OHARA DONOVETSKY

 

de tristețe

și pentru că nu era nimeni în fața blocului
într-o zi 
am mîncat-o și pe fata moșneagului,

și pe sora care croșeta din urzici cămăși fraților lebede,
voiam să am și eu un fel de soră de lapte,

prima avea și un cufăr primit de la o sfîntă,
era plin cu comori, ce fel erau ele n-am știut niciodată,
a doua avea o familie mare

și o tristețe din care

să tot am ce metaboliza

toată viața

pînă să-mi curgă prin vine alt fel de sînge

și în celule să se compună altă mitocondrie

fiecare cu nemurirea lui

am dat iar peste bettina,
mă aștepta demnă lîngă sturm und drang,
m-a chemat înăuntru
și mi-a zis să uit tot ce a spus milan,
cum să uiți nemurirea, am întrebat-o și-am rîs,
nu e nevoie de ea, mi-a răspuns,
fiecare cu nemurirea lui,
m-a rugat apoi să-i citesc toate scrisorile,
cele pe care ea le-a scris, nu ceilalți,
dar mai ales să n-o uit către carolina von guenderrode,
cea rămasă între lumi.
îmi vorbea cu glas de sirenă,
avea ochi strălucitori,
cap și aripi de ibis,
nu mă uita, nu mă uita,
repeta
în timp ce se rotea pe deasupra capului anticarului surd.


dear susan

aș vrea să am trei alpacale, un pui de măgar și o fărîmă de vale,
să uit de mine
să nu am
timp
să mă uit la lume
ca susan sontag,
ca pe ea mă iau pe sus oamenii, locurile, rădăcinile,
am ca ea attention surplus disorder,
curiozitatea mă ține trează și tot ce se întîmplă în jur
dar și nevoia de a rămîne în singurătate
plus tensiunea dintre ele,
groaza că ceva tot îmi scapă printre degete
cum ar fi fenomenologia cozii de la ghișeu,
secretul celulelor stem
și distanța dintre t0 al gîndului și t10 al faptei,
de aceea meduză de-aș fi, măcar aș candida la nemurire,
urs polar de-aș fi, aș ocoli frica
bolile/codurile/deraierile secolului,
la pol nu te atinge Spengler și nici declinul occidentului descris d’antan,
te doare la bască dacă frumusețea va salva lumea,
de-aș fi urs/it
oare nu s-ar povesti
susan, susan, on the wall,
who’s the fairest of them all
și mă rog de tine, naște-mă.


ne doare la bască de meister eckhart

aseară

ne-am certat,

apelul la meister eckhart
n-a mai funcționat,

tu nu credeai că virusul a scăpat din laborator,

eu am bătut cîmpii că îmi doresc un labrador,

un dialog de surzi,
un borș despre fete-mirese, labii tăiate și kurzi,

miliarde de trăitori pe planetă, multe-isme, valuri de feminism și
imigranți ilegali,

deși pe nimeni nu interesează de fapt

cîți i sunt în general la plural,
nici cîte fete-femei se mărită prin contract,
nici cu cine fac rușii pact,

nici cîte țări fac parte din nato,

dar, fato, de facto

ceva tot știi,

chiar dacă nu știi de jure,

știi că lupul e în oraș, și nu în pădure,

știi cîte calorii are un cappuccino

și în cîte filme a jucat al pacino,

ce înseamnă o pungă de pufuleți
sau cînd te-nțepi în scaieți,
cît de important e un covrig, cînd ți-e frică și frig,

ok, nu vrei
să știi cîte suflete de înger încap pe-un vîrf de ac,
ai dreptate, e-un fleac

cum e și să mănînci prigorie în armagnac, bleah,

mai bine dormi pe picioare,

e un obicei valah,

pe nimeni nu interesează că mor coralii

sau unde se împerechează țiparii.


