GEORGE GÎTLAN - POEME DIN FLORI
George Gîtlan - poeme din flori
(editura Grinta, Cluj, 2017): Lirica lui
George Gîtlan gravitează în spațiul magic al universului feminin. Orice formă ar lua
sintaxa, semiotica, discursul poetic, trimiterea este invariabil la recurența
dragostei, o desăvârșire pasageră a adevărului iubirii față de femeie. Toate poemele
sale sunt miniaturi picturale, cu tușe subțiri sau chiar foarte fine, pensula
atingând suprafața pielii c-o atingere de-o senzualitate grațioasă. Poezia lui
Geo are un soi de vizionarism socratic, un vizionarism al celor dotați cu
grația imaginilor onirice ce modulează percepțiile cititorului, creând o
imponderabilitate, o inspirație continuă. (...) George Gîtlan
este cu siguranță un poet ajuns la maturitatea expresiei lirice, un poet atins
de flautul Euterpei, cu o perspectivă luminoasă asupra frumuseții, binelui, a
eficienței spiritului, lipsit de inhibiții pudibonde, absoarbe neliniștile și
are percepția limpede a momentelor trăite imprevizibil în spațiile înguste ale
timpului. (extrase din recenzia Femeia între sacru și profan, Graalul lui Geo
delir
uitându-mă așa la ea
așa se deprava
din ochi în ochi
privirea mea
iar în acest desfrâu
al ochilor seduși
vedeam doar sâni
și coapse trase
în unduiri de tuș
asumare
eu când m-aprind
în dragoste
ard pe pielea mea
nimeni nu suferă şi nu sângerează
pentru mine
aşa cum nici zi nu se face
sau noapte pe pământ
fără să doară
înăuntrul meu
schelălăie un câine în lanţ
îl mănâncă de viu
un colţ de pâine
existențială
trăiesc pe datorie
cine spune că
nu se dau zile pe caiet
eu atâta știu
înainte de toate
îmi sunt dator mie
și trăiesc râd, plâng
mă bucur și mă întristez
în contul vieții mele
cu dobânda la scadență
colivia
pentru că era pasăre
i-am dat drumul să zboare
data viitoare
îmi voi sădi în inimă
o floare
Copyright © 2018 George Gîtlan
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment