GENOVEVA SIMONA MATEEV - RECURS LA PRIMĂVARĂ

Genoveva Simona Mateev - Recurs la primăvară (prefața George Terziu editura Inspirescu, 2018): Poeta născută într-o vară, în orașul viilor domnești, Odobești de Vrancea, ne propune primăvara între motiv şi abstractizare poetică: Poezia dnei Genoveva-Simona Mateev este o creație specială, reflexiv-introspectivă şi derutantă uneori. Ea oscilează între formulări atipice (Atâta liniște-i în sânge, în suflet cerne cu lumine, doar ploaia azi la geam îmi plânge și-ar vrea să intre și prin rime) și alăturări fatidice, bine construite, adevărate perle poetice (Dâra de amărăciune pătrunde printre ruine în casa oglinzilor sporindu-ți sentimentul de singurătate în timp ce luneci cu un lift ipotetic către ieșirea din holograma fantomatică...). (…) Ca valoare poetică însă dna Mateev are ştiinţa exprimării, şi are ce spune. Poezia este stăpânită cu mâna forte. Mesajul este transmis cu putere şi suntem duşi/conduşi prin labirintul trăirilor cu siguranţa cuvintelor potrivite. Iar ce va fi, nu s-a arătat încă. Avem nevoie de acest gen de poezie, care înainte de lamentări obscure şi imagini fără sens arată maturitatea poeziei feminine. Născută din decepţii poetice cu adevărat. Din scoica care moare se naşte perla care ne încântă. (extras din recenzia semnată de dl. George Terziu)

Poezia

Cocotă,
provocator îmbrăcată,
incitantă,
uneori iritantă,
coboară grăbită
în stradă
să fie văzută,
să vadă.
Alteori
ca o mireasă
sfioasă,
o conduci la ușă
și se teme să iasă.

Cu muza la discuții

Poate,
cineva
ar trebui să te oprească.
Fiindcă știi,
o mai iei pe câmpii.
Uneori nici arate.
Cine știe?,
poate nu ești
în mințile toate.
Hai, stai
socoate,
te transformi în
sau transfigurezi
luna, soarele,
vreme, teme,
antiteze, paranteze
și câte alte!
De-ar fi încalte
Să fii mai... mai...
- Ce mai?
suntem în luna lui Marte!-
Consideri bluf
și râzi... râzi..
ufff!

Poarta

Abracadabrante tăceri
se surpă-n odaie,
se cațără pe mobile,
pe oglinzi, pe ochi,
apoi înjunghie
coarda pianului
și inima infantei
căzute-n cvasitrăiri.
Amușininând mirosul
de baltă stătută
al viselor frânte,
rad zidurile de fardul
gros din spatele
căruia precum o
apă protectoare,
liberatoare zâmbește
Poarta.

Basm mucezit

Beți un ceai singuri în doi ascultând aerul
înghețat disonant, cioburile iubirii
tușesc sec trezind prăpăstii adânci și
povârnișul lacrimilor trufaș îngropate.

Orgoliul șade rânjind între doi azi cei mai străini
tăcerea tentacule-ntinde în ochi de cenușă,
miroase a moarte, a tot ce a încetat să existe iar
amalgam de gânduri ascunse trec răvășitor.

Cu brazde adânci pe aici și dincolo, pe tăișul orei
crestând de-a valma, simțiri cumințite cresc - flori
fără trebuință în mâini ofilite pentru basm mucezit.

Pe muchia fragilă dansează șhiopătând amurg
pe umărul tău, ea nu va înțelege nicicând,
s-a stins de dor frunza albastră fiindcă ați uitat
demult că vântul șuieră prin inimi deșarte.

Poem abstract

E hotărâtă să stabilească - și
să urmeze cu precizie de metronom -
un program; cina la ora șase - sâc!-, zbor
deasupra unui cuib de cuci, la ora 7,
act impur,la orele 20, curs de metafizică
la orele 21, scos limba la prostiile debitate,
termen nelimitat, curs de cum să-ți dezvolți
abilitățile de a fi cine nu ești, printre timp...
se înregimentează pe coala maculată
obiective zbanghii, șugubețe, lugubre,
interminabile, interschimbabile iar ea
devine brusc nevrotică, captivă în
spațiul îngust dintre litere și peretele alb...
Fără veste, o sferă perfect imperfectă străpunge
barajul ideilor neortodoxe și precreștine,
obiectivele obiectiv sedate, intră în colaps.
Rămâne o imensă pagină albă, goală ca în ziua
nașterii privește, privește, privește până când
Unicornul reinventează poemul abstract.

Copyright © 2018 Genoveva Simona Mateev

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.