LIVIU-IOAN MUREȘAN
m-au
călcat oameni, animale, maşini, biciclete, sănii, păsări, reptile,
nu
le-am înţeles sensul
citez cuvintele trotuarului
deduc că nici sensul propriei existenţe nu-i era clar
destul de ciudat pentru o viaţă lungă, plină de gropi.
ştia, cu siguranţă ştia, că amintirea îi va fi ştearsă pentru totdeauna,
aşa s-a destăinuit singurului ascultător al poveştilor,
singurului trecător care-i înţelegea limba.
şi, mai ales, tristeţea.
avea ceva grav în vorbire, o înţelepciune ascunsă muritorilor,
ştia că împărtăşirea aceasta nu are sens,
spera că paşii pe care i-a susţinut să-l imortalizeze-aşa credeam-
şi mi-am notat vorbele.
s-au adunat excavatoarele, buldozerele, muncitorii,
pentru a lărgi strada pe care nu mai încăpeţi!
moartea-mi va fi uşurare transportului,
amintire fi-vor cuvintele mele pe care ţi le las testament!
în gura de canal oamenii au pus un trunchi de copac,
să nu cadă vreunul neatent, sau băut, sau un copil nesupravegheat,
bătrînul trotuar strănută gîdilat de rădăcinile ce-i pătrunseră ţevile înfundate
-le simţea parte din trup, avea o relaţie specială cu băieţii de la vindanje-
mi-am notat cu atenţie înţelepciunea, bîrfele, fabulaţiile,
apoi amintirile de cînd eram copil, trotuarul tînăr,
prietenia noastră ascunsă.
numai bătrîna de la 4 ştia secretul puterii mele
citez cuvintele trotuarului
deduc că nici sensul propriei existenţe nu-i era clar
destul de ciudat pentru o viaţă lungă, plină de gropi.
ştia, cu siguranţă ştia, că amintirea îi va fi ştearsă pentru totdeauna,
aşa s-a destăinuit singurului ascultător al poveştilor,
singurului trecător care-i înţelegea limba.
şi, mai ales, tristeţea.
avea ceva grav în vorbire, o înţelepciune ascunsă muritorilor,
ştia că împărtăşirea aceasta nu are sens,
spera că paşii pe care i-a susţinut să-l imortalizeze-aşa credeam-
şi mi-am notat vorbele.
s-au adunat excavatoarele, buldozerele, muncitorii,
pentru a lărgi strada pe care nu mai încăpeţi!
moartea-mi va fi uşurare transportului,
amintire fi-vor cuvintele mele pe care ţi le las testament!
în gura de canal oamenii au pus un trunchi de copac,
să nu cadă vreunul neatent, sau băut, sau un copil nesupravegheat,
bătrînul trotuar strănută gîdilat de rădăcinile ce-i pătrunseră ţevile înfundate
-le simţea parte din trup, avea o relaţie specială cu băieţii de la vindanje-
mi-am notat cu atenţie înţelepciunea, bîrfele, fabulaţiile,
apoi amintirile de cînd eram copil, trotuarul tînăr,
prietenia noastră ascunsă.
numai bătrîna de la 4 ştia secretul puterii mele
de
a mă înţelege cu lucrurile.
specie pe
cale de devenire
pasărea
kiwi se plimba pe la marginea pădurii bogata
privea cu atenţie călătorii încercînd să zboare spre maşinile ce treceau
prin praful verii
oamenii se întrebau ce caută pasărea kiwi în românia
mulţi apelau la 112
a fost chiar şi un ambuteiaj
dar fără victime doar pagube materiale
din pădure ieşi un maori
strigînd către curioşi
pasărea kiwi nu vede nu zboară
nu trăieşte în praful verii
şi aici nu e românia
privea cu atenţie călătorii încercînd să zboare spre maşinile ce treceau
prin praful verii
oamenii se întrebau ce caută pasărea kiwi în românia
mulţi apelau la 112
a fost chiar şi un ambuteiaj
dar fără victime doar pagube materiale
din pădure ieşi un maori
strigînd către curioşi
pasărea kiwi nu vede nu zboară
nu trăieşte în praful verii
şi aici nu e românia
nici
pădurea bogata
teoria
membranei
în
cimitirul vesel
printre cruci colorate şi epitafuri hazlii
trăim şi moartea pare iluzie
doar unii mai temători
caută explicaţii
banale alaltăieri cititorilor în stele
şi ghicitoarelor
printre cruci colorate şi epitafuri hazlii
trăim şi moartea pare iluzie
doar unii mai temători
caută explicaţii
banale alaltăieri cititorilor în stele
şi ghicitoarelor
cel mai bine se citeşte în riduri
gîndul să fie bun cînd priveşti în oglindă
gîndul să fie bun cînd priveşti în oglindă
chipul
ce nu-ţi aparţine
păstrează degetele pentru momentul adevărului
cînd deasupra ţărîna
ultimă oglindă a amintirilor
cînd deasupra ţărîna
ultimă oglindă a amintirilor
îţi
va crispa un zîmbet
epopeea lui
LIM (fragment)
următoarea
tabletă nu poate fi cu certitudine atribuită lui LIM
se poate bănui că unul dintre studenţi şi-a plagiat maestrul
LIM este în Spania la cules de căpşuni fapt nefiresc pentru un semizeu
se poate bănui că unul dintre studenţi şi-a plagiat maestrul
LIM este în Spania la cules de căpşuni fapt nefiresc pentru un semizeu
mare e Domnul şi mari sînt înfăptuirile sale
el a lăsat pe pămînt Spania cea bogată cu minunatele plantaţii de arbori exotici
iată din căpşunii aceştia ne trăim zilele
noi cei ce căutăm fericirea
două mii de kilometri de mers
şi iară de două ori cîte două mii de kilometri în brînci
într-un an de muncă
euro peste euro am strîns
cărămidă peste cărămidă
şi vila de la ţară e aproape gata
minunate fotografiile de pe facebook
cu pruncii lăfăindu-se printre materialele de construcţii
tapetul din dormitor pe care soţia l-a ales cu grijă
să ne fascineze serile cînd împreună vom urmări pe ecranul de 102 cm emisiunile distractive
minunate carpetele din sufragerie
dar cu adevărat încîntătoare lada frigorifică
de 500 de cm cubi
ce bine va şedea acolo Ghiţă de Crăciun
cînd pentru o săptămînă vom fi împreună
o familie mare şi fericită
lăudat fie Domnul care a dat muritorilor gîndul cel bun
şi au construit şosele de mare viteză
şi autoturisme de mare viteză
şi a lăsat omului puterea de a stăpîni peste toate
lăudat fie Domnul care a împărţit talanţi oamenilor
pentru ca aceştia să-i înmulţească într-un chip atît de plăcut
iată în seara aceasta voi apleca genunchii aici în camera pe care o împart cu cei trei tovarăşi
pe covoraşul acesta plin de noroi
şi abia după ce voi înălţa ruga
voi deschide sticla de rachiu
primită de la gugulanul din Caransebeş
apărea din
nimic
apărea
din nimic, unde nu credeai,
rămânea o senzaţie fină a trecerii,
încet, încet, teritoriul devenea prezenţă
în care să te scalzi spre contopire,
să te ghemuieşti, să te înveleşti
în puful invizibil al timpului
prin care şi-a ţesut devenirea.
creştea peste tot, eram peste tot,
noţiunile căpătau alte sensuri,
îmbrăcat unul cu celălalt,
înţelegând unul prin celălalt,
escaladând unul pe umerii celuilalt,
am ajuns într-o lume stranie;
aici apăreau din nimic, unde nu te aşteptai,
cai şi iepe călărind unii pe umerii celorlalţi,
lei şi leoaice muşcându-şi reciproc muşcăturile,
turme de bivoliţe albe zburând deasupra turmelor
de bivoli pestriţi.
