acum nu mai sunt,
Îți mai amintești de ei doar răsfoind albume cu fotografii,
Ori pălăvrăgind cu vreun prieten vechi
Și atunci vin lacrmile și durerea
Atunci știi că nimic nu e permanent, totul curge,
Așa cu mai venit pe lume, așa vei și pleca,
Vei fi doar tu, singur și lumea cuprinsă
În cufărul tău cu amintiri.
Happy
New Year
Obsesiv ai șters mobila,
Compulsiv ai scuturat covoarele,
Ai împodobit bradul cu minuțiozitate,
Ai decorat camerele cu ghirlande,
Ai în cap liste de cumpărături
Cu șampanie, cozonaci și portocale,
Cu cadouri, jucării, parfumuri de lux,
Cu precizie de metronom
Mai bifezi câte o sarcină,
Asculți colinde și te crezi mai bun,
Toată vânzoleala asta organizată,
Îți amorțește sufletul trist,
Massmedia induce spiritul Crăciunului,
Inoculează subtil șarada prefabricată,
O accepți benevol ... gustul de plastic,
De celuloid, de tabloid...rămâne...
Au fost ani în care am ascultat Nirvana de Crăciun,
Am citit nuvele grotești de Edgar Allan Poe ori Sartre,
Mi-am îngăduit să nu particip la toată mascarada asta
Cu fii mai bun, moș Crăciun și alte povești,
Mi-am permis să fiu eu însumi cu demonii mei,
Am sondat golul ce-l port în suflet,
Nu-l poți umple nici cu vin fiert, nici cu bomboane de pom,
Am fost măcar o dată sincer cu mine,
Am contemplat poetica macabră a gerului
Ce ucide nediferențiat vrăbii, porumbei sau cerșetori,
A disperării negre ce a ucis-o pe Mădălina Manole,
Suflet gol, nebun de dor...
Iată în unele cămine cântece și voie bună,
În altele frig și sărăcie lucie,
Depinde de perspectivă,
O simplă convenție temporală,
Nu ne face mai buni, sau mai răi,
Așa că nu cred în povești de genul -
De Crăciun fii mai bun, nu mai cred
În gesturile caritabile, filantropice,
Făcute cu surle și trâmbițe,
Așa cum nu mai cred în chipurile zîmbitoare
Sau felicitările de complezență ale unor oameni
Pentru care în celelalte 364 de zile ale anului n-ai existat,
Dar... să dau o șansă umanității
Trag un văl peste această dureroasă luciditate
Și o să mă îmbăt cu atmosfera clasică,
Cu reni, brad și scorțișoară,
O să încerc să iubesc,
Să mă dăruiesc,
Nu promit că voi reuși,
Trag un văl
Peste golul acesta terifiant
Ce ne înghite pe toți.
Compulsiv ai scuturat covoarele,
Ai împodobit bradul cu minuțiozitate,
Ai decorat camerele cu ghirlande,
Ai în cap liste de cumpărături
Cu șampanie, cozonaci și portocale,
Cu cadouri, jucării, parfumuri de lux,
Cu precizie de metronom
Mai bifezi câte o sarcină,
Asculți colinde și te crezi mai bun,
Toată vânzoleala asta organizată,
Îți amorțește sufletul trist,
Massmedia induce spiritul Crăciunului,
Inoculează subtil șarada prefabricată,
O accepți benevol ... gustul de plastic,
De celuloid, de tabloid...rămâne...
Au fost ani în care am ascultat Nirvana de Crăciun,
Am citit nuvele grotești de Edgar Allan Poe ori Sartre,
Mi-am îngăduit să nu particip la toată mascarada asta
Cu fii mai bun, moș Crăciun și alte povești,
Mi-am permis să fiu eu însumi cu demonii mei,
Am sondat golul ce-l port în suflet,
Nu-l poți umple nici cu vin fiert, nici cu bomboane de pom,
Am fost măcar o dată sincer cu mine,
Am contemplat poetica macabră a gerului
Ce ucide nediferențiat vrăbii, porumbei sau cerșetori,
A disperării negre ce a ucis-o pe Mădălina Manole,
Suflet gol, nebun de dor...
Iată în unele cămine cântece și voie bună,
În altele frig și sărăcie lucie,
Depinde de perspectivă,
O simplă convenție temporală,
Nu ne face mai buni, sau mai răi,
Așa că nu cred în povești de genul -
De Crăciun fii mai bun, nu mai cred
În gesturile caritabile, filantropice,
Făcute cu surle și trâmbițe,
Așa cum nu mai cred în chipurile zîmbitoare
Sau felicitările de complezență ale unor oameni
Pentru care în celelalte 364 de zile ale anului n-ai existat,
Dar... să dau o șansă umanității
Trag un văl peste această dureroasă luciditate
Și o să mă îmbăt cu atmosfera clasică,
Cu reni, brad și scorțișoară,
O să încerc să iubesc,
Să mă dăruiesc,
Nu promit că voi reuși,
Trag un văl
Peste golul acesta terifiant
Ce ne înghite pe toți.
Merry
Christmas
Edilii au inaugurat instalațiile de
Crăciun,
Lumina neoanelor a inundat orașele,
Poporul a început asaltul asupra supermarketului,
Cetățenii umplu cu frenezie coșurile,
La radio un reverend american
A anunțat a 20-a apocalipsa,
Pe facebook: inflație de felicitări,
Zuckerberg a monopolizat sărbătoarea.
Alarmant lovesc și expresiile,
Isteria generală e tulburată
De cântecul funebru, doliu la Câmpina;
La stiri totul este mistificat,
Malaxorul masmedia...
Senzationalul....
Stimulii tociți ai populației...
Moartea nu are vacanță,
Zilnic isi ia tributul,
Metronom grotesc.
Pălăvrăgeala continuă,
Rotativă știrilor de sezon
Ne deturnează atenția
Iata trimitem un satelit în spațiu,
Încă o unealtă a Big brother-ului global,
În Paris totul e galben si revanșard,
Țarul moscovit amenintä radioactiv,
La Washington bufonul înaltă un nou zid
Milioane de săraci în Mexic,
Nici tsunamiul indonezian nu a auzit de Crăciun,
Noile Saturnalii înlocuiesc tradiția creștină,
Era Vărsătorului alungă pe cea a Peștilor;
Se aude dangăt de clopot,
Babele se îmbulzesc la slujbe,
Leu cu leu, cărămidă cu cărămidă
Creste marea catedrala,
Popii binecuvântează grabit,
Apoi își ies din rol, mercedesul, agapele,
Babele fericite - le-au atins straiele,
Doar câte un preot de țară,
Vestește sfios adevărata epifanie,
Zgomotul de fond îi acoperă glasul,
Lumea privește prostită "Singur acasă ",
Noradul il supraveghează pe Moș Crăciun;
Fiara electronică ne supraveghează pe noi toți,
CUMPĂRĂ, CONSUMĂ, VOTEAZĂ, TACI!
E Crăciunul secular,
Cât se subtilă a devenit prigoană!
Cine are urechi de auzit, va auzi!
Pruncul Iisus plânge în iesle,
În curând va veni primăvara
Și noi toți îl vom răstigini,
Încă o dată și încă o dată.
Lumina neoanelor a inundat orașele,
Poporul a început asaltul asupra supermarketului,
Cetățenii umplu cu frenezie coșurile,
La radio un reverend american
A anunțat a 20-a apocalipsa,
Pe facebook: inflație de felicitări,
Zuckerberg a monopolizat sărbătoarea.
Alarmant lovesc și expresiile,
Isteria generală e tulburată
De cântecul funebru, doliu la Câmpina;
La stiri totul este mistificat,
Malaxorul masmedia...
Senzationalul....
Stimulii tociți ai populației...
Moartea nu are vacanță,
Zilnic isi ia tributul,
Metronom grotesc.
Pălăvrăgeala continuă,
Rotativă știrilor de sezon
Ne deturnează atenția
Iata trimitem un satelit în spațiu,
Încă o unealtă a Big brother-ului global,
În Paris totul e galben si revanșard,
Țarul moscovit amenintä radioactiv,
La Washington bufonul înaltă un nou zid
Milioane de săraci în Mexic,
Nici tsunamiul indonezian nu a auzit de Crăciun,
Noile Saturnalii înlocuiesc tradiția creștină,
Era Vărsătorului alungă pe cea a Peștilor;
Se aude dangăt de clopot,
Babele se îmbulzesc la slujbe,
Leu cu leu, cărămidă cu cărămidă
Creste marea catedrala,
Popii binecuvântează grabit,
Apoi își ies din rol, mercedesul, agapele,
Babele fericite - le-au atins straiele,
Doar câte un preot de țară,
Vestește sfios adevărata epifanie,
Zgomotul de fond îi acoperă glasul,
Lumea privește prostită "Singur acasă ",
Noradul il supraveghează pe Moș Crăciun;
Fiara electronică ne supraveghează pe noi toți,
CUMPĂRĂ, CONSUMĂ, VOTEAZĂ, TACI!
E Crăciunul secular,
Cât se subtilă a devenit prigoană!
Cine are urechi de auzit, va auzi!
Pruncul Iisus plânge în iesle,
În curând va veni primăvara
Și noi toți îl vom răstigini,
Încă o dată și încă o dată.
Solilocvii
Uneori simți nevoia să asculți heavy
metal,
Destule șansonete și hituri pe FM,
Am nevoie de un riff de chitară,
Un solo de tobe, ceva abraziv,
O metodă contra ruginii sufletești.