 

cum mi-am eliminat adversarii

la micul dejun am înghițit-o pe cenușăreasa, avea gust de cenușă,

și oasele picioarelor mici.

te înghit, i-am zis,
dar nu-mi placi, să știi,

aș vrea să te uit de îndată.
nu mai bine cauți tu

altă cale,

măi fată?

că asta,

cu bal, caleașcă și prinț,
e răsuflată și gogonată.
la prînz am înghițit-o

pe frumoasa din pădurea adormită

avea două capete,

fusese altoită,

nu mai era una ca luna,

ci geamănă străină cu albă-ca-zăpada,

și nu țineam minte cine era cea cu obrazul dat cu pomadă.
nu era deloc bine,

apăruseră confuzii,

nu mai știam

cine are contuzii,

cine măr, cine pitici sau urzici

cine adoarme și cine ce face,

cui i-a rămas mărul în gît și de ce

oricine ai tu,
bicefalo,

mai bine te-nghit, am strigat,

piticii își țineau cușmele-n sus

și tîrnăcoapele afară din teacă,

perrault adormise, freud s-a crispat,

jung a-ntins un cearșaf nou pe pat,

am mîncat singură

altceva era important,
la cină am zis:

iubită scufiță,

ești o dezmățată,
că ai acceptat să te lași mîncată,
sigur, nu știai,
te-a ademenit,

s-a schimbat în Oma și te-a amăgit,

știi ce? bullshit,

uite, într-o versiune veche-veche și-uitată
te-ai prins mai devreme și l-ai păcălit,
ai fost curajoasă, ai avut free will,
cînd s-a dat la tine, ai plecat tiptil,
te-ai scuzat cuminte,
că faci pipi, sanchi, că te speli pe mîini,
ai scăpat prin chepeng,
o, rămîi, rămîi n-a funcționat,

ți-a venit și ciclul, nu te-ai dezbrăcat,
ai rămas virgină, ai ieșit din joc,
bravo, fată dragă, nu e rău deloc.
(Deși nu e fabulă avem o morală)
așa era în arhi-poveste,

aha, nu știți, ziceți -, zău,

păi, îmi pare rău,
dragi fete-fetițe, sorry,

search google red hood ancient story,
scufița nu trebuie să ajungă în lup,
fata, femeia, nevasta, bunica

nu trebuie să ajungă în lup,

nu trebuie să ajungă în lup,

nici iezii, nici mieii,

lăsați-i pe zmeii
cei muțiși prostți sau pe

curteni, părinți, farisei, dacă vor,

ei s-ajungă la lup,

voi, don’t worry,

learn thenew or the ancient story

Ohara Donovetsky (n. 1969): Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București (1994), are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii (1995), este doctor în filologie (Universitatea din București, teza „Forme și valori ale verbului în graiurile muntenești”) și scriitoare. A publicat povestiri în Literomania, articoleîn Dilema veche, Planeta Babel și ține rubrica Cuvinte-vedetă și cuvinte doamne cu voaletă din Observator cultural. Ohara Donovetsky este prezentă în antologii, cu eseuri în Prof de română I, III, IV (CDPL, pentru vol. III, Spațiul dintre punct și virgulă, este coordonator) și cu texte literare în Nume de cod: Flash Fiction (Paralela 45, 2019), Literatura la feminin (Seneca, 2021) și Cele mai înalte uimiri (2023). O pasionează lingvistica antropologică, frazeologia și paremiologia, iubește călătoriile în spații neturistice, deșertul și piețele, coincidențele și obiectele uitate, plăcinta cu brânză, ciocolata elvețiană și ploaia.

Cărți publicate:

Gramatica limbii române ca o poveste (Corint, 2013, 2014)
Casting pentru ursitoare (roman, Polirom, roman nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2018, secțiunea Cartea de debut, tradus în limba bulgară în 2024)
Întâlnirile unei profesoare rătăcite (roman, CDPL, 2019)
Puzzle cu pețitoare (roman, Trei, 2020)
Vorbe la purtător în izmene pe călător. Despre cum folosești zicerile limbii române când ești departe și ți-e dor (carte de eseuri pe teme frazeologice,  Corint, 2021)
Cozonac la patru mâini (epistolar, în colaborare cu Doina Jela, 2021)
Meniu cu lupul în poală (versuri, CDPL, 2022)
Ce treabă are Gutenberg (versuri, CDPL, 2024)
Ceai de zahăr ars (volum de proze,  în duet cu picturile Iuliei Șchiopu, Editura pentru Artă și Literatură, 2024)
Vedere cu solzi (roman autobiografic, EpAL, 2025)


Copyright © 2025 Ohara Donovetsky
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---