nechezatul se auzea de sus şi de jos,
tropăitul din zi şi din noapte,
răgetele din anotimp şi din timp.
pentru că nu înceta să apară,
pentru că nu mă săturam să mă scald,
puful devenea tot mai fin, atractiv,
visam pare-se o realitate în care deveneam vis,
multiplicat pe milioane de perne uriaşe
visam milioane de realităţi.
miliarde de albine zumzăiau
prin milioanele de pajişti în floare
şi ea apărea din nimic
şi fiecare milionime de vis se mutiplica
în milioane de milionimi
şi ea apărea din nimic.
dă-le un nume îmi şoptea dumnezeu,
dă-le naibii un nume viselor tale,
iar milioane de şoapte, ale milioanelor de dumnezei,
se depărtau spre toate dimensiunile
şi ea apărea din nimic.
rămânea o senzaţie fină a trecerii,
încet, încet, teritoriul devenea prezenţă
în care să te scalzi spre contopire,
să te ghemuieşti, să te înveleşti
în puful invizibil al timpului
prin care şi-a ţesut devenirea.
creştea peste tot, eram peste tot,
noţiunile căpătau alte sensuri,
îmbrăcat unul cu celălalt,
înţelegând unul prin celălalt,
escaladând unul pe umerii celuilalt,
am ajuns într-o lume stranie;
aici apăreau din nimic, unde nu te aşteptai,
cai şi iepe călărind unii pe umerii celorlalţi,
lei şi leoaice muşcându-şi reciproc muşcăturile,
turme de bivoliţe albe zburând deasupra turmelor
de bivoli pestriţi.
nechezatul se auzea de sus şi de jos,
tropăitul din zi şi din noapte,
răgetele din anotimp şi din timp.
pentru că nu înceta să apară,
pentru că nu mă săturam să mă scald,
puful devenea tot mai fin, atractiv,
visam pare-se o realitate în care deveneam vis,
multiplicat pe milioane de perne uriaşe
visam milioane de realităţi.
miliarde de albine zumzăiau
prin milioanele de pajişti în floare
şi ea apărea din nimic
şi fiecare milionime de vis se mutiplica
în milioane de milionimi
şi ea apărea din nimic.
dă-le un nume îmi şoptea dumnezeu,
dă-le naibii un nume viselor tale,
iar milioane de şoapte, ale milioanelor de dumnezei,
se depărtau spre toate dimensiunile
şi ea apărea din nimic.
Nuanţe (alături de Ionela
Luca şi Maria Tudor, editura Karuna, Bistriţa, 2010)
Lira în patru puncte cardinale (antologie, 40 de autori, editat de cenaclul virtual "Cartea tinerilor scriitori", editura Povimed, 2010)
Lira în patru puncte cardinale (antologie, 40 de autori, editat de cenaclul virtual "Cartea tinerilor scriitori", editura Povimed, 2010)
Tratamente
pentru inimă
(alături de Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie,
Vali Slavu, Ioan Barb)
Volume publicate:
Ghid de citire (versuri, editura Răsunetul,
Bistriţa, 2003)
Poeme de nişă (editura Studis,
Iaşi, 2010)
Poeme din Subcetate (editura Studis,
Iaşi, 2012)
Versete şi alte
adevăruri
(editura Studis, Iaşi, 2013)
În căutarea luminii (proză scurtă, editura Studis,
Iaşi, 2015)
Epopeea lui LIM (editura Școala
Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016)
În drum spre lună / Rrugës
për në hënë
(volum bilingv româno-albanez, traducerea lui Baki Ymeri, editura Amanda Edit,
Bucureşti, 2017)
Copyright
© 2018 Liviu-Ioan Mureșan
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment