IOANA BURGHEL

***

Copilei din mine i-au crescut unghiile,
măselele de minte, sânii și dioptriile.
Dureros, ca o pată de cerneală
pe rochia albă, preferată,
i s-au lățit oasele în unghiuri,
i s-au strepezit dinții de atâta bine,
i s-a decolorat bucuria și i s-au adâncit zăpezile.
Vede prin oameni ca
prin niște cercuri și
nu-și mai dorește decât
să devină cuvântul tămăduitor în
litera poemului în care
a visat
prima
dată.

Tata se numea Ilie

       - în memoria tatălui meu, Ilie -

tata avea o blândețe de copil și
o ținută impunătoare,
o privire cu lumină albastră și
clară,
avea crov în barba-i rasă
regulamentar
și era capabil să doboare un urs
numai cu brațele

tata semăna cu actorul Kirk Douglas,
doar
că
mult mai înalt și
puțin mai creol

dacă s-ar fi născut în America,
tata ar fi fost actor și
ar fi jucat în toate filmele mari,
atât de frumos era tata!
atât de puternic era tata!

îmi afundam nasul în vestonul lui
cu miros discret de parfum și
puternic de tutun neprelucrat

tata nu se temea de fiarele pădurii,
de apele repezi și reci,
tata nu se temea...

poate
de aceea
moartea l-a invidiat și
pentru că n-a avut curajul faptelor ei,
l-a doborât
mișelește.

-Iartă-mă, tata, dacă astăzi nu-ți aprind o lumină!

tu spuneai mereu că Dumnezeu vede în noi, oricum,
tu spuneai să nu fiu niciodată slabă,
de slăbiciunile noastre profită răul
tu spuneai să lupt și
lupt, tată, lupt de atâția ani,
încât
am devenit mai bătrână
decât
amintirea ta!

La mulți ani, tata!

De-mi va fi toamnă

De-mi va fi toamnă, inima mea
va rătăci
ca o pasăre
despicându-și
singurătățile.

De-mi va fi toamnă,
în cerul dimineților tale
voi înflori
albă lumină a unui joc hărăzit
să nu sfârșească
aici.

În mine, toamnă

Închin cea mai frumoasă toamnă
acestor pași ai tăi, târzii,
din care-și scutură rugina
un timp cu vise de copii.

Închin cea mai frumoasă toamnă
acestor ramuri azi, pustii,
din care pleacă păsări albe
cu anii mei în cercuri gri.

Închin o toamnă ca un fulger
care îmi sfâșie-n taină
iarba grea din ochi de înger
și mă-mbracă-n altă haină.

Închin cea mai frumoasă toamnă
tăcerii-nchise-n ciocârlii
ori, tâmplelor împovărate
de dorul frunzei, azi, fâșii.

***

adevărul?
această ficțiune cu
sens
unic

Ioana Burghel - Note despre mine însămi:

M-am născut la data de 19 martie 1968, în comuna Bolboși, jud.Gorj. Sunt căsătorită și am doi copii. De profesie, economist. Am învățat să citesc în jurul vârstei de 5 ani, de pe singurul ziar la care aveam pe atunci acces – Scînteia -. Primele încercări poetice au fost pe la opt ani și, de atunci am tot terorizat hârtia. Adevărata poezie însă, a venit în perioada anilor de liceu, atunci când am și publicat prima dată în câteva din ziarele vremii, în revista liceului, în revista “Tribuna” și în revista “Calende”. Cea mai lungă colaborare a mea însă a fost cu Revista “Flacăra Rebus Bis”. De asemenea, de-a lungul timpului am publicat, în afara rețelei de socializare, în reviste precum: Actualitatea literară, Discobolul, Convorbiri literare, Feed Back, Vatra, Melidonium, New York Magazin, Fila de Bucovina, Argeș, Semne Emia,  Orizonturi literare, Sintagme literare, Oltart, Luceafărul, România literară, etc. Din 2015 sunt membră a cenaclului Qpoem, inițiat de scriitorul Călin Vlasie. Am colaborat cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Am publicat poezie în peste 16 antologii, dintre care două pentru copii. Am fost cuprinsă în lucrarea intitulată “Un dicționar al scriitorilor români contemporani (VI)” (editura Tipo Moldova, colecția Opera Omnia, sub îngrijirea scriitorului și criticului Ioan Holban). În volum am debutat în anul 2013, cu primele două cărți: “Hoața de maci” și “O fereastră întredeschisă într-un câmp răpit de maci”. În anul 2016, în urma câștigării Concursului Național de Poezie “Eminescu la Oravița”, mi-a apărut volumul “Vene de pământ”. Tot în anul 2016 mi-a apărut volumul “Vis cu sandale roșii”, parte a unui proiect inițiat de scriitorul Călin Vlasie și de grupul Qpoem. În anul 2017, am publicat cea de-a cincea carte de poezie, intitulată “Vibrații”. În data de 15 august 2018, am fost investită cu titlul de “Cetățean de onoare” al comunei Bolboși din județul Gorj (comuna mea, natală). De curând am fost inclusă în antologia intitulată “Rezident în țara cuvintelor” apărută la Editura Betta. Pentru următoarea perioadă pregătesc un volum cu poezie pentru copii și un volum de proză scurtă.

 

Citește aici: Ioana Burghel - Exces de sinceritate

Pagina Facebook: Ioana Burghel

Copyright © 2018 Ioana Burghel

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.