Iarna aceasta prelungită, prea puțin soare,
Prea puțină vitamina D,
Starea de letargie,
Și stii că nu ai voie alcool, nici măcar țigări,
Aceste excitante elementare,
Cum să ieși atunic din amorțeală,
Doze mici de Metallica, Iron Maiden...
E ora 3, dis de dimineață,
Nici măcar nu au cântat cocoșii,
Ce atâta somn,
Și venerabliul Mircea Eliade
Dormea doar 4 ore pe noapte,
Ești treaz, lucid...
De fapt ești treaz de cîțiva ani,
Ai atins modul acela de echilibru,
Izvorât din starea permanenta de veghe,
Ai absolvit cu brio
Exercițiul de acceptare al sinelui,
Accepatre a fratelui tău interior,
Crucificat lăuntric în subconștient.
Cu toții suntem purtători de Duh Sfânt,
Cu toții avem un Isus Personal -
Aici e taina cea mare,
Când ai reușit să te ierți pe tine însuți,
Să-ți accepți identitatea,
Te-ai împăcat și cu lumea,
Care e de fapt reflexia propriului tău chip.
Iată, am reușit să ies din iluzia numită timp,
Îmi creez propria mea poveste,
M-am logodit cu poezia
Și fac doar ceea ce iubesc,
Citesc și scriu,
Am evadat din cușca obligațiilor sociale,
Subitle lanțuri de sclavie.
Îmi definesc viitorul,
Literă cu literă,
Secvență cu secvență,
Bit cu bit...
Destule șansonete și hituri pe FM,
Am nevoie de un riff de chitară,
Un solo de tobe, ceva abraziv,
O metodă contra ruginii sufletești.
Iarna aceasta prelungită, prea puțin soare,
Prea puțină vitamina D,
Starea de letargie,
Și stii că nu ai voie alcool, nici măcar țigări,
Aceste excitante elementare,
Cum să ieși atunic din amorțeală,
Doze mici de Metallica, Iron Maiden...
E ora 3, dis de dimineață,
Nici măcar nu au cântat cocoșii,
Ce atâta somn,
Și venerabliul Mircea Eliade
Dormea doar 4 ore pe noapte,
Ești treaz, lucid...
De fapt ești treaz de cîțiva ani,
Ai atins modul acela de echilibru,
Izvorât din starea permanenta de veghe,
Ai absolvit cu brio
Exercițiul de acceptare al sinelui,
Accepatre a fratelui tău interior,
Crucificat lăuntric în subconștient.
Cu toții suntem purtători de Duh Sfânt,
Cu toții avem un Isus Personal -
Aici e taina cea mare,
Când ai reușit să te ierți pe tine însuți,
Să-ți accepți identitatea,
Te-ai împăcat și cu lumea,
Care e de fapt reflexia propriului tău chip.
Iată, am reușit să ies din iluzia numită timp,
Îmi creez propria mea poveste,
M-am logodit cu poezia
Și fac doar ceea ce iubesc,
Citesc și scriu,
Am evadat din cușca obligațiilor sociale,
Subitle lanțuri de sclavie.
Îmi definesc viitorul,
Literă cu literă,
Secvență cu secvență,
Bit cu bit...
Mihai Victor Afilom (n. 9 iunie 1979, Hunedoara):
Absolvent al Liceului teoretic “Iancu de Hunedoara” și al Facultatea de
Inginerie Hunedoara din cadrul Universității “Politehnica” din Timişoara.
A publicat în revistele literare Provincia
Corvina, Nova Provincia Corvina, Luceafărul (Botoșani), Destine literare (Canada), Cervantes, Singur,
E-Creator, Vatra, Regatul
Cuvântului. Este membru fondator al Grupului Cultural Cervantes, membru al Cercului
Literar de la Cluj (sub egida editurii Colorama) și
membru al Asociației Culturale pentru Unesco ”Iulia Hașdeu”.
Prezențe în
antologii:
Dialoguri în peștera cu bal(c)on (în colaborare cu Eugen Evu și Monica
Mihaela Minescu, editura
Singur, 2017)
Cuplul in cautarea paradisului pierdut (editura Karta-Graphic, Ploiesti, 2016)
Scrisul de azi (editura Singur, 2015)
Inel de aur fără corb (antologia tinerilor hunedoreni
lansaţi de revista “Provincia Corvina”, editura Polidava, 2006)
Volume publicate:
Terra incognita. Geografie
afectivă (editura
Singur, Târgoviște, 2017)
Cercuri în lanul de cuvinte (editura Colorama, Cluj Napoca,
2017)
Graffiti. Masca din oglindă. Cub Rubik cu
amintiri (editura
Inspirescu, 2016)
Elegii Fluide (editura Inspirescu, 2015)
Şevalet terapeutic (editura Singur, 2015)
Şerpii Soarelui (volum de debut, editura Emia,
Deva, 2001)
Copyright © 2019 Mihai Victor Afilom
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment