ADELA RACHI

*

te trezești

printre cuvintele altcuiva

creierul tău e floarea soarelui. se întoarce

e o tavă argintie

cu mânere din aur. servește licori miraculoase

e în poziție de meditație. încremenit

ca un animal împăiat

o sculptură scobită în quartz

un suport de raft 

într-un magazin de antichități din midwest

la marginea autostrăzii

unde curg poveștile live 

printre clinchete de brățări

pe încheieturile grăsuțe

ale localnicelor ultra bronzate

revenite de prin vacanțe

cu pleoapele grele

duhnind a alcool și a vise

cineva din san jose california

a câștigat săptămâna asta 533 de milioane la loterie

hehe măcar în visul tău

nu apar niciodată

consuli corupți fără șosete

profesori universitari plângând la catedră

doctori atârnând de ațe dentare din vârfuri de zgârie-nori 

lacuri secate cu pești morți care încă mai dau din coadă

oameni fără degete întorcând pagini de cărți cu cioatele

acum mintea ta face o săritură

tsukahara cu întoarcere de 180 grade în primul zbor

și salt grupat înapoi la al doilea

un jazz. 

te scutește de toate nedreptățile lumii

îți oferă un cadou

într-o cutiuță de catifea galbenă

îi pui o etichetă

cu litere scrise într-o caligrafie

desăvârșită

o așezi lângă celelalte. nu le vei deschide niciodată

îți mai dai singur o șansă. reinventează-te!

*

nu-mi vorbi

nu-mi mai vorbi domnule Larkin

despre tinerii dansatori și mișcările lor solemne

prin aer 

imitând fulgii de gheață

nu voi sta aici să te-ascult cum proclami

că nimic nu se-ntâmplă

nicăieri niciodată

am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă să plec 

de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului și data de astăzi

fii fără grijă n-am să adorm

n-am ațipit niciodată stând în picioare

cât despre pâine și bolta înstelată 

numai de bine 

deși nu pot să nu observ

cum “de jur împrejurul universului

au fost ridicate ziduri foarte înalte”

le voi sparge cum sparge puiul firav coaja de ou

și voi da de pământ 

ne vom hrăni 

unul cu altul

*

etaje

ușa biroului de la etajul al treilea nu mai stătea închisă

foarte curând își va lua rolul de vice-președinte în serios

va coborî la etajul al doilea

va intra în fiecare încăpere

ascundeți repede mâncarea

nici o firimitură să nu găsească

se șoptește pe coridoare înaintea & în urma lui

la primul etaj sunt birourile contabililor

și a celor de la resurse umane

îi auzim pașii tot mai aproape

ascundem repede pungile cu mâncare

aruncăm pe geam mini-frigiderul din biroul gol de pe colț

zgomotul ciocatelelor zdrobind podelele abia se mai distinge

se va opri pentru o secundă

în fața clădirii

înainte să plece acasă

*

exerciții

în jurul meu totul se dizolvă de dimineață îmi fac timp

pentru câteva exerciții

încep ușor și simplu prin a mă întreba fără să ridic din sprâncene

fără să mă pufnească râsul

de ce-am fost lăsați aici

liberi

sub soarele harnic ca un lucrător din clasa de mijloc

ni se pregătește a doua zi

a treia zi mereu următoarea

all work and no play

în Mumbay oamenii poartă măști chirurgicale pe gură

să nu înghită insecte atunci când respiră

“cine le hrănește insectele?”

În mijlocul lumii ești

adormit

ca ciobanul Endymion

într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul Selenei

în mijlocul lumii însă ții fereastra închisă

vrei să-ți duci mâna la frunte

lași asta pe mâine

Adela Rachi s-a născut la 21 iunie 1974 în Arad. După absolvirea facultății a lucrat ca jurist în administrația locală din Timișoara până la emigrarea în S.U.A. din vara anului 2002. În prezent locuiește în apropiere de Chicago, împreună cu soțul și cu cele două fete ale sale.

Adela Rachi a debutat în 2014 în revista Itaca și cu o pagină de poezii publicată în revista Acolada. A debutat editorial în 2015 cu volumul “Deșertul albastru”, publicat în colecția “Gheorghe Grigurcu vă recomandă” (editura Pleiade, Satu Mare). În 2017, la aceeași editură, a publicat și cel de al doilea volum de poezii, “luminile altor orașe”. 

Copyright © 2018 Adela Rachi

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.