AURELIA PETREA
















13 negru


                         sufletului tău la cumpănă
                         spini și pălămidă
                         iubirea să-ți dea

s-a auzit glasul tău
deasupra viu este trupul
unde își caută cuib
păsările

sângele prin care curge
o parte din mine risipește
hrana celor slabi
vai de cel care pustiește altarul
unde mi-am închinat
odată iubirea

nu sunt responsabilă
de ce se aruncă la templu
ați făcut din el
un loc al cuvintelor repezi
broaștele tulbură apele
în care v-ați scăldat
odată
peste morți cresc trandafiri
numai de bine

să nu puneți coroane
pietrele sunt potrivit de rotunde 
nici trupul împodobit
nici casa curată nu vorbesc
pentru mine

lăsați stârvul
în grija
adunăturii de corbi
după cum am iubit


lorelei


                         sufletului tău la cumpănă
                         spini și pălămidă
                         iubirea să-ți dea

de la biserică am vrut să iau
o lumină
moartea mi-a zis doar cu partea
de vină
îți voi naște copii voi țese covoare
și ierburi din cele amare
să dezlege zăvoare
mă vei găsi precum floarea făinii
frământată o zi pentru cină
pâinea ruptă de mâini și străinii
ce n-au știut alte gusturi
din recoltele întârziate pe dealuri
ciutele
gonite de câini până-n cruce la brusturi
număra-vom anii cu sutele

mi-ai dăruit păsări albe și-un cântec
despre tot ce va crește din pântec
ți-am deschis cerul pământul
să-ți redau libertatea
 te trimit și la dracu
de-atâtea ori închid cartea
arunc rochia
pantofii
îmi las trupul
cum umbli prin mine

năucul


eu, cea de piatră


                         sufletului tău la cumpănă
                         spini și pălămidă
                         iubirea să-ți dea

am mutat florile în vase
din pământ am scos apa unei fântâni
să-ți fie sete
destul îmi vei vedea hainele
ținute de paznici

am schimbat lucruri
să te văd de departe
știu că nu pentru mine
s-au deschis porțile cerului

eu
cea de piatră

i-am învins dimensiunile
de când putem trece dintr-un timp
în altul
nu mă mai sperie moartea
mi-a luat sufletul
să trăiască din el

stăteai cu ei la o masă


să nu iubești un obiect suspendat pe nimic


                                  sufletului tău la cumpănă
                                  spini și pălămidă
                                  iubirea să-ți dea

mi-au dat să trăiesc
după reguli
m-au trimis să-mi schimb sufletul
atâtea pauze între nori și rândurile
zdrențuite
de gânduri mă îndepărtam
cu fiecare mișcare
luam foile
cu scrisul mărunt ploaia mi-a zis
iubește
până când am devenit mulți
în țara nelocuită
Dumnezeul care ne desparte
mi-a tăiat zilele
în acelaşi timp am auzit
din pragul ușii
cineva s-a întors 
talita kumi


cartierul latin


                         sufletului tău la cumpănă
                         spini și pălămidă
                         iubirea să-ți dea

închid ochii
spre un cer mai aproape
de tine
am întrebat
până mi-am înghițit zborul
cad ramuri
din păsări mă aplec să strâng
ce-a rămas
după trecerea ploii
te scutur de frunze
un gând rău nu-mi rămâne
pe umăr
ziua își plânge cenușiul
de la început
acest bărbat pe care l-am dorit
mă învață străzile
cartierul iubirii
latin


Aurelia Petrea (14 aprilie 1985, Sărătenii-Vechi, Telenești, Republica Moldova)Liber Profesionist. A debutat publicând versuri pe platforma Cenaclului Lira21, condus de Cristina Ștefan. A publicat pe site-urile Casa Gândului - Cleopatra, Agonia, Cenaclul Noduri și Semne, Atelier Literar Europeea, Literaturitate, Qpoem... Texte semnate de Aurelia Petrea au fost publicate în revistele Sintagme Literare (nr. 2, 2016), România Literară (poemele Eșecuri și Afrodita, nr. 25, 2016), Revista cenaclului Ante Portas (poemele În nebunia ta m-ai iubit doar noaptea, Clepsidră, Orbi…), Algoritm Literar (nr. 3, 2020) ș.a. Poezii sale au fost incluse în Almanahul Sintagme Literare” (2016). În 2015 a publicat volumul Dreptul la viață între teorie și practică, în care autoarea și-a propus să analizeze pe larg frontierele dreptului la viață, dar și problemele spinoase ale avortului și ale eutanasiei (editura Stef, Iași, 2015)


Premii:

Mențiune
(la Concursul de creație „Și iarna mor poeții”, organizat de Ottilia Ardeleanu, 2016)
Mențiune (la Concursul Naţional de Poezie „Panait Cerna”, 2016)
Mențiune (la Concursul “Romeo și Julieta la Mizil”, 2017)
Premiul acordat de Editura Ardealul din Târgu Mureș (la concursul de creație literară din cadrul Festivalului “Lucian Blaga”, 2017)
Premiul I (la Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, ed. IV, la secțiunea: Poezie de autor)


 
 
Copyright © 2020 Aurelia Petrea
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.